Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 31990L0629

Directiva Comisiei din 30 octombrie 1990 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 76/115/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la ancorajele centurilor de siguranță ale autovehiculelor

JO L 341, 6.12.1990, p. 14–19 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT)

Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (FI, SV, CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO, HR)

Legal status of the document In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/1990/629/oj

13/Volumul 10

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

29


31990L0629


L 341/14

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA COMISIEI

din 30 octombrie 1990

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 76/115/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la ancorajele centurilor de siguranță ale autovehiculelor

(90/629/CEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere Directiva 76/115/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1975 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la ancorajele centurilor de siguranță ale autovehiculelor (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 82/318/CEE a Comisiei (2), în special articolul 6,

întrucât experiența practică și dezvoltarea tehnologică au arătat că este posibilă optimizarea siguranței în circulație prin aplicarea unor cerințe similare celor deja existente pentru categoriile de vehicule M2 cu o greutate maximă permisă care depășește 3 500 kg și M3 (autobuze), care nu au intrat în sfera acestor norme, și extinderea specificațiilor privind locul pe scaune, care nu intră sub incidența prezentei directive, pentru alte categorii de vehicule;

întrucât experiența demonstrează faptul că definițiile și specificațiile existente trebuie să fie ușor adaptate;

întrucât protecția împotriva riscului de alunecare trebuie îmbunătățită, ceea ce s-ar putea realiza prin schimbarea poziției ancorajelor centurilor de siguranță și/sau prin modificările la construcția scaunelor; întrucât trebuie dezvoltată o metodă de încercare care să permită îmbunătățirea nivelului de protecție arătat;

întrucât dispozițiile prezentei directive sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic a directivelor privind eliminarea barierelor tehnice în sectorul autovehiculelor,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa I la Directiva 76/115/CEE este modificată în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Începând cu 1 mai 1991, din motive legate de ancorajele centurilor de siguranță, statele membre:

nu pot să refuze, pentru un tip de autovehicul, acordarea omologării CEE de tip sau eliberarea copiei certificatului prevăzut la articolul 10 alineatul (1) ultima liniuță din Directiva 70/156/CEE a Consiliului (3) sau omologarea națională;

nu pot să interzică introducerea în circulație a vehiculelor

dacă ancorajele acestui tip de vehicule sau acestor vehicule corespund normelor Directivei 76/115/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(2)   Începând cu 1 iulie 1992, statele membre:

nu mai pot emite copii ale certificatului prevăzut la articolul 10 alineatul (1) ultima liniuță din Directiva 70/156/CEE privind un tip de vehicul;

pot refuza acordarea omologării naționale în ce privește un tipul de vehicul

în care ancorajele nu corespund cerințelor Directivei 76/115/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(3)   Începând cu 1 iulie 1997, statele membre pot interzice introducerea în circulație a vehiculelor ale căror ancoraje nu corespund cerințelor Directivei 76/115/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

Articolul 3

Comisia efectuează, până la 31 decembrie 1992, o nouă examinare a dispozițiilor Directivei 76/115/CEE și în special a anexei I punctul 4.4.3, în vederea îmbunătățirii protecției împotriva riscului de alunecare pe sub centura de siguranță, examinare care va putea conduce la definirea de noi măsuri și metode dinamice de încercare legate de aceasta.

Articolul 4

Statele membre pun în aplicare dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 mai 1991. Ele informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 30 octombrie 1990.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Vicepreședinte


(1)  JO L 24, 30.1.1976, p. 6.

(2)  JO L 139, 19.5.1982, p. 9.

(3)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1.


ANEXĂ

Anexa I se modifică după cum urmează:

După punctul 1.6, se adaugă un nou punct 1.6.1:

„1.6.1.

un «scaun de pasager din față» este orice loc unde «cel mai din față punct H» al scaunului în discuție este în interiorul sau în fața planului vertical transversal prin punctul R al șoferului.”

Punctul 4.2.1.1 se modifică după cum urmează:

„retractoare încorporate. Această prevedere nu se aplică în cazul vehiculelor pentru care, conform punctului 4.3, centurile de siguranță subabdominale sunt permise numai pentru locurile pe scaun laterale față. Dacă ancorajele …”.

(Restul rămâne neschimbat)

Punctul 4.3 este înlocuit cu următoarele:

„4.3.   Numărul minim de ancoraje ale centurii care trebuie prevăzute

4.3.1.   Orice vehicul din categoriile M și N (cu excepția vehiculelor peste 3,5 tone din categoria M2 și a celor care includ locuri special proiectate pentru pasageri în picioare, din categoria M3 ) trebuie să fie echipat cu ancoraje ale centurii de siguranță care corespund cerințelor prezentei directive.

