11/Volumul 34

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

227

---

22004A0319(01)

---

L 081/37

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

PROTOCOL

la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, referitor la poluanții organici persistenți

PĂRȚILE,

HOTĂRÂTE să pună în aplicare Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi,

RECUNOSCÂND faptul că emisiile multor poluanți organici persistenți sunt transportate dincolo de granițele internaționale și se depun în Europa, America de Nord și zona arctică, departe de locul lor de origine și că atmosfera este mijlocul principal de transport,

CONȘTIENTE de faptul că poluanții organici persistenți rezistă degradării în condiții naturale și că au fost asociați cu efecte negative asupra sănătății oamenilor și mediului,

PREOCUPATE de faptul că poluanții organici persistenți sunt susceptibili de biomagnificare în nivelurile trofice superioare și care pot ajunge la concentrații care riscă să afecteze sănătatea faunei și florei și a oamenilor care sunt expuse la aceștia,

RECUNOSCÂND faptul că ecosistemele arctice și, în special, populația indigenă, care își asigură subzistența cu pește și mamifere arctice, este amenințată în mod deosebit de biomagnificarea poluanților organici persistenți,

CONȘTIENTE de faptul că măsurile de control al emisiilor poluanților organici persistenți contribuie și la protecția mediului și a sănătății oamenilor în zonele din afara regiunii Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite, inclusiv zona arctică și apele internaționale,

HOTĂRÂTE să ia măsuri de anticipare, prevenire sau reducere la minim a emisiilor poluanților organici persistenți, ținând seama de aplicarea abordării preventive, stabilită în principiul 15 din Declarația de la Rio privind mediul și dezvoltarea,

REAFIRMÂND că, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite și principiile dreptului internațional, statele au dreptul suveran de a exploata propriile resurse conform propriilor politici de mediu și dezvoltare și au responsabilitatea de a se asigura că activitățile din zona lor de jurisdicție sau control nu produc daune mediului în alte state sau zone aflate în afara limitelor jurisdicției naționale,

CONSTATÂND necesitatea unei acțiuni globale împotriva poluanților organici persistenți și menționând rolul prevăzut în capitolul 9 din Agenda 21 pentru acordurile regionale de a reduce poluarea atmosferică transfrontalieră globală și, în special, pentru Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite de a împărtăși experiența sa regională altor regiuni din lume,

RECUNOSCÂND că există acte cu putere de lege și acte administrative subregionale, regionale și globale, inclusiv instrumente internaționale care reglementează managementul deșeurilor periculoase, transportul lor transfrontalier și eliminarea acestora, în special Convenția de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase și al eliminării acestora,

ȚINÂND SEAMA că sursele dominante de poluare atmosferică ce contribuie la acumularea poluanților organici persistenți sunt utilizarea anumitor pesticide, fabricarea și utilizarea anumitor substanțe chimice și formarea neintenționată a anumitor substanțe în timpul operațiunilor de incinerare a deșeurilor, de ardere, și obținere a metalelor, dar și sursele mobile,

CONȘTIENTE că sunt disponibile tehnici și practici de management pentru reducerea emisiilor de poluanți organici persistenți în atmosferă,

ÎNȚELEGÂND necesitatea unei abordări regionale cu un raport cost-eficiență bun în combaterea poluării atmosferice,

CONSTATÂND contribuția importantă a sectoarelor privat și neguvernamental la cunoașterea efectelor asociate poluanților atmosferici persistenți, a soluțiilor alternative și metodelor disponibile de reducere a poluării și a rolului acestora în reducerea emisiilor poluanților organici persistenți,

ȚINÂND SEAMA că măsurile luate pentru reducerea emisiilor poluanților organici persistenți nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată sau o restricție mascată în legătură cu concurența și comerțul internațional,

LUÂND ÎN CONSIDERARE datele științifice și tehnice despre emisii, procesele atmosferice și efectele poluanților organici persistenți asupra sănătății oamenilor și asupra mediului, precum și costurile de reducere și recunoscând necesitatea de a continua cooperarea științifică și tehnică pentru a înțelege aceste chestiuni,

RECUNOSCÂND măsurile luate deja de unele părți la nivel național și/sau în cadrul unor convenții internaționale în legătură cu poluanții organici persistenți,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului protocol,

1.	„convenție” înseamnă Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, adoptată la Geneva la 13 noiembrie 1979;

2.	„EMEP” înseamnă Programul comun de monitorizare continuă și evaluare a transportului poluanților atmosferici pe distanțe lungi în Europa;

3.	„organ executiv” înseamnă organul executiv al convenției, instituit în baza articolului 10 alineatul (1) din convenție;

4.	„comisie” înseamnă Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite;

5.	„părți” înseamnă, în cazul în care nu se prevede altfel, părțile la prezentul protocol;

6.

„zona geografică a activităților EMEP” înseamnă zona definită la articolul 1 alineatul (4) din Protocolul la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, referitor la finanțarea pe termen lung a Programului comun de monitorizare continuă și evaluare a transportului poluanților atmosferici pe distanțe lungi în Europa (EMEP), adoptat la Geneva la 28 septembrie 1984;

7.

„poluanți organici persistenți” (POP) înseamnă substanțele organice care: (i) prezintă caracteristici toxice; (ii) sunt persistente; (iii) au capacitatea de bioacumulare; (iv) pot fi transportate pe calea aerului dincolo de frontieră, la distanțe lungi, și depuse; și (v) pot avea efecte negative importante asupra sănătății oamenilor sau asupra mediului aproape sau departe de sursele lor;

8.	„substanță” înseamnă o singură specie chimică sau un număr de specii chimice care formează un grup specific care: (a) au proprietăți similare și sunt emise împreună în mediu; sau (b) formează un amestec comercializat în mod normal ca un singur articol;

9.	„emisie” înseamnă eliminarea unei substanțe dintr-o sursă punctuală sau difuză în atmosferă;

10.	„sursă fixă” înseamnă orice construcție, structură, dispozitiv, instalație sau echipament fix, care emite sau poate să emită poluanți organici persistenți, direct sau indirect, în atmosferă;

11.	„categorie de surse fixe majore” reprezintă orice categorie de surse fixe inclusă în anexa VIII;

12.

„sursă fixă nouă” reprezintă orice sursă fixă a cărei construcție sau modificare substanțială a început după expirarea celor doi ani de la data intrării în vigoare: (i) a prezentului protocol; sau (ii) a unei modificări la anexa III sau VIII, unde sursa fixă face obiectul prevederilor prezentului protocol doar în temeiul modificării respective. Le revine autorităților naționale competente obligația de a decide dacă o modificare este substanțială sau nu, luând în considerare anumiți factori, cum ar fi efectele benefice ale modificării asupra mediului.

Articolul 2

Obiectivul

Obiectivul prezentului protocol este de a controla, reduce sau elimina deversările, emisiile și pierderile de poluanți organici persistenți.

Articolul 3

Obligații fundamentale

(1)   Cu excepția cazurilor de derogare în conformitate cu articolul 4, fiecare parte trebuie să ia măsuri eficiente pentru:

(a)	a elimina producția și utilizarea substanțelor prevăzute în anexa I în conformitate cu cerințele de punere în aplicare specificate în aceasta;

(b)

(i) a garanta că, atunci când substanțele prevăzute în anexa I sunt distruse sau eliminate, distrugerea sau eliminarea lor se face într-un mod ecologic rațional, ținând seama de actele cu putere de lege și actele administrative relevante subregionale, regionale și globale care reglementează managementul deșeurilor periculoase și eliminarea lor, în special Convenția de la Basel privind transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase și al eliminării acestora; (ii) a garanta că eliminarea substanțelor prevăzute în anexa I se efectuează pe plan intern, ținând seama de cerințele de mediu relevante; (iii) a garanta că transportul transfrontalier al substanțelor prevăzute în anexa I se desfășoară într-un mod ecologic rațional, luând în considerare actele cu putere de lege și actele administrative subregionale, regionale și globale aplicabile, care reglementează transportul transfrontalier al reziduurilor periculoase, în special Convenția de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase și al eliminării acestora;

(c)	a limita substanțele prevăzute în anexa II la utilizările descrise, în conformitate cu cerințele de punere în aplicare specificate în aceasta.

(2)   Cerințele prevăzute la aliniatul (1) litera (b) de mai sus intră în vigoare pentru fiecare substanță la data la care producția sau utilizarea substanței respective a fost oprită, indiferent care dintre acestea este ulterioară.

(3)   Pentru substanțele prevăzute în anexa I, II sau III, fiecare parte trebuie să dezvolte strategii adecvate pentru identificarea articolelor încă în utilizare și a deșeurilor ce conțin astfel de substanțe și să ia măsuri adecvate pentru a garanta că acest gen de deșeuri și articole, când devin deșeuri, sunt distruse sau eliminate într-un mod ecologic rațional.

(4)   În sensul alineatelor (1) - (3), termenii „deșeu”, „eliminare” și „în mod ecologic rațional” trebuie interpretați în conformitate cu utilizarea acestor termeni din Convenția de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase și al eliminării acestora.

(5)   Fiecare parte:

(a)	își reduce emisiile anuale totale pentru fiecare substanță prevăzută în anexa III în raport cu nivelul emisiilor într-un an de referință, stabilit în conformitate cu respectiva anexă luând măsuri utile, adecvate situației sale particulare;

(b)

aplică, nu mai târziu de termenele prevăzute în anexa VI: (i) cele mai bune tehnici disponibile, ținând cont de anexa V, pentru fiecare sursă fixă nouă din cadrul unei categorii de surse fixe majore pentru care anexa V identifică cele mai bune tehnici disponibile; (ii) valori limită cel puțin la fel de stricte ca și cele prevăzute în anexa IV pentru fiecare sursă fixă nouă din cadrul categoriei menționate în respectiva anexă, ținând cont de anexa V. O parte poate aplica drept alternativă strategii diferite de reducere a emisiilor, dar care duc la niveluri globale echivalente ale emisiilor; (iii) cele mai bune tehnici disponibile, ținând seama de anexa V, pentru fiecare sursă fixă existentă în cadrul unei categorii de surse fixe majore pentru care anexa V identifică cele mai bune tehnici disponibile, atât timp cât acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic. O parte poate aplica drept alternativă strategii diferite de reducere a emisiilor care duc la niveluri globale echivalente ale emisiilor; (iv) valori limită cel puțin la fel de stricte ca și cele prevăzute în anexa IV pentru fiecare sursă fixă existentă din cadrul categoriei menționate în respectiva anexă, atât timp cât acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic, ținând seama de anexa V. O parte poate aplica drept alternativă strategii diferite de reducere a emisiilor, dar care duc în general la reduceri echivalente ale emisiilor; (v) măsuri eficiente pentru a controla emisiile din surse mobile, ținând seama de anexa VII.

(6)   În cazul instalațiilor casnice de ardere, obligațiile prevăzute în alineatul (5) litera (b) punctele (i) și (iii) vizează toate sursele fixe din această categorie, luate împreună.

(7)   În cazul în care, după aplicarea alineatului (5) litera (b), o parte nu poate îndeplini cerințele alineatului (5) litera (a) pentru o substanță prevăzută în anexa III, aceasta este scutită de obligațiile asumate în temeiul alineatului (5) litera (a) pentru substanța respectivă.

(8)   Fiecare parte realizează și actualizează inventare de emisii pentru substanțele prevăzute în anexa III și culege informațiile disponibile în legătură cu producția și vânzările substanțelor prevăzute în anexele I și II. În acest scop, părțile situate în zona geografică a EMEP utilizează cel puțin metodologiile și rezoluția spațială și temporală menționate de organul executiv al EMEP, iar părțile situate în afara zonei geografice a EMEP vor utiliza ca ghid metodologiile elaborate prin planul de lucru al organului executiv. Fiecare parte raportează aceste informații în conformitate cu cerințele de raportare prevăzute în articolul 9 de mai jos.

Articolul 4

Derogări

(1)   Articolul 3 alineatul (1) nu se aplică acelor cantități de substanță care urmează a fi utilizate în cercetările de laborator sau ca standard de referință.

(2)   O parte poate acorda o derogare de la articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (c), pentru o anumită substanță, cu condiția ca derogarea să nu fie acordată sau utilizată în mod contrar obiectivelor prezentului protocol și doar pentru următoarele scopuri și în următoarele condiții:

(a)

pentru alte cercetări decât cele menționate la alineatul (1), în cazul în care: (i) nu este posibil ca o cantitate semnificativă de substanță să ajungă în mediu în timpul utilizării propuse și al eliminării ulterioare; (ii) obiectivele și parametrii unei astfel de cercetări sunt supuși evaluării și autorizării de către partea în cauză; (iii) în cazul unei deversări importante de substanță în mediu, derogarea va înceta imediat, se vor lua măsuri cât mai potrivite de diminuare a emisiei și se va efectua o evaluare a măsurilor de limitare a emisiei înainte de a relua cercetarea;

(b)

pentru a face față unei urgențe privind sănătatea publică, în cazul în care: (i) partea în cauză nu poate lua măsuri adecvate alternative pentru a face față situației; (ii) măsurile luate sunt proporționale cu amploarea și gravitatea urgenței; (iii) se iau măsuri preventive adecvate pentru a proteja sănătatea oamenilor și mediul și pentru a garanta că substanța nu este folosită în afara zonei geografice supuse situației de urgență; (iv) derogarea este acordată pentru o perioadă de timp care nu depășește durata situației de urgență; (v) la sfârșitul situației de urgență, orice stocuri rămase de substanțe se supun prevederilor articolului 3 alineatul (1) litera (b);

(c)

pentru o aplicare minoră considerată a fi esențială de către partea în cauză, în cazul în care: (i) derogarea este acordată pentru o perioadă de maxim 5 ani; (ii) derogarea nu a fost acordată anterior de către parte conform prezentului articol; (iii) nu există soluții alternative adecvate pentru utilizarea vizată; (iv) partea în cauză a estimat emisiile de substanță determinate de derogare și contribuția lor la emisiile totale de substanță ce provin de pe teritoriul părților; (v) s-au luat măsuri preventive corespunzătoare pentru a reduce la minimum emisiile în mediu și (vi) la sfârșitul perioadei de aplicare a derogării, orice stocuri rămase de substanță fac obiectul măsurilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (b).

(3)   În termen de cel mult nouăzeci de zile de la acordarea derogării conform alineatului (2) de mai sus, fiecare parte trebuie să furnizeze secretariatului un minimum de informații, după cum urmează:

(a)	denumirea chimică a substanței supuse derogării;

(b)	scopul în care a fost acordată derogarea;

(c)	condițiile în care a fost acordată derogarea;

(d)	durata de timp pentru care a fost acordată derogarea;

(e)	persoanele sau organizațiile care beneficiază de derogare și

(f)	pentru derogarea acordată conform alineatului (2) literele (a) și (c) de mai sus, emisiile de substanță estimate determinate de derogare și o evaluare a contribuției lor la emisiile totale de substanță ce provin de pe teritoriul părților.

(4)   Secretariatul comunică tuturor părților informațiile primite conform alineatului (3).

Articolul 5

Schimbul de informații și tehnologie

În conformitate cu propriile acte cu putere de lege, acte administrative și practici, părțile crează condiții favorabile schimbului de informații și tehnologie pentru a reduce producția și emisiile de poluanți organici persistenți și pentru a dezvolta alternative cu un bun raport cost-eficiență, promovând în special:

(a)	contactele și cooperarea între organizații și persoane competente din sectorul public și privat, care sunt capabile să furnizeze tehnologie, servicii de proiectare și inginerie, echipament sau mijloace financiare;

(b)

schimbul de informații și accesul la informații cu privire la dezvoltarea și utilizarea soluțiilor alternative pentru poluanții organici persistenți, precum și la evaluarea riscurilor pe care aceste soluții le prezintă pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu, și cu privire la costurile economice și sociale ale acestor soluții alternative;

(c)	redactarea și actualizarea periodică a listelor cu privire la autoritățile desemnate de părți și angajate în activități similare în alte instanțe internaționale;

(d)	schimbul de informații cu privire la activitățile desfășurate în alte instanțe internaționale.

Articolul 6

Sensibilizarea publicului

În conformitate cu propriile acte cu putere de lege, acte administrative și practici, părțile promovează difuzarea informațiilor în rândul publicului larg, inclusiv în rândul utilizatorilor direcți ai poluanților organici persistenți. Aceste informații pot include printre altele:

(a)	informații, inclusiv etichetare, privind evaluarea riscurilor și a pericolelor;

(b)	informații despre reducerea riscurilor;

(c)

informații pentru a încuraja eliminarea poluanților organici persistenți sau o reducere a utilizării lor, inclusiv, dacă este cazul, informații despre managementul integrat al dăunătorilor, despre managementul integrat al recoltelor și impactul economic și social al acestei eliminări sau al acestor reduceri și

(d)	informații despre soluțiile alternative pentru poluanții organici persistenți și despre evaluarea riscurilor pe care aceste soluții le prezintă pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu, despre impactul social și economic al acestor soluții alternative.

Articolul 7

Strategii, politici, programe, măsuri și informații

(1)   În termen șase luni de la data la care prezentul protocol intră în vigoare în privința sa, fiecare parte dezvoltă strategii, politici și programe pentru a-și îndeplini obligațiile conform prezentului protocol.

(2)   Fiecare parte:

(a)

încurajează utilizarea tehnicilor de management ecologic raționale și fezabile din punct de vedere economic, inclusiv cele mai bune practici ecologice, în legătură cu toate aspectele de utilizare, producție, eliminare, procesare, distribuție, manevrare, transport și reprocesare a substanțelor supuse prezentului protocol și în legătură cu articolele, amestecurile și soluțiile produse ce conțin astfel de substanțe;

(b)	încurajează aplicarea altor programe de management pentru a reduce emisiile poluanților organici persistenți, inclusiv programe voluntare și utilizarea instrumentelor economice;

(c)	ia în considerare adoptarea unor politici și măsuri suplimentare adaptate situației sale particulare, care ar putea include abordări nereglementate;

(d)	face eforturi ferme, fezabile din punct de vedere economic, pentru a reduce nivelurile substanțelor reglementate de prezentul protocol, care sunt conținute sub formă de impurități în alte substanțe, produse chimice sau articole fabricate, imediat ce s-a stabilit importanța sursei;

(e)

ține seama, în cadrul programelor sale de evaluare a substanțelor, de caracteristicile prevăzute la alineatul (1) din Decizia 1998/2 a organului executiv privind informațiile ce trebuie prezentate și procedurile de adăugare a unor substanțe în anexele I, II sau III, inclusiv la orice modificare a acestora.

(3)   Părțile pot lua măsuri mai stricte decât cele prevăzute în prezentul protocol.

Articolul 8

Cercetare, dezvoltare și monitorizare

Părțile trebuie să încurajeze cercetarea, dezvoltarea, monitorizarea și cooperarea în legătură cu, dar nu exclusiv:

(a)	emisiile, transportul pe distanțe lungi, nivelurile depunerilor și modelarea lor, nivelurile existente în mediul biotic și abiotic, elaborarea procedurilor pentru armonizarea metodologiilor relevante;

(b)	căile de dispersie a poluanților și inventarele lor în ecosisteme reprezentative;

(c)	efectele poluanților asupra sănătății oamenilor și asupra mediului, inclusiv cuantificarea acestor efecte;

(d)	cele mai bune tehnici și practici disponibile, inclusiv cele din agricultură, și tehnicile și practicile de control al emisiilor folosite în mod curent de părți sau în curs de dezvoltare;

(e)	metodologiile care permit luarea în considerare a factorilor socio-economici în evaluarea strategiilor alternative de control;

(f)

o abordare pe baza efectelor, care include informații utile, inclusiv informații obținute în conformitate cu literele (a)-(e) de mai sus, despre nivelurile poluanților în mediu, despre căile lor de răspândire și efectele lor asupra sănătății oamenilor și asupra mediului în scopul formulării strategiilor viitoare de control care vor ține seama și de factorii economici și tehnologici;

(g)	metodele de estimare a emisiilor naționale, de planificare a viitoarelor emisii de diferiți poluanți organici persistenți și de evaluare a modului în care aceste estimări și planificări pot fi utilizate pentru structurarea obligațiilor viitoare;

(h)

nivelurile substanțelor supuse prezentului protocol, care sunt conținute sub formă de substanță contaminantă în alte substanțe, produse chimice sau articole fabricate și importanța acestor niveluri pentru transportul pe distanțe lungi, precum și tehnicile de reducere a nivelurilor acestor substanțe contaminante și, în plus, nivelurile poluanților organici persistenți produși în timpul ciclului de viață a lemnului tratat cu pentaclorfenol.

Se va acorda prioritate cercetării substanțelor considerate a fi cel mai probabil supuse procedurilor prevăzute în articolul 14 alineatul (6).

Articolul 9

Raportarea

(1)   În conformitate cu prevederile legale care reglementează confidențialitatea informațiilor comerciale:

(a)	fiecare parte trebuie să raporteze organului executiv, prin intermediul secretarului executiv al comisiei, la intervale regulate stabilite de părțile reunite în cadrul organului executiv, informații despre măsurile luate pentru punerea în aplicare a prezentului protocol;

(b)

fiecare parte din zona geografică a EMEP trebuie să raporteze la EMEP, prin intermediul secretarului executiv al comisiei, la intervale regulate stabilite de organul director al EMEP și aprobate de părțile reunite în cadrul organului executiv, informații despre nivelurile emisiilor poluanților organici persistenți utilizând cel puțin metodologiile și rezoluția spațială și temporală menționate de organul executiv al EMEP. Părțile situate în afara zonei geografice a EMEP furnizează organului executiv informații similare, dacă sunt solicitate în acest sens. Fiecare parte furnizează, de asemenea, informații despre nivelurile emisiilor de substanțe prevăzute în anexa III pentru anul de referință specificat în anexa respectivă.

(2)   Informațiile care urmează să fie furnizate în conformitate cu alineatul (1) litera (a) trebuie să fie în conformitate cu decizia privind forma și conținutul comunicărilor, care va fi adoptată de părți la o sesiune a organului executiv. Termenii acestei decizii trebuie revizuiți, după caz, pentru a identifica orice element suplimentar privind forma și conținutul informațiilor de comunicat.

(3)   Cu suficient timp înainte de fiecare sesiune anuală a organului executiv, EMEP furnizează informații despre transportul pe distanțe lungi și depunerile poluanților organici persistenți.

Articolul 10

Examinări efectuate de părți la sesiunile organului executiv

(1)   La sesiunile organului executiv, în conformitate cu articolului 10 alineatul (2) litera (a) din convenție, părțile examinează informațiile furnizate de părți, EMEP și alte organe subsidiare, precum și rapoartele comitetului de aplicare menționat în articolul 11 din prezentul protocol.

(2)   La sesiunile organului executiv, părțile examinează progresul înregistrat în realizarea obligațiilor stabilite în prezentul protocol.

(3)   La sesiunile organului executiv, părțile examinează în ce măsură obligațiile stabilite în prezentul protocol sunt suficiente și eficiente. Aceste examinări țin seama de cele mai bune informații științifice disponibile despre efectele depunerii poluanților organici persistenți, de evaluările dezvoltărilor tehnologice, de evoluția situației economice și de modul de îndeplinire a obligațiilor privind nivelurile emisiei. Procedurile, metodele și calendarul acestor examinări sunt stabilite de către părți la sesiunea organului executiv. Prima examinare de acest tip trebuie încheiată în termen trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului protocol.

Articolul 11

Respectarea obligațiilor

Respectarea obligațiilor de către fiecare parte în conformitate cu prezentul protocol este examinată în mod periodic. Comitetul de aplicare constituit prin Decizia 1997/2 a organului executiv adoptată în cadrul celei de a 15-a sesiuni efectuează aceste examinări și raportează părților reunite în cadrul organului executiv în conformitate cu dispozițiile din anexa la decizia menționată, inclusiv cu modificările acesteia.

Articolul 12

Soluționarea diferendelor

(1)   În cazul unui diferend între două sau mai multe părți privind interpretarea sau aplicarea prezentului protocol, părțile în cauză caută să soluționeze diferendul prin negociere sau orice alt mijloc pașnic aflat la dispoziția lor. Părțile aflate în dispută informează organul executiv despre diferendul lor.

(2)   Atunci când ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la prezentul protocol sau în orice alt moment după aceea, o parte care nu este o organizație de integrare economică regională poate declara printr-un instrument scris prezentat depozitarului că, pentru toate diferendele privind interpretarea sau aplicarea protocolului, ea recunoaște ca obligatorie ipso facto și fără un acord special una din cele două metode de soluționare a diferendelor menționate mai jos, sau ambele, față de orice parte care își asumă aceeași obligație:

(a)	supunerea diferendului Curții Internaționale de Justiție;

(b)	arbitrajul în conformitate cu procedurile care urmează a fi adoptate de părți la o sesiune a organului executiv, cât mai curând posibil, într-o anexă privind arbitrajul.

O parte care este o organizație de integrare economică regională poate face o declarație cu același efect în ceea ce privește arbitrajul în conformitate cu procedurile menționate la litera (b).

(3)   O declarație făcută conform alineatului (2) rămâne în vigoare până când expiră conform propriilor termene sau până la expirarea perioadei de trei luni după ce s-a depus la depozitar notificarea revocării acestei declarații.

(4)   Depunerea unei noi declarații, o notificare a revocării unei declarații sau expirarea unei declarații nu aduc atingere în nici un caz procedurilor angajate în fața Curții Internaționale de Justiție sau a tribunalului arbitral, cu excepția cazului în care părțile convin altfel.

(5)   Cu excepția cazului în care părțile la diferend au acceptat aceleași metode de soluționare a diferendului în conformitate cu alineatul (2), în cazul în care, la expirarea unei perioade de 12 luni de la notificarea unei părți de către o altă parte privind existența unui diferend între ele, părțile în cauză nu au reușit să soluționeze diferendul lor prin mijloacele menționate la alineatul (1), diferendul este supus concilierii, la cererea oricăreia dintre părțile la diferend.

(6)   În sensul alineatului (5), se creează o comisie de conciliere. Comisia este compusă din membri desemnați de fiecare parte implicată în număr egal sau, dacă părțile în conciliere împărtășesc același interes, de către grupul împărtășind același interes și un președinte ales de comun acord de către membrii astfel desemnați. Comisia elaborează o recomandare pe care părțile la diferend o examinează cu bună credință.

Articolul 13

Anexe

Anexele la prezentul protocol fac parte integrantă din protocol. Anexele V și VII au valoare de recomandare.

Articolul 14

Modificări

(1)   Fiecare parte poate propune modificări la prezentul protocol.

(2)   Modificările propuse sunt înaintate în scris secretarului executiv al comisiei, care le comunică tuturor părților. Părțile discută modificările propuse transmise de către secretarul executiv în cadrul următoarei sesiuni a organului executiv, cu condiția ca aceste propuneri să fi fost transmise părților cu cel puțin nouăzeci de zile înainte.

(3)   Modificările la prezentul protocol, inclusiv cele ale anexelor I - IV, VI și VIII sunt adoptate prin consens de către părțile prezente la sesiunea organului executiv și intră în vigoare pentru părțile care le-au acceptat în a nouăzecea zi de la data la care două treimi din părți au depus la depozitar instrumentele de acceptare a acestor modificări. Modificările intră în vigoare pentru orice altă parte în a nouăzecea zi de la data la care respectiva parte a depus instrumentele de acceptare a modificărilor.

(4)   Modificările la anexele V și VII sunt adoptate prin consens de către părțile prezente la sesiunea organului executiv. La expirarea a nouăzeci de zile de la data comunicării către toate părțile de către secretarul executiv al comisiei, o modificare a acestor anexe își produce efectele pentru acele părți care nu au înaintat notificări depozitarului în conformitate cu dispozițiile alineatului (5), cu condiția ca cel puțin 16 părți să nu fi înaintat această notificare.

(5)   Orice parte care nu poate aproba o modificare la anexele V sau VII trebuie să notifice depozitarului în scris, într-un termen de nouăzeci de zile de la data comunicării adoptării acesteia. Depozitarul va comunica fără întârziere tuturor părților primirea unei astfel de notificări. O parte poate substitui, în orice moment, acceptarea unei notificări anterioare și, după depunerea la depozitar a unui instrument de acceptare, modificarea la această anexă intră în vigoare pentru partea respectivă.