4.3.2.   Numărul minim de ancoraje ale centurilor de siguranță pentru fiecare poziție pe scaun direcționată spre față trebuie să fie cel specificat în apendicele 1.

4.3.3.   În orice caz, pentru locurile laterale pe scaune – altele decât cele din față – ale vehiculelor ce fac parte din categoria M1, prezentată în apendicele 1 și marcată cu simbolul Ø, sunt permise douã ancoraje inferioare, dacă există un pasaj între un scaun și cel mai apropiat perete lateral al vehiculului care este destinat să permită accesul pasagerilor la alte părți ale vehiculului. Un spațiu între scaun și peretele lateral este considerat a fi un pasaj, dacă distanța dintre acea parte a peretelui, cu toate ușile închise și un plan longitudinal vertical care trece prin linia de centru a scaunului în discuție – măsurat în punctul R și perpendicular la planul longitudinal median al vehiculului – depășește 500 mm.

4.3.4.   Pentru locurile pe scaun centrale față prezentate în apendicele 1 și marcate cu simbolul *, se consideră adecvate două ancoraje inferioare dacă parbrizul este situat în afara zonei de referință definită în anexa II la Directiva 74/60/CEE; dacă este situat în cadrul acestei zone de referință, sunt necesare trei ancoraje.

În ceea ce privește ancorajele centurilor, parbrizul este considerat ca parte a zonei de referință dacă este capabil să intre într-un contact static cu dispozitivul de încercare conform metodei descrise în anexa II la Directiva 74/60/CEE.

4.3.5.   Pentru toate locurile pe scaun prezentate în apendicele 1 și marcate cu simbolul #, fiecare loc pe scaun expus, în sensul definit la punctul 4.3.6, trebuie să fie echipat cu două ancoraje inferioare.

4.3.6.   Un «loc pe scaun expus» este cel în care nu există «ecran protector» în fața scaunului în cadrul următorului spațiu definit:

de către două planuri orizontale, din care unul trece prin punctul H și celălalt la 400 mm deasupra primului,

între două planuri verticale longitudinale care sunt simetrice în relație cu punctul H și se află la o distanță de 400 mm unul de celălalt,

în spatele unui plan vertical transversal la o distanță de 1,30 m de la punctul H.

În sensul acestei specificații, «ecran protector» reprezintă o suprafață de o duritate adecvată care nu prezintă discontinuități, astfel încât, dacă o sferă cu diametrul de 165 mm este proiectată geometric pe o direcție orizontală longitudinală prin orice punct din spațiul definit mai sus și prin centrul sferei, să nu existe nici o deschizătură în ecranul protector prin care să poată trece proiecția geometrică a sferei.

Un scaun este considerat a fi «un loc pe scaun expus» dacă ecranele protectoare din cadrul spațiului definit mai sus au o suprafață cumulată mai mică de 800 cm2.

4.3.7.   Pentru toate strapontinele, ca și pentru toate scaunele oricărui vehicul care nu intra sub incidența punctelor 4.3.1-4.3.5, nu se impun ancoraje ale centurilor. Cu toate acestea, dacă vehiculul este dotat cu ancoraje pentru astfel de scaune, aceste ancoraje trebuie să respecte prevederile prezentei directive.

În acest caz, sunt suficiente două ancoraje inferioare.”

Punctul 4.4.3. se citește:

„4.4.3.   Amplasarea ancorajelor inferioare efective (a se vedea apendicele 2)

4.4.3.1.   Locurile din față la categoria de vehicule M1

La autovehiculele din categoria M1, unghiul α1 (partea opusă cataramei) trebuie să varieze în domeniul 30° la 80° iar unghiul α2 (partea cu cataramă) trebuie să fie între 45° și 80°. Ambele cerințe în privința unghiurilor sunt valabile pentru toate pozițiile normale de reglaj longitudinal ale scaunelor din față. În cazul când cel puțin unul dintre unghiurile α1 și α2 este constant în toate pozițiile normale de utilizare, valoarea lui trebuie să fie 60 ± 10°.

În cazul scaunelor reglabile cu un dispozitiv de reglare ca acela descris la punctul 1.12, cu un unghi de înclinare a spătarului de mai puțin de 20° (a se vedea anexa III, figura 1), unghiul α1 se poate situa sub valoarea minimă (30°) stabilită mai sus, cu condiția să nu fie mai mică de 20° în orice poziție normală de utilizare.

4.4.3.2.   Locurile din spate la categoria de vehicule M1

La autovehiculele din categoria M1 , unghiurile α1 și α2 trebuie să se situeze în domeniul de la 30° la 80° pentru toate scaunele din spate. Dacă scaunele din spate sunt reglabile, unghiurile de mai sus sunt valabile pentru toate pozițiile normale de reglaj longitudinal.