(6)   În cazul unei propuneri de modificare a anexelor I, II sau III prin adăugarea unei substanțe la prezentul protocol:

(a)	autorul propunerii furnizează organului executiv informațiile precizate în Decizia 1998/2 a organului executiv, inclusiv în modificările acesteia și

(b)	părțile evaluează propunerea în conformitate cu procedurile stabilite în Decizia 1998/2 a organului executiv, inclusiv în modificările acesteia.

(7)   Orice decizie de modificare a Deciziei 1998/2 a organului executiv este adoptată prin consensul părților reunite în cadrul organului executiv și își va produce efectele după șaizeci de zile de la data adoptării sale.

Articolul 15

Semnarea

(1)   Prezentul protocol este deschis pentru semnare la Århus (Danemarca), în perioada 24-25 iunie 1998, apoi la sediul Organizației Națiunilor Unite din New York până la 21 decembrie 1998, tuturor statelor membre ale comisiei, precum și statelor care au statut consultativ pe lângă comisie în temeiul alineatului (8) din Rezoluția 36 (IV) a Consiliului Economic și Social din 28 martie 1947 și organizațiilor de integrare economică regională constituite de state suverane membre ale comisiei, având competențe pentru negocierea, încheierea și aplicarea acordurilor internaționale în problemele reglementate de protocol, sub rezerva ca statele și organizațiile implicate să fie părți la convenție.

(2)   Pentru chestiunile care țin de competența lor, aceste organizații de integrare economică regională își exercită în nume propriu drepturile și își îndeplinesc obligațiile atribuite prin prezentul protocol statelor membre. În astfel de cazuri, statele membre ale acestor organizații nu sunt abilitate să își exercite astfel de drepturi în mod individual.

Articolul 16

Ratificarea, acceptarea, aprobarea și aderarea

(1)   Prezentul protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării de către semnatari.

(2)   Prezentul protocol este deschis aderării tuturor statelor și organizațiilor care îndeplinesc cerințele de la articolul 15 alineatul (1) începând cu data de 21 decembrie 1998.

Articolul 17

Depozitarul

Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sunt depuse la Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, care îndeplinește funcțiile de depozitar.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

(1)   Prezentul protocol intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii la depozitar al celui de-al șaisprezecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

(2)   Pentru fiecare stat sau organizație menționate la articolul 15 alineatul (1), care ratifică, acceptă sau aprobă prezentul protocol sau aderă la acesta după depunerea celui de-al șaisprezecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, protocolul intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii de către această parte a instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

Articolul 19

Denunțarea

În orice moment după expirarea unui termen de cinci ani de la data la care prezentul protocol a intrat în vigoare pentru o parte, această parte poate denunța protocolul printr-o notificare scrisă adresată depozitarului. Denunțarea își produce efectul în a nouăzecea zi de la data primirii notificării de către depozitar sau la orice altă dată ulterioară care poate fi specificată în notificarea de denunțare.

Articolul 20

Texte autentice

Originalul prezentului protocol, ale cărui versiuni în limbile engleză, franceză și rusă sunt deopotrivă autentice, se depune la Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite.

---

ANEXA I

SUBSTANȚE PROGRAMATE PENTRU ELIMINARE

În cazul în care nu se specifică altfel în prezentul protocol, prezenta anexă nu se aplică substanțelor enumerate mai jos dacă acestea apar: (i) ca substanțe contaminante în produse; sau (ii) în articole fabricate sau în folosință la data punerii în aplicare; sau (iii) ca substanțe chimice intermediare folosite doar local în fabricarea uneia sau mai multor substanțe și care sunt astfel modificate din punct de vedere chimic. În cazul în care nu se specifică altfel, fiecare obligație de mai jos începe să producă efecte la data intrării în vigoare a protocolului.

Substanță	Regim de aplicare
	Oprirea procesului	Condiții
Aldrin CAS: 309-00-2	Producție	Nici una
	Utilizare	Nici una
Clordan CAS: 57-74-9	Producție	Nici una
	Utilizare	Nici una
Clordecon CAS: 143-50-0	Producție	Nici una
	Utilizare	Nici una
DDT CAS: 50-29-3	Producție	1. Oprirea producției de DDT în termen de un an după ce părțile au ajuns la un consens legat de faptul că există soluții satisfăcătoare de înlocuire a DDT pentru a proteja sănătatea publică împotriva unor boli ca malaria și encefalita. 2. Pentru oprirea producției de DDT în cel mai scurt timp, părțile au hotărât ca, nu mai târziu de un an de la data intrării în vigoare a prezentului protocol și apoi în mod periodic, dacă este necesar, și în consultare cu Organizația Mondială a Sănătății, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură și Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu, să examineze dacă există soluții alternative fezabile pentru DDT și, după caz, să promoveze comercializarea soluțiilor celor mai sigure și viabile din punct de vedere economic.
	Utilizare	Nici una, cu excepția celor identificate în anexa II.
Dieldrin CAS: 60-57-1	Producție	Nici una
	Utilizare	Nici una
Endrin CAS: 72-20-8	Producție	Nici una
	Utilizare	Nici una
Heptaclor CAS: 76-44-8	Producție	Nici una
	Utilizare	Nici una, cu excepția utilizării de către persoane autorizate în combaterea furnicilor Solenopsis din cutiile industriale, de racord electric închise. Această utilizare trebuie reevaluată în cadrul prezentului protocol în cel mult doi ani de la data intrării în vigoare a acestui instrument.
Hexabromdifenil CAS: 36355-01-8	Producție	Nici una
	Utilizare	Nici una
Hexaclorobenzen CAS: 118-74-1	Producție	Nici una, cu excepția producției pentru o utilizare limitată specificată într-o declarație depusă de o țară cu economie în tranziție la semnare sau aderare.
	Utilizare	Nici una, cu excepția unei utilizări limitate menționate într-o declarație depusă de o țară cu economie în tranziție, la semnare sau aderare.
Mirex CAS: 2385-85-5	Producție	Nici una
	Utilizare	Nici una
PCB (a)	Producție	Nici una, cu excepția țărilor cu economie în tranziție care vor opri procesul de producție cât mai curând posibil și nu mai târziu de 31 decembrie 2005 și care își exprimă intenția de a face acest lucru într-o declarație ce va fi depusă împreună cu instrumentele lor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
	Utilizare	Nici una, cu excepția celor menționate în anexa II.
Toxafen CAS: 8001-35-2	Producție	Nici una
	Utilizare	Nici una
(a) : Părțile sunt de acord să reevalueze în cadrul protocolului, până la 31 decembrie 2004, producția și utilizarea terfenililor policlorurați și a „ugilec”.

---

ANEXA II

SUBSTANȚE PROGRAMATE PENTRU RESTRICȚII LA UTILIZARE

În cazul în care nu se specifică altfel în prezentul protocol, prezenta anexă nu se aplică substanțelor enumerate mai jos, dacă acestea apar: (i) ca substanțe contaminante în produse; sau (ii) în articole fabricate sau în folosință la data punerii în aplicare; sau (iii) ca substanțe chimice intermediare folosite doar local în fabricarea uneia sau mai multor substanțe și care sunt astfel modificate din punct de vedere chimic. În cazul în care nu se specifică altfel, atunci fiecare obligație de mai jos are efect la data intrării în vigoare a protocolului.

Substanță	Regim de aplicare
	Restricții de utilizare în continuare	Condiții
DDT CAS: 50-29-3	1. Pentru protecția sănătății publice împotriva unor boli ca malaria și encefalita.	1. Utilizare permisă doar în cadrul unei strategii de combatere integrată aldăunătorilor și doar în cantitatea necesară și pentru o perioadă de un an de la data opririi producției în conformitate cu anexa 1.
	2. Ca o substanță chimică intermediară pentru producerea Dicofol.	2. Această utilizare trebuie reevaluată în cel mult doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului protocol.
HCH CAS: 608-73-1	HCH tehnic (adică izomeri mixați de HCH) se poate utiliza doar ca substanță intermediară în producția de substanțe chimice.
	Produsele în care cel puțin 99 % din izomerul HCH este sub formă gamma (de ex. lindan, CAS: 58-89-9) se pot folosi doar pentru: 1. Tratarea semințelor. 2. Aplicare pe sol urmată imediat de o incorporare în stratul arabil de la suprafața solului. 3. Tratament profesional în scop de remediere și industrial al lemnului, cherestelei și a buștenilor 4. Insecticid topic utilizat pentru sănătatea oamenilor și a animalelor. 5. Aplicare pe plantele tinere cu alte mijloace decât împrăștierea pe cale aeriană, utilizarea la scară mică pentru peluze și utilizarea pentru materialul reproducător din pepiniere și plante ornamentale de interior și exterior. 6. Aplicații interioare în industrie și locuințe.	Toate utilizările reglementate ale lindanului trebuie reevaluate în cadrul protocolului în cel mult doi ani de la data intrării în vigoare a acestui instrument.
PCB (a)	PCB utilizate la data intrării în vigoare sau fabricate până la 31 decembrie 2005 în conformitate cu prevederile anexei I.	Părțile trebuie să facă eforturi care să conducă la: (a) Oprirea procesului de utilizare a PCB identificabile în echipamente (adică transformatoare, condensatoare sau alte recipiente ce conțin rezerve de lichid rezidual) care conțin PCB într-un volum mai mare de 5 dm3și care au o concentrație PCB de 0,05 % sau mai mare, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2010 sau 31 decembrie 2015 pentru țările cu economie în tranziție; (b) Distrugerea sau decontaminarea într-un mod ecologic a tuturor lichidelor PCB menționate la litera (a) și a altor lichide PCB cu o concentrație mai mare de 0,005 %, dar care nu se află în echipamente, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2015 sau 31 decembrie 2020 pentru țările cu economie în tranziție și (c) Decontaminarea sau distrugerea echipamentelor menționate la litera (a) într-un mod ecologic.
(a) : Părțile convin să reevalueze în cadrul protocolului, până la 31 decembrie 2004, producția și utilizarea terfenililor policlorurați și a „ugilec”.

---

ANEXA III

SUBSTANȚE MENȚIONATE ÎN ARTICOLUL 3 ALINEATUL (5) LITERA (A) ȘI ANUL DE REFERINȚĂ PENTRU RESPECTAREA OBLIGAȚIEI

Substanță	Anul de referință
HAP (a)	1990; sau un alt an din 1985 până în 1995 inclusiv, specificat de o parte la ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
Dioxine/furani (b)	1990; sau un alt an din 1985 până în 1995 inclusiv, specificat de o parte la ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
Hexaclorobenzen	1990; sau un alt an din 1985 până în 1995 inclusiv, specificat de o parte la ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
(a) Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP): în scopul inventarierii emisiilor, se utilizează patru compuși indicatori, și anume: benzo(a)piren, benzo(b)fluoranten, benzo(k)fluoranten și indeno(1,2,3-cd)piren. (b) Dioxine și furani (PCDD/PCDF): dibenzo-para-dioxine policlorurate (PCDD) și dibenzofuranii policlorurați (PCDF) sunt compuși aromatici, triciclici formați din două inele de benzen, care sunt legate prin 2 atomi de oxigen în PCDD și printr-un atom de oxigen în PCDF și ai căror atomi de hidrogen pot fi înlocuiți cu până la 8 atomi de clor.

---

ANEXA IV

VALORI LIMITĂ PENTRU PCDD/PCDF CARE PROVIN DIN SURSE FIXE MAJORE

I.   Introducere

1.	În anexa III la prezentul protocol se dă o definiție a dioxinelor și a furanilor (PCDD/PCDF).

2.	Valorile limită sunt exprimate în ng/m3 sau mg/m3 în raport cu condițiile normale (273,15 K, 101,3 kPa și gaze uscate).

3.	Valorile limită sunt în raport cu situația normală de funcționare, inclusiv procedurile de pornire și oprire, numai dacă nu au fost definite valori limită specifice pentru acele situații.

4.

Prelevarea și analiza probelor tuturor poluanților sunt executate conform standardelor stabilite de Comitetul European pentru Standardizare (CEN), Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO) sau de metodele de referință corespunzătoare din SUA sau Canada. În așteptarea elaborării standardelor CEN sau ISO, se aplică standardele naționale.

5.

În scopul verificării, interpretarea rezultatelor de măsurare în raport cu valoarea limită trebuie să ia în calcul, de asemenea, inexactitatea metodei de măsurare. Se consideră că o valoare limită este respectată dacă rezultatul măsurării, corectat cu inexactitatea metodei de măsurare aplicate, nu depășește valoarea respectivă.

6.	Emisiile diferitelor substanțe congenere ale PCDD/PCDF sunt furnizate în echivalenți de toxicitate (ET) în comparație cu 2,3,7,8-TCDD, utilizând sistemul propus de Comitetul pentru provocările societății moderne al NATO (CCMS) din 1988.

II.   Valori limită pentru sursele fixe majore

7.

Următoarele valori limită, care corespund unei concentrații de 11 % O2 în gazele de ardere, se aplică următoarelor tipuri de instalații de incinerare: — reziduuri solide urbane (incinerator cu capacitate de ardere mai mare de 3 tone/oră) 0,1 ng TE/m3 — reziduuri solide medicale (incinerator cu capacitate de ardere mai mare de 1 tonă/oră) 0,5 ng TE/m3 — reziduuri periculoase (incinerator cu capacitate de ardere mai mare de 1 tonă/oră) 0,2 ng TE/m3

---

ANEXA V

CELE MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE PENTRU CONTROLUL EMISIILOR DE POLUANȚI ORGANICI PERSISTENȚI CARE PROVIN DE LA SURSE FIXE MAJORE

I.   Introducere

1.   Scopul prezentei anexe este de a oferi părților la convenție indicații pentru a determina cele mai bune tehnici disponibile care să le permită să se achite de obligațiile ce le revin conform articolului 3 alineatul (5) din protocol.

2.   Se înțelege prin „cele mai bune tehnici disponibile”(Best Available Techniques-BAT) stadiul de dezvoltare cel mai eficient și avansat al activităților și modurile lor de exploatare, care indică capacitatea practică a tehnicilor speciale de a forma, în principiu, baza valorilor limită de emisie pentru a preveni, iar când acest lucru este imposibil, pentru a reduce în general emisiile și impactul acestora asupra mediului în ansamblu:

—	„tehnici” înseamnă tehnologia utilizată și modul în care instalația este concepută, construită, întreținută, exploatată și scoasă din funcțiune;

—

tehnici „disponibile” înseamnă tehnicile puse la punct pe o scară care permite întrebuințarea lor în sectorul industrial relevant, în condiții economice și tehnice viabile, ținând seama de costuri și avantaje, indiferent de faptul că aceste tehnici sunt sau nu utilizate sau produse pe teritoriul părții în cauză, pentru ca cel care le exploatează să aibă acces la ele în condiții convenabile;

—	„cele mai bune” tehnici înseamnă tehnicile cele mai eficiente care permit un nivel ridicat de protecție a mediului în ansamblu.

Pentru a determina cele mai bune tehnici disponibile s-a convenit să se acorde o atenție specială, în general sau în cazuri speciale, factorilor enumerați mai jos, ținând seama de costurile și avantajele probabile ale măsurii analizate și de principiile de precauție și prevenire:

—	utilizarea unei tehnologii puțin poluante;

—	utilizarea de substanțe mai puțin periculoase;

—	continuarea recuperării și reciclării substanțelor produse și utilizate în proces și a reziduurilor;

—	procedeele, mijloacele sau metodele de exploatare comparabile care au fost experimentate cu succes la scară industrială;

—	progresele tehnologice și evoluția cunoștințelor științifice;

—	natura, efectele și volumul emisiilor în cauză;

—	datele punerii în funcțiune a instalațiilor noi sau existente;

—	perioada necesară pentru punerea în funcțiune a celor mai bune tehnici disponibile;

—	consumul de materii prime (inclusiv apă) și tipul materiilor prime utilizate în procedeu și eficacitatea sa energetică;

—	necesitatea prevenirii sau reducerii la minimum a impactului global al emisiilor asupra mediului și riscurilor poluării mediului;

—	necesitatea prevenirii accidentelor și reducerii la minimum a consecințelor acestora asupra mediului.

Noțiunea de cele mai bune tehnici disponibile nu vizează indicarea unei tehnici sau a unei tehnologii speciale, ci faptul de a se ține seama de caracteristicile tehnice ale instalației în cauză, de poziția sa geografică și de starea mediului la nivel local.

3.   Informațiile referitoare la eficacitatea și costul măsurilor de control al emisiilor sunt extrase din documentele primite și verificate de echipa specială și grupul de lucru pregătitor pentru POP. În cazul în care nu se specifică altfel, tehnicile menționate sunt considerate ca având validitate demonstrată prin experiența practică.

4.   Experiența care se dobândește pe baza instalațiilor noi ce fac apel la tehnici cu poluare redusă și la modernizarea instalațiilor existente este într-o continuă creștere. Prin urmare, este necesar să se dezvolte și să se modifice periodic textul anexei. Cele mai bune tehnici disponibile pentru instalațiile noi pot fi folosite, în mod normal, pentru instalațiile existente, cu condiția să existe o perioadă de tranziție adecvată și să fie adaptate.

5.   Prezenta anexă conține descrierea unor măsuri pentru controlul emisiilor cu cost și eficiență variabile. Alegerea măsurilor aplicabile în fiecare caz depinde de un număr de factori, între care situația economică, infrastructura și capacitatea tehnologică și măsurile de control a poluării atmosferice deja în vigoare.

6.   Cei mai importanți POP emiși de surse fixe sunt:

(a)	Dibenzo-para-dioxine policlorurate/dibenzofurani policlorurați (PCDD/PCDF);

(b)	Hexaclorbenzen (HCB);

(c)	Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP).

Definițiile corespunzătoare sunt prevăzute în anexa III la prezentul protocol.

II.   Surse fixe majore de emisii POP

7.   Emisiile de PCDD/PCDF își au originea în procesele termice care implică materii organice și clor; acestea rezultă dintr-o ardere incompletă sau din anumite reacții chimice. Principalele surse fixe de PCDD/PCDF sunt:

(a)	incinerarea deșeurilor, inclusiv co-incinerarea;

(b)	procesele metalurgice termice, de exemplu producerea aluminiului și a altor produse neferoase, producerea fierului și oțelului;

(c)	instalațiile de ardere care produc energie;

(d)	arderea în focare casnice și

(e)	anumite procese de obținere a substanțelor chimice care degajă substanțe intermediare și subproduse.

8.   Sursele fixe majore de emisii HAP sunt:

(a)	încălzirea casnică cu lemn și cărbune;

(b)	focurile în aer liber, cum ar fi focul pentru arderea gunoaielor, incendiile din păduri, curățarea terenului prin arderea miriștii după recoltare;

(c)	cocsificarea și fabricarea anozilor;

(d)	producerea de aluminiu (prin procedeul Soederberg) și

(e)	instalațiile pentru conservarea lemnului, excepție făcând părțile pentru care această categorie nu contribuie în mod substanțial la emisiile totale de HAP (definite în anexa III).

9.   Emisiile de HCB au la origine aceleași procese termice și chimice ca și emisiile de PCDD/PCDF, iar mecanismul de formare este analog. Sursele majore de emisie de HCB sunt:

(a)	instalațiile de incinerare a reziduurilor, instalațiile de co-incinerare;

(b)	sursele termice ale industriei metalurgice și

(c)	arderea în cuptoare a combustibililor clorurați.

III.   Metode generale de control al emisiilor POP

10.   Există mai multe metode de control sau de prevenire a emisiilor de POP ce provin de la surse fixe. Se pot menționa, de exemplu, înlocuirea materiilor prime relevante, modificarea proceselor (inclusiv controlul operațiunilor și întreținerea) și modernizarea instalațiilor existente. Următoarea listă indică măsurile disponibile, care pot fi folosite separat sau împreună:

(a)	înlocuirea materiilor prime care sunt POP sau dacă este o legătură directă între acești produși și emisiile POP provenind de la sursă;

(b)	cele mai bune practici ecologice, cum ar fi o bună organizare a activităților gospodărești, programe de întreținere preventivă sau transformarea sistemelor închise (de exemplu, cocserii sau folosirea electrozilor inerți în electroliză);

(c)	modificarea proceselor de proiectare, pentru asigurarea arderii complete și prevenirea, în acest fel, a formării poluanților organici persistenți, prin controlul parametrilor precum temperatura de incinerare sau timpul de staționare;

(d)	purificarea gazelor de ardere, de exemplu, prin incinerare sau oxidare termică sau catalitică, desprăfuire sau adsorbție;

(e)	tratarea reziduurilor, deșeurilor sau nămolului de epurare, de exemplu prin tratament termic sau transformare în material inert.

11.   Nivelurile de emisie furnizate pentru diferite măsuri în tabelele 1, 2, 4, 5, 6, 8 și 9, se referă, în general, la cazuri precise. Cifrele sau intervalele indică nivelurile de emisie exprimate în procente din valorile limită de emisie, obținute utilizând tehnicile convenționale.

12.   Raportul cost-eficiență poate fi evaluat în funcție de costul total pe an și pe unitatea de reducere a emisiilor (inclusiv investiții și costuri de exploatare). Trebuie luat în considerare costul măsurilor de reducere a emisiilor POP în contextul economiei, în mod global, de exemplu, impactul măsurilor antiemisie și costurile de producție. Dat fiind numeroșii parametrii implicați, cifrele referitoare la cheltuielile pentru investiții și costurile de exploatare depind de contextul fiecărui caz.

IV.   Tehnici pentru reducerea emisiilor PCDD/PCDF

A.   Incinerarea deșeurilor

13.   Incinerarea deșeurilor include incinerarea deșeurilor urbane, a deșeurilor periculoase, a deșeurilor medicale și a nămolului de epurare.

14.   Principalele măsuri pentru reducerea emisiilor PCDD/PCDF ce provin din incinerarea deșeurilor sunt:

(a)	Măsuri primare referitoare la deșeurilor incinerate;

(b)	Măsuri primare referitoare la tehnicile de incinerare;

(c)	Măsuri de control pentru parametrii fizici ai procesului de ardere și ai emisiilor gazoase (de exemplu, trepte de temperatură, viteză de răcire, conținut de oxigen etc.);

(d)	Purificarea gazelor de ardere și

(e)	Tratarea reziduurilor din procesul de purificare.

15.   Măsurile primare referitoare la reziduurile din incinerare, inclusiv măsurile de gestionare a materiilor prime, prin reducerea substanțelor halogenate și înlocuirea lor prin substanțe nehalogenate, nu corespund cazurilor de incinerare a reziduurilor urbane sau reziduurilor periculoase. Este mult mai eficient să se modifice procesul de incinerare și să se pună în aplicare măsuri secundare de purificare a gazelor de ardere. Managementul materiilor prime este o măsură primară utilă de reducere a reziduurilor, care oferă avantajul reciclării. De aici poate rezulta o reducere indirectă a emisiilor de PCDD/PCDF ca urmare a diminuării cantității de deșeurile ce vor fi incinerate.

16.   Modificarea procesului de incinerare ce vizează optimizarea condițiilor de ardere (temperatura de 850 °C sau mai ridicată, calculul aportului de oxigen în funcție de puterea calorică și consistența deșeurilor, controlul timpului de staționare - în jur de 2 secunde pentru 850 °C - și al turbulenței gazelor, eliminarea zonelor de gaze reci în incinerator etc.) este o măsură importantă și eficientă care permite o reducere a emisiilor PCDD/PCDF. Incineratoarele cu pat fluidizat permit menținerea unei temperaturi inferioare celei de 850 °C, având un nivel de emisie satisfăcător. Incineratoarele existente trebuie reamenajate și/sau înlocuite; această soluție poate să nu fie viabilă din punct de vedere economic în toate statele. Conținutul de carbon din cenușă trebuie redus la minimum.

17.   Măsuri care se aplică gazelor de ardere. Măsurile de mai jos permit o scădere destul de eficientă a concentrației PCDD/PCDF din gazele de ardere. Sinteza „de novo” are loc la o temperatură de 250 °C - 450 °C. Aceste măsuri se impun pentru obținerea unor anumite niveluri la ieșirea din circuit:

(a)	răcirea gazelor de ardere (măsură foarte eficientă și relativ puțin costisitoare);

(b)	adăugarea de agenți inhibitori, cum ar fi trietanolamina sau trietilamina (care pot reduce, de asemenea, oxizii de azot), dar nu trebuie neglijate reacțiile secundare din motive de securitate;

(c)	utilizarea mijloacelor de captare a pulberilor ce funcționează la temperaturi situate între 800-1 000 °C, filtre ceramice sau cicloane, de exemplu;

(d)	folosirea sistemelor cu descărcare electrică la temperatură scăzută și

(e)	prevenirea depunerii de cenușă ușoară în dispozitivul de evacuare a gazelor de ardere.

18.   Metodele de purificare a gazelor de ardere sunt:

(a)	utilizarea desprăfuitoarelor clasice pentru reducerea emisiilor de PCDD/PCDF fixate pe particule;

(b)	reducerea selectivă, catalitică (RCS) sau selectivă necatalitică (RNCS);

(c)	adsorbția pe cocs sau cărbune activ în sistemele cu pat fix sau fluidizat;

(d)

folosirea diferitelor metode de adsorbție și optimizare a sistemelor de purificare-spălare prin utilizarea unor amestecuri de cărbune activ, cocs activ, soluții de var și de calcar în reactori cu pat fix, mobil sau fluidizat. Randamentul de extracție al PCDD/PCDF în stare gazoasă poate fi ameliorat prin aplicarea pe suprafețele filtrului cu sac a unui prim strat de cocs activ;

(e)	oxidare cu H2O2;

(f)	folosirea metodelor de ardere catalitică care utilizează diferite tipuri de catalizatori (Pt/Al2O3 sau catalizatori cupru-cromit cu promotori diferiți pentru a stabiliza zona de suprafață și a reduce uzura catalizatorului).

19.   Prin metodele menționate mai sus se pot reduce emisiile de PCDD/PCDF în gazele de ardere la 0,1 ng ET/m3. Cu toate acestea, se va urmări, în sistemele care utilizează absorbanți sau filtre cu cărbune activ sau cocs, ca praful de cărbune conținut să nu determine creșterea emisiilor de PCDD/PCDF în aval. De asemenea, este de reținut că absorbanții și desprăfuitoarele situate în amonte de catalizatori (tehnica de reducere catalitică selectivă) produc reziduuri încărcate cu PCDD/PCDF, care necesită, de asemenea o retratare sau eliminare conform normelor.