4.4.3.3.   Locurile din față la categoriile de vehicule altele decât M1

La vehiculele din alte categorii decât M1, unghiurile α1 și α2 trebuie să se încadreze între 30° și 80° pentru toate pozițiile normale de călătorie ale locurilor din față. Dacă în cazul locurilor din față ale vehiculelor cu o greutate maximă a vehiculului care nu depășește 3,5 tone cel puțin unul dintre unghiurile α1 și α2 este constant în toate pozițiile de utilizare, valoarea lui trebuie să fie 60 ± 10°.

4.4.3.4   Locurile din spate și locurile speciale din față sau spate, la categorii de vehicule altele decât M1

La vehiculele din alte categorii decât M1 în cazul:

locurilor pe bancă,

scaunelor reglabile (în față și în spate) cu un dispozitiv de reglare conform descrierii de la punctul 1.12 cu un unghi al spătarului mai mic de 20° (a se vedea anexa III figura 1) și

altor locuri în spate,

unghiurile α1 și α2 se pot încadra între 20 și 80° în orice poziție de utilizare. Dacă în cazul locurilor din față ale vehiculelor cu masă maximă care nu depășește 3,5 tone cel puțin unul dintre unghiurile α1 și α2 este constant în toate pozițiile normale de utilizare, valoarea lui trebuie să fie de 60 ± 10°.”

Vechiul punct 4.4.3.3 devine punctul 4.4.3.5.

La sfârșitul punctului 4.4.4.1 se adaugă:

„Dacă o configurație cu două uși este utilizată pentru a asigura accesul atât la locurile din față, cât și în spate și ancorajul superior este montat în poziția «B», sistemul trebuie astfel proiectat astfel încât să nu împiedice accesul în sau ieșirea din vehicul.”

Un nou punct 5.2.4 se adaugă după punctul 5.2.3:

„5.2.4.

Dacă este folosită o metodă de încercare diferită decât cea prevăzută la punctele 5.2.1-5.2.3 ale prezentei directive, trebuie să se aducă dovezi privind echivalența.”

Punctul 5.3.5.3 se citește:

„5.3.5.3.

Dacă un constructor își dotează vehiculul cu centuri de siguranță, la cererea fabricantului, ancorajele corespunzătoare ale centurii pot fi supuse numai unei încercări în care forțele sunt transmise către acestea prin intermediul unui dispozitiv care reproduce geometria tipului de centuri de siguranță care urmează a fi atașate la aceste ancoraje.”

Punctul 5.3.6 se citește:

„5.3.6.

Dacă nu sunt prevăzute ancoraje în partea superioară a centurii pentru locurile laterale și pentru locurile din centru, ancorajele inferioare trebuie să fie supuse încercării indicate la punctul 5.4.3 în care sarcinile sunt transmise la aceste ancoraje prin intermediul unui dispozitiv care reproduce geometria centurii de siguranță subabdominale.”

Punctul 5.4.1.2 se citește:

5.4.1.2.   Pentru vehiculele din categoriile M1 și N1 se aplică o sarcină de încercare de 1 350 ± 20 daN la un dispozitiv de tractare (a se vedea anexa IV, figura 2) atașat la ancorajele aceleiași centuri prin intermediul unui dispozitiv care reproduce geometria curelei pentru partea superioară a trunchiului unei astfel de centuri de siguranță.

Pentru vehiculele din categoria M2 și N2, sarcina de încercare trebuie să fie 675 ± 20 daN.

Pentru vehiculele din categoriile M3 și N3, sarcina de încercare trebuie să fie 450 ± 20 daN.”

Punctul 5.4.1.3 se citește:

5.4.1.3.   Pentru vehiculele din categoriile M1 și N1, se aplică simultan o forță de tractare de 1 350 ± 20 daN la un dispozitiv de tractare (a se vedea anexa IV, figura 1) atașat la cele două ancoraje inferioare.

Pentru vehiculele din categoriile M2 și N2, sarcina de încercare trebuie să fie 675 ± 20 daN.

Pentru vehiculele din categoriile M3 și N3, sarcina de încercare trebuie să fie 450 ± 20 daN.”

Punctul 5.4.2.1 e înlocuit de textul următor:

5.4.2.1.   Pentru vehiculele din categoriile M1 și N1 se aplică o sarcină de încercare de 1 350 ± 20 daN la un dispozitiv de tractare (a se vedea anexa IV, figura 2) atașat la un ancoraj superior și la ancorajul inferior opus al aceleiași centuri, utilizând, dacă este prevăzut de către fabricant, un retractor fixat la ancorajul superior al centurii.

Pentru vehiculele din categoria M2 și N2, sarcina de încercare trebuie să fie 675 ± 20daN.