20.   Compararea diferitelor măsuri de reducere a emisiilor de PCDD/PCDF în gazele de ardere este foarte complexă. Tabelul corespunzător acestei comparări cuprinde o întreagă gamă de instalații industriale, de capacități și configurații diverse. Parametrii de cost țin seama și de măsurile de reducere a altor poluanți, cum ar fi metalele grele (fixate sau nefixate pe particule). Prin urmare, nu se poate stabili, în cea mai mare parte a cazurilor, o relație directă pentru reducerea emisiilor de PCDD/PCDF. Datele disponibile referitoare la diferitele măsuri antiemisie sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1   Compararea diferitelor măsuri de purificare a gazelor de ardere și modificările procedeelor pentru reducerea emisiilor de PCDD/PCDF în instalațiile de incinerare a reziduurilor

Măsuri	Nivel de emisie % (a)	Costuri estimative	Riscuri
Modificarea produsului inițial (măsuri preliminare):			Trierea prealabilă a produsului inițial nu este eficientă; doar câteva părți ar putea fi selectate; alte substanțe care conțin clor nu pot fi izolate, de exemplu sarea de bucătărie, hârtia, etc. Această soluție nu este recomandabilă pentru reziduurile chimice periculoase.
— eliminarea precursorilor și produselor inițiale care conțin clor și	necuantificat; nu variază liniar în funcție de cantitatea de produs inițial
— gestionarea fluxurilor de reziduuri.	_„_		Măsură preliminară utilă și aplicabilă în anumite cazuri (de exemplu, uleiuri de rebut sau componente electrice, etc.) care poate prezenta un avantaj suplimentar, cel al reciclării materialelor.
Modificarea procedeelor:
— optimizarea condițiilor de ardere;			Necesitatea modernizării procedeului în ansamblul lui.
— măsuri pentru evitarea temperaturilor mai scăzute de 850 C și formarea de zone reci în gazele de ardere;
— conținutul de oxigen suficient; reglajul aportului de oxigen în funcție de puterea calorică și consistența produsului inițial și
— timp de staționare și turbulență convenabil.
Măsuri care se aplică gazelor de ardere:
Prevenirea depunerii particulelor prin:
— curățătoare, bătătoare mecanice sau ejectori de funingine acustici sau cu vapori.			Îndepărtarea funinginii cu vapori poate crește rata formării de PCDD/PCDF.
Îndepărtarea prafului în incineratoarele de reziduuri în mod general:	< 10	Medii	Eliminarea PCDD/PCDF adsorbite pe particule. Metodele de extragere a particulelor din curenții de gaze calde de ardere se aplică doar în instalațiile pilot.
— filtre textile;	1 - 0,1	Mai mari	Se utilizează la temperaturi mai mici de 150 °C
— filtre ceramice;	Eficiență scăzută	Medii	Se utilizează la temperaturi situate între 800 și 1 000 °C
— cicloane și	Eficiență scăzută
— precipitare electrostatică.	Eficiență medie		Se utilizează la o temperatură de 450 °C; o sinteză „de novo” de PCDD/PCDF poate produce emisii de NOx puternice, recuperarea căldurii este mai mică.
Oxidare catalitică.			Se utilizează la temperaturi de 800 - 1 000 °C. Necesită o reducere separată pentru faza gazoasă.
Răcirea gazelor.
Unitate de adsorbție de mare performanță cu adaos de particule de cărbune activ (Venturi electrodinamic).
Reducere catalitică selectivă (RCS).		Cheltuieli de investiții ridicate și costuri de exploatare scăzute	Reducerea emisiilor de NOx în cazul adaosului de NH3; utilaje ocupă mult loc, catalizatorii uzați și reziduurile de cărbune activ sau de cocs de lignit activ pot fi eliminate; catalizatorii pot fi adesea reprelucrați de către fabricanți, cărbunele activ și cocsul de lignit activ pot fi arși în condiții strict controlate.
Diferite metode de adsorbție pe cale umedă sau uscată cu amestecuri de cărbune activ, de cocs activ, de var, de soluții de calcar în reactoare cu pat fix, mobil sau fluidizat:
— Reactor cu pat fix, adsorbție cu cărbune activ sau cocs activ și	< 2 (0,1 ng ET/m3)	Cheltuieli de investiție ridicate și costuri de exploatare medii	Îndepărtarea reziduurilor; utilaje ocupă mult spațiu
— Reactor cu antrenant sau cu pat fluidizat circulant cu adaos de cocs activ/var sau soluții de calcar și filtru textil ulterior.	< 10 (0,1 ng ET/m3)	Cheltuieli scăzute pentru investiții și costuri de exploatare medii.	Îndepărtarea reziduurilor.
Adaos de H2O2.	2 - 5 (0,1 ng ET/m3)	Cheltuieli pentru investiții și costuri de exploatare scăzute.
(a) : Emisii restante în raport cu emisiile obținute în absența măsurilor de reducere.

21.   Incineratoarele de reziduuri medicale pot fi o sursă majoră de emisii de PCDD/PCDF în numeroase țări. Anumite reziduuri medicale precum părți anatomice umane, reziduuri contaminate, ace, sânge, plasmă și produși citostatici sunt tratați ca o categorie specială de reziduuri periculoase, în timp ce altele sunt adesea incinerate pe loc, în loturi. În acest ultim caz, incineratoarele au aceleași norme de reducere a PCDD/PCDF ca și celelalte instalații de incinerare.

22.   Părțile ar putea lua în considerare adoptarea de politici de încurajare a incinerării reziduurilor urbane și a reziduurilor medicale în instalațiile regionale mari și nu în instalații mai mici. Astfel, aplicarea celor mai bune tehnici disponibile ar putea fi mai economică.

23.   Tratarea reziduurilor din epurarea gazelor de ardere. Spre deosebire de cenușa din incineratoare, aceste reziduuri conțin în concentrație relativ ridicată metale grele, poluanți organici (inclusiv PCDD/PCDF), cloruri și sulfuri. Prin urmare, modalitățile a eliminare a acestora trebuie controlate riguros. Dispozitivele de epurare-spălare pe cale umedă, în special, produc mari cantități de reziduuri lichide acide contaminate. Există metode speciale de tratare, între care:

(a)	tratarea catalitică a pulberilor din filtrele textile la temperatură scăzută și în atmosferă săracă în oxigen;

(b)	purificarea-spălarea pulberilor din filtrele textile prin procedeul 3-R (extracția metalelor grele cu acizi și distrugerea materiilor organice prin ardere);

(c)	vitrificarea pulberilor din filtrele textile;

(d)	folosirea altor metode de imobilizare;

(e)	folosirea tehnologiei cu plasmă.

B.   Procedee termice folosite în metalurgie

24.   Anumite activități metalurgice pot fi surse importante de emisii de PCDD/PCDF. Acestea sunt:

(a)	Siderurgia primară a fierului și oțelului (adică furnale, ateliere de sinterizare și peletizare a minereului de fier);

(b)	Siderurgia secundară a fierului și oțelului și

(c)	Siderurgia primară și secundară a metalelor neferoase (producția de cupru).

Măsurile de combatere a emisiilor de PCDD/PCDF în industriile metalurgice sunt prezentate în tabelul 2.

Tabelul 2   Reducerea emisiilor de PCDD/PCDF în industria metalurgică

Măsuri	Nivel de emisie % (a)	Costuri estimative	Riscuri
Ateliere de sinterizare
Măsuri primare:
— Optimizarea/acoperirea benzilor rulante de sinterizare;		Scăzute	Aceste măsuri nu sunt realizabile 100 %
— Reciclarea gazelor reziduale, de exemplu procedeul de sinterizare cu emisii optimizate(SEO), cu reducere de aproape 35 % a debitelor de gaze reziduale (ceea ce reduce costul măsurilor secundare ulterioare datorita curentului redus de gaze reziduale); capacitate: 1 milion Nm3/h;	40	Scăzute
Măsuri secundare:
— Precipitare electrostatică + sită moleculară;	Eficiență medie	Medii
— Adăugarea de amestecuri de calcar/cărbune activ;	Eficiență ridicată (0,1 ng ET/m3)	Medii
— Scrubbere de înaltă performanță - instalație în funcțiune: AIRFINE (Voest Alpine Stahl Linz) din 1993 pentru 600 000 Nm3/h; a doua instalație prevăzută în Țările de Jos (Hoogoven) în 1998.	Coeficient ridicat de reducere a emisiilor (0,2-0,4 ng ET/m3)	Medii	Un coeficient de 0,1 ng ET/m3 ar putea fi obținut cu un aport de energie mai mare; nu există nici o instalație în funcțiune.
Producția de metale neferoase (de exemplu cupru)
Măsuri primare:
— Trierea prealabilă a reziduurilor metalice, neacceptarea reziduurilor care conțin materiale plastice și a reziduurilor metalice cu PVC, decaparea învelișurilor și utilizarea materialelor izolante care nu conțin clor;		Scăzute
Măsuri secundare:
— Răcirea gazelor calde de ardere;	Eficiență mărită	Scăzute
— Folosirea de oxigen sau aer bogat în oxigen pentru încălzire, injectare de oxigen în cuptorul vertical (duce la o ardere completă și o reducere a volumului de gaze reziduale);	5–7 (1,5-2 ET/m3)	Ridicate
— Reactor cu pat fix sau cu jet fluidizat prin adsorbția pe cărbune activ sau praf de cocs activ;	(0,1 ng ET/m3)	Ridicate
— Oxidare catalitică;	(0,1 ng ET/m3)	Ridicate
— Reducerea timpului de staționare în zona critică de temperatură a circuitului gazelor de ardere.
Producția de fier și oțel
Măsuri primare:
— Degresarea reziduurilor metalice înainte de încărcarea în cuptoare;		Scăzute	Trebuie utilizați solvenții de curățare
— Eliminarea corpurilor străine organice, de exemplu uleiuri, emulsii, grăsimi, vopsele și materiale plastice, din produsul inițial;		Scăzute
— Reducerea volumului specific al gazelor reziduale;		Medii
— Captarea și tratarea separată a emisiilor care provin din operațiunile de încărcare și descărcare;		Scăzute
Măsuri secundare:
— Captarea și tratarea separate a emisiilor care provin din operațiunile de încărcare și descărcare și		Scăzute
— Utilizarea unui filtru textil în combinație cu injectarea de cocs.	< 1	Medii
Producerea secundară de aluminiu
Măsuri primare:
— Evitarea materialelor halogenate (hexacloretan)		Scăzute
— Evitarea lubrifianților cu clor (parafine clorurate, de exemplu) și		Scăzute
— Curățarea și trierea încărcăturilor de reziduuri metalice murdare, de exemplu prin decapare și uscarea așchiilor de metal, separarea prin suspensie densă și depunerea în circuit turbionar;
Măsuri secundare:
— Filtru textil cu un unul sau mai multe straturi, cu adaos de var/cărbune activ în fața filtrului;	< 1 (0,1 ng ET/m3)	Medii/Ridicate
— Reducerea fluxului de gaze reziduale și eliminarea și epurarea separate ale fluxurilor diferit contaminate;		Medii/Ridicate
— Evitarea depunerilor de particule în gazele reziduale și favorizarea trecerii rapide de pragul temperaturii critice și		Medii/Ridicate
— Ameliorarea tratării prealabile a reziduurilor de aluminiu în așchii prin tehnici de separare în mediu dens și trierea prin depunere în circuit turbionar.		Medii/Ridicate
(a) : Emisii restante în raport cu emisiile obținute în absența măsurilor de reducere.

25.   Instalațiile de tratare și producere a metalelor, cu emisii de PCDD/PCDF, pot să reducă concentrația acestora, prin măsuri antiemisie, la un nivel de maxim 0,1 ng ET/m3 (pentru un debit cu un volum de gaze reziduale mai mare de 5 000 m3/h).

Ateliere de sinterizare

26.   Măsurile întreprinse în atelierele de sinterizare din industria fierului și oțelului au scos în evidență că emisiile de PCDD/PCDF se situează în general în intervalul 0,4 - 4 ng ET/m3. O singură măsurare într-o instalație fără dispozitive antiemisie a indicat o concentrație a emisiilor de 43 ng ET/m3.

27.   Compușii halogenați pot fi la originea emisiilor de PCDD/PCDF în atelierele de sinterizare dacă sunt prezenți în produșii inițiali (praf de cocs, săruri conținute în minereuri) și în materialele reciclabile adăugate acestora (de exemplu, calamină, pulberi din gazele de furnal, pulberi din filtrare și nămol provenind din tratarea apelor uzate). Cu toate acestea, ca și în cazul incinerării reziduurilor, nu s-a determinat o relație precisă între conținutul în clor al produselor inițiale și emisiile de PCDD/PCDF. Ar fi recomandate evitarea formării materialelor reziduale contaminate și degresarea calaminei înaintea utilizării în instalații.

28.   Soluția cea mai eficientă de reducere a emisiilor PCDD/PCDF este combinarea diferitelor măsuri secundare, după cum urmează:

(a)	Reciclarea gazelor reziduale reduce semnificativ emisiile PCDD/PCDF. Mai mult, debitul de efluenți gazoși se reduce semnificativ diminuând astfel costul de instalare a unor dispozitive antiemisie la capătul evacuării;

(b)	Instalarea de filtre textile (în unele cazuri în combinație cu precipitatori electrostatici) sau de precipitatori electrostatici cu injectare de amestecuri cărbune activ/cocs activ/var în gazele reziduale;

(c)

Purificarea - spălarea după metode noi care cuprind răcirea prealabilă a gazelor reziduale, spălarea foarte performantă și separarea prin depunere prin picurare, poate scădea emisiile la 0,2-0,4 ng ET/m3. Utilizarea suplimentară a agenților de adsorbție adecvați, cum ar fi cocsul de lignit sau bucățile mărunte de cărbune îmbunătățesc rezultatele (0,1 ng ET/m3).

Producerea primară și secundară de cupru

29.   Instalațiile de producere primară și secundară a cuprului existente pot elibera, după purificarea gazelor de ardere, între câteva picograme și 2 ng ET/m3 de PCDD/PCDF. Înainte de optimizarea agregatelor, doar un singur cuptor de ardere putea emite până la 29 ng ET/m3 de PCDD/PCDF. Valorile de emisie PCDD/PCDF ale acestor instalații sunt în general foarte inegale, ca urmare a caracteristicilor foarte diverse ale materiilor prime care sunt utilizate în agregate și în funcție de procedeele foarte diferite.

30.   Măsurile următoare permit, în mod general, reducerea emisiilor de PCDD/PCDF:

(a)	trierea prealabilă a reziduurilor metalice;

(b)	pretratarea reziduurilor, de exemplu scoaterea învelișului de material plastic sau de PVC și pretratarea reziduurilor din cablu doar la rece sau prin metode mecanice;

(c)	răcirea gazelor reziduale calde (cu posibilitatea de a utiliza căldura) pentru a se reduce timpul de staționare în zona termică critică din circuitul gazelor reziduale;

(d)	combustia cu oxigen sau în mediu bogat în oxigen sau injectare de oxigen în cuptorul de ardere (de unde rezultă o ardere completă și o reducere a volumului de gaze reziduale);

(e)	adsorbția într-un reactor cu pat fix sau cu jet fluidizat pe cărbune activ sau pulberi de cocs activ și

(f)	oxidare catalitică.

Producerea oțelului

31.   Emisiile de PCDD/PCDF, provenind de la oțelăriile cu convertizoare și cubilouri cu aer cald, de la cuptoare electrice și de la cuptoare electrice cu arc pentru topirea fontei sunt mult inferioare valorii de 0,1 ng ET/m3. Cuptoarele cu aer rece și cuptoarele rotative (pentru topirea fontei) au un coeficient de emisie a PCDD/PCDF mai ridicat.

32.   Se poate obține o concentrație de 0,1 ng ET/m3 în emisiile cuptoarelor electrice cu arc utilizate pentru producerea secundară de oțel, dacă se aplică următoarele măsuri:

(a)	Captarea separată a emisiilor care provin de la operațiunile de încărcare și descărcare și

(b)	Utilizarea unui filtru textil sau a unui precipitator electrostatic în asociere cu injectare de cocs.

33.   Șarja cuptoarelor electrice cu arc conține adesea uleiuri, emulsii sau grăsimi. Se pot reduce emisiile de PCDD/PCDF aplicând măsurile primare care constau în trierea, degresarea și decaparea reziduurilor metalice, care ar putea conține materiale plastice, cauciuc, vopsele, pigmenți sau aditivi de vulcanizare.

Topitorii în industria secundară a aluminiului

34.   Emisiile de PCDD/PCDF provenind de la topitoriile din industria secundară a aluminiului sunt cuprinse între 0,1 și 14 ng ET/m3. Valorile depind de tipul de agregat de fuziune, de materialele utilizate și de tehnicile de purificare a gazelor reziduale folosite.

35.   În acest sector, instalarea de filtre textile cu unul sau mai multe straturi cu adaos de calcar/cărbune activ/cocs activ în fața filtrului permite obținerea unei concentrații de 0,1 ng ET/m3 în emisii, având un coeficient de eficacitate de 99 %.

36.   Trebuie avută în vedere aplicarea următoarelor măsuri:

(a)	reducerea la minim a fluxurilor de gaze reziduale, extragerea și purificarea separată a celor contaminate cu substanțe diferite;

(b)	evitarea depunerii de particule în circuitul gazelor reziduale;

(c)	traversarea rapidă a intervalului temperaturilor critice;

(d)	îmbunătățirea trierii prealabile a reziduurilor de aluminiu obținute prin așchiere, utilizându-se tehnici de separare prin suspensie densă, sortarea făcându-se prin depunere în circuit turbionar;

(e)	ameliorarea curățării prealabile a bucăților de aluminiu prin decapajul așchiilor de metal, apoi prin uscare.

37.   Opțiunile (d) și (e) sunt importante, deoarece este puțin probabil ca prin tehnicile moderne de fuziune fără fondant (care evită utilizarea fondanților cu halogenuri) să se poată trata reziduurile metalice de calitate mediocră, care pot fi utilizate în cuptoarele rotative.

38.   În acest sens, trebuie semnalat că în cadrul convenției pentru protecția mediului marin al Atlanticului de Nord Est se poartă discuții pentru revizuirea unei recomandări anterioare cu privire la eliminarea în mod progresiv a utilizării hexacloretanului în industria aluminiului.

39.   Materialul de topire poate fi tratat conform tehnicilor celor mai recente, de exemplu amestecuri azot/clor într-o proporție care variază de la 9:1 la 8:2, sistem de injecție de gaz pentru a asigura o dispersie fină, pre- și post-injecție de azot și degresarea în vid. Utilizarea amestecurilor azot/clor a dus la o concentrație de PCDD/PCDF în emisii de aproximativ 0,03 ng ET/m3 (față de valorile mai mari de 1 ng ET/m3 în cazul tratării în mod exclusiv cu clor). Clorul este necesar pentru eliminarea magneziului și a altor elemente nedorite.

C.   Arderea combustibililor fosili în cazanele din centralele electrice și de încălzire și în cazanele industriale

40.   Prin arderea de combustibili fosili în cazanele din centralele electrice și de încălzire și în cazanele industriale (cu o putere termică >50 MW), orice măsură de ameliorare a eficienței energetice și de economisire de energie antrenează o diminuare a emisiilor oricărui poluant, ca urmare a reducerii cantității de combustibil utilizat. Rezultă astfel o reducere a emisiilor de PCDD/PCDF. Este neeconomic să elimini clorul din cărbune sau din petrol, dar, în orice caz, tendința de a construi centrale care funcționează cu gaze va contribui la reducerea emisiilor de PCDD/PCDF care provin din acest sector.

41.   Trebuie menționat că emisiile de PCDD/PCDF riscă să se mărească în mod sensibil, dacă se adaugă combustibilului reziduuri (nămol de epurare, uleiuri de rebut, reziduuri de cauciuc etc.). Este indicată arderea reziduurilor pentru producerea de energie numai în instalațiile prevăzute cu dispozitive de purificare a gazelor reziduale care antrenează o reducere importantă a emisiilor de PCDD/PCDF (vezi secțiunea A de mai sus).

42.   Folosirea tehnicilor care vizează reducerea emisiilor de oxizi de azot și de dioxid de sulf și de particule care provin de la gazele de ardere poate contribui la eliminarea emisiilor de PCDD/PCDF. Prin aceste tehnici, randamentul de eliminare a PCDD/PCDF variază de la o instalație la alta. Se fac cercetări pentru punerea la punct a tehnicilor de eliminare a PCDD și PCDF dar, atâta timp cât aceste tehnici nu sunt disponibile la scară industrială, nu se poate determina cea mai bună tehnică pentru PCDD/PCDF.

D.   Arderea în focare casnice

43.   Contribuția sistemelor de ardere din locuințe la emisiile totale de PCDD/PCDF este mai puțin importantă dacă se utilizează în mod corect combustibilii aprobați. În plus, după tipul și calitatea combustibilului utilizat, densitatea geografică a acestor sisteme și utilizarea lor, se observă variații importante cu privire la valorile de emisie la scară regională.

44.   Focarele deschise casnice au un coeficient de ardere al hidrocarburilor conținute în combustibili și al gazelor reziduale mai slab decât marile instalații de ardere, mai ales dacă se utilizează combustibili solizi ca lemnul sau cărbunele, cu concentrații de PCDD/PCDF emise cuprinse între 0,1 și 0,7 ng ET/m3.

45.   Arderea ambalajelor concomitent cu combustibilii solizi determină o creștere a emisiilor de PCDD/PCDF. Se poate întâmpla ca în locuințele private să se ardă gunoaie și ambalaje, deși această practică este interzisă în unele țări. Ținând seama de creșterea taxelor pentru eliminarea gunoaielor, trebuie recunoscut faptul că gunoaiele menajere sunt arse în instalațiile de încălzire casnică. Arderea lemnului, căruia i se adaugă ambalajele, poate mări emisiile de PCDD/PCDF de la 0,06 ng ET/m3 (exclusiv lemn) la 8 ng ET/m3 (cifre raportate la 11 % O2 în volum). Aceste rezultate au fost confirmate de anchetele efectuate în mai multe țări în care s-a ajuns la 114 ng ET/m3 (pentru 13 % oxigen în volum) în gazele reziduale provenind de la instalațiile de ardere casnice, care ard reziduuri.

46.   Se pot reduce emisiile care provin de la sistemele de ardere casnice impunându-se folosirea combustibililor de bună calitate, excluzându-se reziduurile, materialele plastice cu halogeni și alte materiale. În această privință, pot avea eficiență programele de informare pentru cumpărătorii sau utilizatorii sistemelor de ardere casnice.

E.   Instalații de încălzire cu lemn (putere < 50 MW)

47.   Conform măsurărilor efectuate pe instalațiile de încălzire cu lemne, gazele reziduale pot conține peste 0,1 ng ET/m3 de PCDD/PCDF, mai ales atunci când condițiile nu permit o ardere completă și/sau când substanțele arse conțin compuși clorurați mai mult decât lemnul netratat. Concentrația totală de carbon în gazele reziduale este un indicator al slabei calități a arderii. Se stabilește o corelare între emisiile de CO, calitatea arderii și emisiile de PCDD/PCDF. Tabelul 3 prezintă câteva valori ale concentrațiilor și factorilor de emisie pentru instalațiile de încălzire cu lemne.

Tabelul 3   Concentrațiile și factorii de emisie cantitativi pentru instalațiile de încălzire cu lemne

Combustibil	Concentrația (ng ET/m3)	Factor de emisie (ng ET/kg)	Factor de emisie (ns/GJ)
Lemn natural (fag)	0,02–0,10	0,23–1,3	12–70
Așchii de lemn natural din păduri	0,07–0,21	0,79–2,6	43–140
Panouri aglomerate	0,02–0,08	0,29–0,9	16–50
Reziduuri de lemn de construcție	2,7–14,4	26–173	1 400–9 400
Gunoaie menajere	114	3 230
Mangal	0,03

48.   Arderea reziduurilor din lemnul de construcție (lemn din demolări) pe grătare mobile emite cantități ridicate de PCDD/PCDF în raport cu instalațiile care ard lemn natural. O măsură primară pentru reducerea emisiilor constă în evitarea utilizării reziduurilor din lemn tratat în cuptoarele de lemne. Această ardere trebuie să aibă loc numai în instalațiile dotate cu dispozitive specifice de epurare a gazelor de ardere pentru a reduce la maximum emisiile de PCDD/PCDF.

V.   Tehnici de reducere a emisiilor de HAP

A.   Producerea de cocs

49.   Pe parcursul cocsificării, HAP sunt eliberate în aerul ambiant, mai ales:

(a)	în momentul încărcării cuptorului prin gura de încărcare;

(b)	prin pierderile provenind de la ușa cuptorului, de la stâlpii verticali și de la tampoanele gurilor de încărcare și

(c)	pe parcursul scoaterii din cuptor și răcirii cocsului.

50.   Concentrația de benzo(a)piren (BaP) variază în mod considerabil de la o sursă la alta în cocserie. Cele mai mari concentrații de BaP se înregistrează în partea superioară a cuptorului și în vecinătatea imediată a ușilor.

51.   Emisiile de HAP provenind de la producerea de cocs pot fi reduse datorită îmbunătățirilor tehnice care se aplică oțelăriilor integrate aflate acum în exploatare. Aceasta ar putea implica închiderea și înlocuirea cocseriilor vechi și reducerea generală a producției de cocs, de exemplu recurgând la injectarea de carbon de înaltă calitate la producerea oțelului.

52.   O strategie de reducere a emisiilor de HAP la nivelul cocseriilor ar trebui să includă următoarele măsuri tehnice:

(a)

introducerea în cuptor; — reducerea emisiilor de particule în momentul deplasării șarjei de cărbune din locul de depozitare către instalația de încărcat cuptorul; — în cazul preîncălzirii cărbunelui, transferul acestuia în sistem închis; — extracția, apoi tratarea gazelor de umplere, trecându-le fie printr-un cuptor adiacent, fie printr-o conductă, către un incinerator, apoi într-un dispozitiv de desprăfuire. În unele cazuri, gazele de umplere extrase pot fi arse pe o instalație de încărcare, dar acest procedeu lasă de dorit din punct de vedere al protecției mediului și al securității. Ar trebui să se producă o scădere a presiunii suficientă prin injectare de vapori sau apă în stâlpii verticali;

(b)

evitarea emisiilor la gurile de încărcare pe perioada cocsificării: — folosirea la gurile de încărcare a unor tampoane cu o bună capacitate de etanșeizare; — lipirea tampoanelor cu argilă (sau cu alt material echivalent din punct de vedere al eficacității) după fiecare operație de încărcare; — curățarea tampoanelor și stâlpilor înaintea închiderii gurii cuptorului; — curățarea bolții cuptorului de orice reziduu de cărbune;

(c)	capacele stâlpilor verticali trebuie să aibă gardă hidraulică pentru a se evita emisiile de gaze și de gudron; funcționarea corectă a acestor dispozitive trebuie menținută printr-o curățare periodică;

(d)	dispozitivele de deschidere și de închidere a ușilor cuptorului au sisteme de curățare pentru îmbinările și suprafețele de etanșare pe uși și pe rame;

(e)

ușile cuptorului: — trebuie să aibă sisteme de etanșare foarte eficiente (de exemplu, diafragme cu resort); — sistemele de etanșare a ușilor și ramelor trebuie curățate în totalitate după fiecare manipulare; — ușile trebuie să fie astfel concepute încât să permită instalarea de sisteme de extragere a particulelor legate de un dispozitiv de desprăfuire (de-a lungul unei conducte) pe timpul operațiunilor de scoatere din cuptor;

(f)	mașina pentru transferul cocsului trebuie dotată cu un capac încorporat, cu un înveliș fix și cu un dispozitiv fix de epurare a gazelor (de preferință, filtru textil);

(g)

trebuie folosite procedee de răcire a cocsului care produc o cantitate mică de emisii, de exemplu răcirea uscată. Răcirea uscată este preferabilă răcirii pe cale umedă, deoarece se utilizează un sistem de circulație închis pentru a se evita producerea de apă reziduală. Se încearcă reducerea formării pulberilor în caz de răcire pe cale uscată.

53.   Există un procedeu de cocsificare numit „cocsificare fără recuperare”, care pune în circulație mult mai puține HAP decât procedeele uzuale cu recuperare de subproduși. Acest lucru se întâmplă deoarece cuptoarele funcționează cu presiuni inferioare presiunii atmosferice, ceea ce împiedică pierderile în atmosferă prin ușile cuptoarelor pentru cocs. În cursul cocsificării, gazele brute din cuptorul pentru cocs sunt eliminate prin tiraj natural, ceea ce menține o presiune scăzută în cuptoare. Aceste cuptoare nu sunt concepute pentru recuperarea subprodușilor chimici ai gazelor brute emise de cuptoarele pentru cocs. În schimb, gazele reziduale din cocsificare (aici intră și HAP) sunt arse complet la o temperatură înaltă și cu un timp de staționare prelungit. Se utilizează căldura pierdută provenind din această ardere pentru a furniza energia necesară cocsificării, surplusul de căldură putând fi utilizat pentru a se produce vapori. Pe plan economic, acest tip de cocsificare necesită utilizarea unei instalații de co-generare pentru producerea electricității plecând de la surplusul de vapori. În prezent, nu există decât o cocserie fără recuperare în Statele Unite și o alta în Australia. Sistemul cuprinde cuptoare pentru cocs orizontale fără recuperarea gazelor din vatră și o cameră de ardere ce leagă cele două cuptoare. În aceste două cuptoare se efectuează alternativ operațiunile de încărcare și cocsificare. În acest fel, camera de ardere este întotdeauna aprovizionată cu gaze de cocs de către unul din cele două cuptoare. Combustia gazelor de cocs în cameră furnizează căldura necesară. Camera de ardere este astfel concepută încât să asigure un timp suficient de lung de staționare (aproximativ o secundă) și o temperatură suficient de ridicată (minim 900 °C).

54.   Se folosește un program eficient de supraveghere a pierderilor provenind de la sistemele de etanșare a ușilor cuptorului, de la stâlpii verticali și tampoanele gurilor de încărcare. În acest scop se depistează și se consemnează pierderile și se repară imediat; de asemenea, se asigură o întreținere periodică. În acest mod se ajunge la o reducere semnificativă a emisiilor difuze.