Pentru vehiculele din categoriile M3 și N3, sarcina de încercare trebuie să fie 450 ± 20 daN.”

Punctul 5.4.2.2 se citește:

5.4.2.2.   Pentru vehiculele din categoriile M1 și N1, se aplică simultan o forță de tractare de 1 350 ± 20 daN la un dispozitiv de tractare (a se vedea anexa IV, figura 1) atașat la ancorajele inferioare ale centurii.

Pentru vehiculele din categoria M2 și N2, sarcina de încercare trebuie să fie 675 ± 20 daN.

Pentru vehiculele din categoriile M3 și N3, sarcina de încercare trebuie să fie 450 ± 20 daN.”

Punctul 5.4.3 se citește:

„5.4.3.   Încercarea în configurație a unei centuri de siguranță subabdominale

Pentru vehiculele din categoriile M1 și N1, se aplică o sarcină de încercare de 2 225 ± 20 daN la un dispozitiv de tractare (a se vedea anexa IV, figura 1), atașat la cele două ancoraje inferioare ale centurii.

Pentru vehiculele din categoria M2 și N2, sarcina de încercare trebuie să fie 1 110 ± 20 daN.

Pentru vehiculele din categoriile M3 și N3, sarcina de încercare trebuie să fie 740 ± 20 daN.”

Punctul 5.4.4.2 modifică teza care a fost adăugată de Directiva 82/318/CEE după cum urmează:

„În cazul vehiculelor din categoriile M2 și N2, această forță trebuie să fie egală cu de 10 ori greutatea scaunului întreg; pentru categoriile M3 și N3, trebuie să fie egală cu de 6,6 ori greutatea scaunului întreg.”

Se înlocuiesc vechile puncte 5.4.5.2 și 5.4.5.3 cu următorul punct 5.4.5.2:

5.4.5.2.   Pentru vehiculele din categoriile M1 și N1 se aplică simultan o forță de tractare de 1 350 ± 20 daN la un dispozitiv de tractare (a se vedea anexa IV, figura 3) atașat la cele două ancoraje ale centurii inferioare.

Pentru vehiculele din categoria M2 și N2, sarcina de încercare trebuie să fie 675 ± 20 daN.

Pentru vehiculele din categoriile M3 și N3, sarcina de încercare trebuie să fie 450 ± 20 daN.”

Se adaugă apendicele 1 și 2 la anexa I după cum urmează:

„Apendicele 1

NUMĂRUL MINIM DE ANCORAJE

Categoriile de vehicule

Locuri laterale pe scaun

Locuri centrale pe scaun

Față

Altul decât frontal

Față

Altul decât față

Conducător auto

Pasager

M1

3

3

Ø 3

*

2

M2 ≤ 3,5 tone

3

3

#

*

#

M2 > 3,5 tone

3

3

#

2

#

M3

3

3

#

2

#

N1

3

3

#

*

#

N2

3

3

#

*

#

N3

3

3

#

*

#

2: două ancoraje inferioare care permit instalarea centurii subabdominale.

*: se referă la punctul 4.3.4.

#: se referă la punctele 4.3.5 și 4.3.6.

3: două ancoraje inferioare și un ancoraj superior care permit instalarea unei centuri de siguranță în trei puncte, cu excepția unui loc lateral față pe vehiculele din categoriile M1, N1 și M2 cu masa maximă a vehiculului care să nu depășească 3,5 tone pentru care ancorajele trebuie să permită instalarea unei centuri de siguranță de tip A.

Ø: se referã la punctul 4.3.3.”

„Apendicele 2

AMPLASAREA ANCORAJELOR INFERIOARE, NUMAI CERINȚELE REFERITOARE LA UNGHIURI: α (o)

 

Cerințe vechi

Cerințe noi

M1

altul decât M1

M1

altul decât M1

Față (loc lateral sau la centru)

 

 

 

 

– partea cu cataramă

30-80

30-80

45-80

30-80

– alta decât partea cu cataramă

30-80

30-80

30-80

30-80

– unghiul constant

50-70

30-80

50-70

50-70

– banca:

30-80

20-80

 

 

– partea cu cataramă

 

 

45-80

20-80

– alta decât partea cu cataramă

 

 

30-80

20-80

– scaunul reglabil cu unghiul spătarului < 20°

20-80

20-80

20-80

45-80 (1)

20-80

Spate (lateral și central)

20-80

20-80

30-80

20-80

Strapontină

Nu se impune nici un ancoraj al centurii. Dacă ancorajul este montat: a se vedea normele pentru unghiul pentru locurile din față și din spate.


(1)  «alta decât partea cu cataramă» (α1): 20-80°

«partea cu cataramă» (α2): 45-80°

(ambele cazuri: dacă unghiul nu este constant: a se vedea punctul 4.4.3.1.)”


Top