55.   Modernizarea cuptoarelor de cocsificare în funcțiune printr-un sistem de facilitare a condensării gazelor de ardere provenind de la toate sursele (cu recuperarea căldurii) permite o reducere de la 86 la peste 90 % a emisiilor HAP în atmosferă (fără să se ia în calcul tratarea apelor reziduale). Cheltuielile de investiție pot fi amortizate în cinci ani, dacă se ține seama de energia recuperată, de apa caldă produsă, de gazele recuperate pentru sinteză și de economia de apă de răcire.

56.   Mărindu-se volumul cuptorului de cocsificare se micșorează numărul total de cuptoare, manevrele de deschidere a ușilor (numărul de goliri ale cuptorului pe zi), numărul garniturilor și, în consecință, emisiile de HAP. În același timp, crește productivitatea ca urmare a scăderii costurilor de exploatare și a cheltuielilor cu personalul.

57.   Procedeele de răcire a cocsului pe cale uscată necesită cheltuieli de investiții mai ridicate decât procedeele pe cale umedă. Costul suplimentar poate fi compensat printr-o recuperare a căldurii obținute prin preîncălzirea cocsului. Într-un dispozitiv combinat de răcire uscată a cocsului și de preîncălzire a cărbunelui, eficiența energetică crește de la 38 la 65 %. Preîncălzirea cărbunelui mărește productivitatea cu 30 %, procent ce poate ajunge la 40 %, în cazul în care cocsificarea este mai omogenă.

58.   Orice cuvă și instalație de stocare și de tratare a gudronului din huilă și a produselor înrudite trebuie să aibă un sistem eficient de recuperare și/sau eliminare a vaporilor. Costurile de exploatare a sistemelor de eliminare a vaporilor pot fi reduse prin post ardere fără aport termic exterior, în cazul în care concentrația compușilor de carbon în reziduuri este suficient de ridicată.

59.   Tabelul 4 prezintă măsurile posibile de reducere a emisiilor de HAP în cocserii.

Tabelul 4   Măsuri pentru reducerea emisiilor de HAP în cocserii

Măsuri	Nivelul emisiilor (%) (a)	Costuri estimative	Riscuri
Modernizarea instalațiilor vechi pentru condensarea gazelor de ardere emise de toate sursele, prin următoarele măsuri:	Total < 10 (nu sunt cuprinse apele reziduale)	Ridicate	Emisiile în apele reziduale provenite de la răcirea pe cale umedă sunt foarte ridicate. Această metodă nu trebuie aplicată decât dacă apele sunt reciclate în circuit închis.
— evacuarea și postarderea gazelor de umplere în momentul introducerii în cuptor sau al transferului acestor gaze în cuptorul adiacent, dacă este posibil;	5	(Se calculează cinci ani pentru amortizarea cheltuielilor de investiție, ținându-se seama de recuperarea energiei, a apei calde, a gazului pentru sinteză și de economia de apă de răcire).
— evitarea, pe cât posibil, a emisiilor pe la tampoanele de la gurile de încărcare a cuptorului, de exemplu construindu-se tampoane speciale și instalându-se dispozitive cu etanșeitate eficientă. Ar trebui asigurată o etanșeitate perfectă a ușilor cuptorului. Curățarea tampoanelor de la gurile de încărcare a cuptorului și a ramelor înaintea închiderii gurii cuptorului;	< 5
— captarea și desprăfuirea gazelor reziduale ce provin din operațiunile de golire a cuptorului;	< 5
— răcirea cocsului pe cale umedă, excluzând orice producere de ape reziduale.
Procedee de răcire a cocsului cu emisii reduse (de exemplu, pe cale uscată).	Nici o emisie în apă	Cheltuieli de investiții mai ridicate decât în cazul răcirii pe cale umedă (o preîncălzire a cocsului și exploatarea căldurii reziduale vor duce la scăderea costurilor).
Folosirea intensă a cuptoarelor cu volum mare pentru a se reduce numărul deschiderilor și suprafața zonelor de etanșeitate.	Considerabil	Cheltuieli de investiții ce depășesc cu 10 % pe cele ale instalațiilor clasice.	Se cere adesea modernizarea totală a instalației sau construcția unei noi cocserii.
(a) : Emisii restante în raport cu emisiile obținute în absența măsurilor de reducere.

B.   Producerea de anozi

60.   Emisiile de HAP ce provin din producerea anozilor sunt tratate prin tehnici similare celor care au fost prevăzute pentru producerea de cocs.

61.   Pentru reducerea emisiilor de pulberi contaminate cu HAP se recurge la următoarele măsuri secundare:

(a)	precipitarea electrostatică a gudroanelor;

(b)	combinarea unui filtru electrostatic clasic cu gudron cu un electrofiltru umed (tehnică mai eficientă);

(c)	postardere termică a gazelor reziduale și

(d)	epurare pe cale uscată cu var/cocs de petrol sau alumină (Al2O3).

62.   Prețurile de exploatare în postardere pot fi reduse dacă concentrația compușilor carbonați în gazele reziduale este destul de ridicată pentru autoardere. În tabelul 5 sunt prezentate măsurile posibile de reducere a emisiilor HAP legate de producerea anozilor.

Tabelul 5   Măsuri pentru reducerea emisiilor de HAP în producerea anozilor

Măsuri	Nivelul emisiilor (%) (a)	Costuri estimative	Riscuri
Modernizarea instalațiilor vechi prin aplicarea următoarelor măsuri, care reduc emisiile difuze:	3-10	Ridicate
— reducerea pierderilor;
— instalarea unor sisteme de etanșeitate flexibile la gurile de încărcare;
— evacuarea gazelor de umplere, urmată de o tratare a acestor gaze prin dirijarea lor fie către un cuptor adiacent, fie într-o conductă de colectare și apoi într-un cuptor de incinerare și într-un dispozitiv de desprăfuire pe sol;
— sisteme de exploatare și răcire a cuptoarelor de cocsificare;
— evacuarea și extragerea emisiilor de particule de cocs.
Tehnici verificate de producere a anozilor în Țările de Jos:	45-50		Folosite în Țările de Jos din 1990. Epurarea cu calcar sau cocs de petrol reduce în mod eficient emisia de HAP. Nu s-a stabilit eficiența soluției cu aluminiu.
— cuptor de tip nou dotat cu instalație de spălare-epurare pe cale uscată (cocs de petrol/calcar sau aluminiu);
— reciclarea reziduurilor în unitatea cu pastă.
CELE MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE:
— precipitarea electrostatică a pulberilor și	2-5	Costuri de exploatare mai scăzute în autoardere	Este necesară curățarea periodică a gudroanelor.
— post-combustia termică.	15		Exploatarea prin autoardere doar în cazurile când concentrația de HAP din gazele reziduale este ridicată.
(a) : Emisii restante în raport cu emisiile obținute în absența măsurilor de reducere.

C.   Industria aluminiului

63.   Aluminiul este produsul electrolizei aluminei (AL2O3) în cuve (celule) conectate electric în serie. După tipul de anod, cuvele pot fi clasificate în cuve cu anozi preîncălziți sau cuve Soederberg.

64.   Cuvele cu anozi preîncălziți au anozi formați din blocuri de cărbune calcinat (ars) în prealabil, care sunt înlocuite după o consumare parțială. Anozii Soederberg sunt încălziți chiar în cuvă, cu un amestec de cocs de petrol și smoală de gudron de huilă, care are funcție de liant.

65.   Procedeul Soederberg elimină o mare cantitate de HAP. Ca măsuri primare, se pot moderniza instalațiile în funcțiune, se pot îmbunătăți procedeele, aceasta ducând la reducerea emisiilor de HAP de la 70 % la 90 %. S-ar putea ajunge astfel la un coeficient de emisie de 0,015 kg de benzo(a)piren/tonă de aluminiu. Înlocuirea anozilor Soederberg existenți cu anozi preîncălziți presupun o înlocuire a instalației actuale, dar ar elimina aproape total emisiile de HAP. Cheltuielile de investiții legate de această operațiune sunt foarte ridicate.

66.   Tabelul 6 prezintă măsurile care pot fi luate pentru reducerea emisiilor de HAP ce provin de la producerea de aluminiu.

Tabelul 6   Măsuri de reducere a emisiilor de HAP ce provin de la producerea de aluminiu conform procedeului Soederberg

Măsuri	Nivel de emisie (%) (a)	Costuri estimative	Riscuri
Înlocuirea electrozilor Soederberg cu:	3-30	Costuri mai ridicate pentru electrozi: circa 800 milioane USD	Electrozii Soederberg costă mai puțin decât electrozii preîncălziți, deoarece utilizarea lor nu necesită o instalație de coacere a anodului. Cercetarea face progrese, dar perspectivele nu sunt promițătoare. Buna funcționare și monitorizarea emisiilor sunt elementele principale de control al emisiilor. O funcționare defectuoasă poate fi la originea unor mari cantități de emisii difuze.
— electrozi preîncălziți (care permit evitarea utilizării liantului pe bază de smoală de gudron);
— anozi inerți.
Sisteme de preîncălzire închise, cu alimentare punctuală cu alumină și reglare eficientă a procesului; capacele care închid în întregime bazinul permit o colectare eficientă a poluanților atmosferici.	1-5
Cuva Soederberg cu gujoane verticale cu dispozitive de colectare a gazelor reziduale.	> 10	Modernizarea tehnologiei Soederberg prin izolarea și modificarea punctului de alimentare: de la 50 000 la 10 000 USD/cuptor	Emisii difuze cu ocazia alimentării, ruperii crustei și ridicării gujoanelor metalice de contact într-o poziție superioară
Tehnologie Sumitomo (brichete anozi pentru procedeul VSS):		Scăzute până la medii
Purificarea gazelor:
— filtre cu gudron electrostatice;	2-5	Scăzute	Frecvente scântei și arcuri electrice; Curățarea gazelor pe cale umedă produce ape reziduale.
— combinarea filtrelor cu gudron electrostatice clasice și a dispozitivelor electrice de curățare a gazelor pe cale umedă;	> 1	Medii
— postardere termică.
Se utilizează smoală cu punct de fuziune ridicat (instalații HSS + VSS).	Ridicat	Scăzute-medii
Purificare pe cale uscată în instalații HSS + VSS în funcțiune.		Medii-ridicate
(a) : Emisii restante în raport cu emisiile obținute în absența măsurilor de reducere.

D.   Arderea în focare casnice

67.   Sobele și cuptoarele deschise elimină HAP, mai ales când se folosește lemn sau cărbune. Gospodăriile ar putea fi o sursă importantă de emisii HAP ca urmare a combustibililor solizi ce se ard în șeminee și aparate mici de încălzire. În unele țări combustibilul folosit de obicei pentru sobe este cărbunele. Sobele care ard cărbuni produc mai puțini HAP decât cele care folosesc lemnul, deoarece cărbunele este de calitate bună și arde la temperaturi mai ridicate.

68.   De asemenea, optimizându-se caracteristicile de funcționare a dispozitivelor de ardere (de exemplu, viteza de ardere), este posibil un control mai bun al emisiilor de HAP provenite din arderea în focare casnice. Această optimizare include conceperea camerei de ardere și aportul de aer. Există mai multe tehnici care ameliorează condițiile de ardere și de reducere a emisiilor, care dau rezultate foarte diferite în materie de emisie. Cu un cazan modern pe bază de lemne având o cuvă cu apă de recuperare, ce reprezintă cea mai bună tehnică disponibilă, emisiile sunt reduse la peste 90 % în raport cu cazanele vechi care nu au o astfel de cuvă. Un cazan modern are trei zone diferite: un cămin pentru gazeificarea lemnului, o cameră de ardere a gazelor căptușită cu materiale ceramice sau de alt tip, care atinge temperaturi apropiate de 1 000 °C și o zonă de convecție. Aceasta din urmă, în care apa absoarbe căldura gazelor, ar trebui să fie suficient de lungă și eficientă pentru ca temperatura gazelor să scadă de la 1 000 °C la 250 °C sau mai puțin. Există și alte tehnici care permit reechiparea cazanelor vechi, în special instalația de cuve cu apă de recuperare, cu căptușire ceramică sau cu arzătoare de pelete.

69.   Optimizându-se viteza de ardere se scad emisiile de monoxid de carbon (CO), de hidrocarburi totale (THT) și de hidrocarburi aromatice policiclice (HAP). Pe de altă parte, limitele fixate (prin reglementări de omologare) pentru emisiile de monoxid de carbon și de hidrocarburi totale influențează de asemenea emisiile de HAP. Când emisiile de CO și hidrocarburi totale sunt slabe, și cele de HAP sunt scăzute. Deoarece măsurarea HAP este mult mai costisitoare decât cea pentru monoxidul de carbon, este mult mai economic să se fixeze limitele emisiilor de monoxid de carbon, precum și de hidrocarburi totale. Un proiect de standard pentru cazanele cu cărbune sau cu lemne cu o putere maximă de 300 kW este studiat de Comitetul European pentru Standardizare (CEN) (vezi tabelul 7).

Tabelul 7   Proiect de standarde CEN în 1997

Categorie	Efect (kW)	3	2	1	3	2	1	3	2	1
		Monoxid de carbon			Hidrocarburi totale			Particule
Manuală	< 50	5 000	8 000	25 000	150	300	2 000	150/125	180/150	200/180
	> 50-150	2 500	5 000	12 500	100	200	1 500	150/125	180/150	200/180
	> 150-300	1 200	2 000	12 500	100	200	1 500	150/125	180/150	200/180
Automată	< 50	3 000	5 000	15 000	100	200	1 750	150/125	180/150	200/180
	> 50-150	2 500	4 500	12 500	80	150	1 250	150/125	180/150	200/180
	> 150-300	1 200	2 000	12 500	80	150	1 250	150/125	180/150	200/180
Notă: Niveluri ale emisiilor în mg/m3 pentru 10 % de O2.

70.   Se pot reduce emisiile sobelor de încălzire casnică, care funcționează cu lemne prin următoarele măsuri:

(a)	În cazul sistemelor aflate deja în funcțiune, prin programe de informare și de sensibilizare referitoare la utilizarea în mod corect a sobei, la folosirea exclusivă a lemnului netratat, la pregătirea și uscarea lemnului în așa fel încât să se reducă conținutul de apă și

(b)	În cazul sistemelor noi, prin aplicarea standardelor referitoare la produse, precum cele din proiectul de standarde CEN (și standardele produselor echivalente în vigoare în Canada și Statele Unite).

71.   Există măsuri de ordin general pentru reducerea emisiilor HAP, între care dezvoltarea instalațiilor centrale care deservesc gospodăriile și măsuri pentru economisirea energiei, cum ar fi o mai bună izolare termică pentru reducerea consumului de energie.

72.   Tabelul 8 prezintă informațiile legate de aceste măsuri.

Tabelul 8   Măsuri de reducere a emisiilor HAP provenind de la arderea în focarele casnice

Măsuri	Nivel de emisie %(a)	Costuri estimative	Riscuri
Utilizarea cărbunelui uscat și a lemnului uscat (lemn stocat cel puțin de la 18 până la 24 de luni).	Eficiență ridicată
Utilizarea cărbunelui uscat	Eficiență ridicată
Sisteme de încălzit care funcționează cu combustibil solid, construite în așa fel încât să se favorizeze o ardere completă prin:	55	Medii	Trebuie începute negocieri cu fabricanții pentru introducerea unui sistem de aprobare pentru acestea.
— o optimizare a zonei de gazeificare;
— ardere în incinte cu căptușeală ceramică;
— o zonă de convecție eficientă.
Instalarea unei cuve cu apă de recuperare
Instrucțiuni tehnice pentru o bună utilizare a sistemului.	30-40	Slabe	Trebuie utilizate campanii active de educare a consumatorului, asociate cu demonstrații practice și cu reglementări referitoare la tipurile de sobe.
Programe de informare a publicului privind utilizarea sobelor cu lemne.
(a) : Emisii restante în raport cu emisiile obținute în absența măsurilor de reducere.

E.   Instalații de conservare a lemnului

73.   Lemnul conservat cu produși pe bază de gudron de huilă ce conțin HAP poate fi o sursă importantă de emisii de HAP în atmosferă. Emisiile se pot produce în timpul impregnării, de-a lungul stocării, manipulării și utilizării lemnului impregnat în aer liber.

74.   Produșii pe bază de gudron de huilă ce conțin cei mai utilizați HAP sunt carbolineumul și creozotul. Ambele sunt distilate pe bază de gudron din huilă ce conține HAP, utilizat pentru a proteja lemnul de lucru împotriva degradărilor biologice.

75.   Este posibil să se reducă emisiile de HAP ce provin de la instalațiile de conservare și instalațiile de stocare a lemnului, utilizându-se mai multe metode care pot să fie folosite separat sau combinate, de exemplu:

(a)

condiții bune de stocare pentru a preveni poluarea solului și apelor de suprafață prin antrenarea HAP sau a apei de ploaie contaminate (de exemplu, amenajarea de locuri de stocare ce nu permit pătrunderea apei de ploaie, locuri acoperite, reutilizarea apelor contaminate în procesul de impregnare, standarde de calitate pentru materialul produs);

(b)

măsuri care vizează reducerea emisiilor atmosferice care provin din instalațiile de impregnare (se scade, de exemplu, temperatura lemnului cald de la 90 °C la 30 °C cel puțin înaintea transportării către locurile de stocare. Cu toate acestea, o altă metodă cu vapori și sub vid pentru impregnarea lemnului cu creozot ar trebui evidențiată ca fiind cea mai bună tehnică disponibilă);

(c)

șarja optimă de produs de conservare a lemnului, care conferă o protecție satisfăcătoare materialului tratat in situși care poate fi considerată drept una dintre cele mai bune tehnici disponibile în măsura în care diminuează necesitățile de înlocuire, reducând chiar emisiile instalațiilor de conservare a lemnului;

(d)

utilizarea produselor de conservare a lemnului care conțin mai puțin HAP care sunt POP: — recurgând eventual la creozotul modificat care este o fracțiune din distilare al cărui punct de fierbere se situează intre 270 °C și 355 °C și care reduce atât emisiile de HAP mai volatile, cât și cele de HAP mai grele și mai toxice; — descurajarea folosirii carbolineumului, ceea ce ar permite reducerea emisiilor de HAP;

(e)	evaluarea, apoi utilizarea, după caz, a soluțiilor alternative, asemenea celor care sunt indicate în tabelul 9, care reduc la minimum dependența față de produșii pe bază de HAP.

76.   Arderea lemnului impregnat determină emisii de HAP și de alte substanțe nocive. Dacă are loc, arderea trebuie efectuată în instalații care dispun de tehnici antipoluante adecvate.

Tabelul 9   Soluții posibile pentru înlocuirea metodelor de conservare a lemnului care implică produșii pe bază de HAP

Măsuri

Riscuri

Utilizarea materialelor de construcție de înlocuire: — lemn dur produs în condiții ecologice viabile (ranfort pentru maluri, închideri, bariere); — materiale plastice (în horticultură); — beton (traversele de cale ferată); — înlocuirea construcțiilor artificiale cu structuri naturale (ranfort pentru maluri, închideri etc.); — utilizarea lemnului netratat. Sunt în stadiu de dezvoltare mai multe tehnici de conservare a lemnului care nu a fost impregnat cu produși pe bază de HAP.

Alte probleme ecologice ce trebuie studiate: — disponibilitatea lemnului produs în condiții satisfăcătoare; — emisii datorate producerii și eliminării de materii plastice, în special PVC.

---

ANEXA VI

TERMENELE DE APLICARE A VALORILOR LIMITĂ ȘI A CELOR MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE PENTRU NOILE SURSE FIXE ȘI SURSELE FIXE EXISTENTE

Termenele de aplicare a valorilor limită și a celor mai bune tehnici disponibile sunt următoarele:

(a)	pentru surse fixe noi: doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului protocol;

(b)	pentru sursele existente: opt ani de la data intrării în vigoare a prezentului protocol. După caz, acest termen poate fi prelungit pentru anumite surse fixe existente conform termenului de amortizare prevăzut în acest sens de legislația națională.

---

ANEXA VII

MĂSURI DE CONTROL RECOMANDATE PENTRU REDUCEREA EMISIILOR DE POLUANȚI ORGANICI PERSISTENȚI CE PROVIN DIN SURSE MOBILE

1.	Definițiile relevante sunt prevăzute în anexa III la prezentul protocol.

I.   Niveluri de emisie aplicabile vehiculelor noi și parametrilor pentru carburant

A.   Niveluri de emisie aplicabile vehiculelor noi

2.	Autoturisme cu motor diesel An Greutate de referință Valori limită Masa hidrocarburilor și NOx Masa particulelor 1.1.2000 În totalitate 0,56 g/km 0,05 g/km 1.1.2005 (orientativ) În totalitate 0,3 g/km 0,25 g/km

3.	Vehicule grele An/Ciclu test Valori limită Masa hidrocarburilor Masa particulelor 1.1.2000/ciclu CES 0,66 g/kWh 0,1 g/kWh 1.1.2000/ciclu CET 0,85 g/kWh 0,16 g/kWh

4.

Vehicule de teren Faza 1   (referință: Regulamentul CEE nr. 96 (1) Putere netă (P) (kw) Masa hidrocarburilor Masa particulelor P ≥ 130 1,3 g/kWh 0,54 g/kWh 75 ≤ P < 130 1,3 g/kWh 0,70 g/kWh 37 ≤ P < 75 1,3 g/kWh 0,85 g/kWh Faza 2 Putere netă (P) (kw) Masa hidrocarburilor Masa particulelor 0 ≤ P < 18     18 ≤ P < 37 1,5 g/kWh 0,8 g/kWh 37 ≤ P < 75 1,3 g/kWh 0,4 g/kWh 75 ≤ P < 130 1,0 g/kWh 0,3 g/kWh 130 ≤ P < 560 1,0 g/kWh 0,2 g/kWh

B.   Parametrii carburantului

5.

Motorină Parametru Unitate Limite Metodă de încercare Valoare minimă (2000-2005) (2) Valoare maximă (2000-2005) (2) Cifră cetanică — 51/N.S. — ISO 5165 Densitate la 15 °C kg/m3 — 845/NS ISO 3675 Evaporare 95 % °C — 360/NS ISO 3405 HAP masa % — 11/NS prIP 391 Sulf ppm — 350/50 (3) ISO 14956 N.S. - nespecificat.

II.   Restricții de utilizare a fixatorilor și aditivilor cu halogeni în carburanți și lubrifianți

6.   În unele țări, se utilizează dibromo - 1,2 metan în combinație cu dicloro - 1,2 metan ca fixator în benzina cu plumb. Mai mult, se formează PCDD/PCDF cu ocazia arderii în motor. Instalarea convertizoarelor catalitice trifuncționale pe vehicule necesită utilizarea carburantului fără plumb. Adăugarea de fixatori sau de alți compuși halogenați în benzină și în alți carburanți trebuie evitată pe cât posibil.

7.   Tabelul 1 prezintă măsurile de control al emisiilor de PCDD/PCDF în gazele de eșapament ale vehiculelor rutiere.

Tabelul 1   Măsuri de control al emisiilor de PCDD/PCDF în gazele de eșapament ale autovehiculelor rutiere

Măsuri	Riscuri
Se exclude utilizarea în combustibil a compușilor halogenați ca: — 1,2 diclormetan — 1,2 diclormetan și compuși cu brom corespund fixatorilor în carburanții cu plumb pentru motoarele cu aprindere prin scânteie (compușii cu brom pot forma dioxine sau furani bromați) Eliminarea aditivilor cu halogen din carburanți și lubrifianți.	Fixatorii halogenați vor dispărea prin reducerea progresivă a pieței benzinei cu plumb, motoarele cu aprindere prin scânteie fiind dotate din ce în ce mai mult cu convertor catalitic trifuncțional cu buclă închisă.

III.   Măsuri de reducere a emisiilor de POP ce provin din surse mobile

A.   Emisiile POP de la autovehicule

8.	Emisiile de POP de la autovehicule iau forma HAP fixate pe particule, emise de vehiculele diesel. Vehiculele pe benzină emit HAP, dar într-o mai mică măsură.

9.	Lubrifianții și carburanții pot conține compuși halogenați sub formă de aditivi sau din procesul de producție. Acești compuși pot fi transformați în PCDD/PCDF prin ardere, apoi eliminați împreună cu gazele de eșapament.

B.   Inspecția și întreținerea

10.	În cazul surselor mobile cu motor diesel, eficiența controlului emisiilor de HAP se asigură prin programe de control periodic al emisiilor de particule sau prin măsurarea opacității în timpul accelerației în punctul mort, sau prin metode echivalente.

11.	În cazul surselor mobile cu motor pe benzină, eficiența controlului emisiilor de HAP (pe lângă eliminarea altor compuși în gazele de eșapament) se asigură prin programe de control periodic pentru sistemul de alimentare și de funcționare a convertizorului catalitic.

C.   Tehnici de combatere a emisiilor HAP provenite de la autovehiculele diesel sau cele cu motor pe benzină

1.   Aspecte generale privind tehnologiile de control

12.

Este important ca vehiculele să fie astfel concepute încât să răspundă standardelor de emisie pe timpul circulației. Acest lucru se poate obține prin controlul conformității producției, durabilității echipamentului de-a lungul funcționării vehiculului, garanției dispozitivelor antiemisie și retragerea din circulație a vehiculelor cu defecțiuni. Eficacitatea dispozitivelor antiemisie a vehiculelor în circulație poate fi asigurată printr-un program eficient de inspecție și întreținere.

2.   Măsuri tehnice de combatere a emisiilor

13.   Sunt importante măsurile de combatere a emisiilor HAP prezentate mai jos:

(a)	Specificațiile calității carburantului și modificările motorului pentru a preîntâmpina formarea emisiilor (măsuri primare) și

(b)	Montarea de dispozitive de epurare a gazelor de eșapament, de exemplu catalizatori cu oxidare simplă sau captatori de particule (măsuri secundare).

(1)   Motoare diesel

14.	Modificarea compoziției motorinei poate avea un avantaj dublu: conținutul scăzut de sulf reduce emisiile de particule și mărește eficacitatea catalizatorilor cu oxidare simplă, iar reducerea compușilor di și tri-aromatici antrenează o reducere a formării și a emisiilor de HAP.

15.

Pentru a reduce emisiile, se ia ca măsură primară modificarea motorului pentru a se obține o ardere mai completă. În prezent, se aplică numeroase soluții de modificare. În mod general, compoziția gazelor de eșapament se schimbă în funcție de modul în care este concepută camera de ardere și de presiunea de injectare. În prezent, pentru cea mai mare parte a motoarelor diesel, reglarea se face prin mijloace mecanice. Motoarele mai noi sunt adesea echipate cu sisteme de reglare electronică computerizate care controlează mai bine emisiile. O altă tehnologie de control al emisiilor este utilizarea combinată a turbocompresiei și a răcirii intermediare a gazelor de eșapament. Acest sistem reduce emisiile de NOx, economisește carburant și crește puterea motorului. Pentru motoare de capacitate mare și mică, reglarea colectorului de admisie reprezintă o altă soluție posibilă.

16.

Măsurile ce se aplică lubrifiantului reduc emisiile de materii specifice (MS), în măsura în care 10 până la 50 % din acestea provin de la uleiul de motor. Se poate reduce consumul de ulei printr-o intervenție la nivelul cerințelor de fabricare a motoarelor și o ameliorare a dispozitivelor de etanșeizare a motorului.

17.

Măsurile secundare de combatere a emisiilor constau în montarea de dispozitive de epurare a gazelor de eșapament. În general, folosirea unui catalizator cu oxidare simplă, asociat cu un filtru de particule, s-a dovedit utilă împotriva emisiilor de HAP ale motorului diesel, iar captatorul de particule cu oxidare se află în probe. Plasat în circuitul de eșapament, acest dispozitiv reține particulele, iar regenerarea filtrului prin arderea materialelor specifice colectate este posibilă într-o oarecare măsură, printr-un sistem de încălzire electrică sau prin alte mijloace de regenerare. Pentru o regenerare eficientă a captatoarelor pasive în stare normală de funcționare, trebuie să se utilizeze un arzător sau să se recurgă la aditivi.

(2)   Motoare pe benzină

18.   Reducerea emisiilor de HAP de la motoarele pe benzină se face printr-un convertiyzor catalitic trifuncțional cu buclă închisă care reduce emisiile de HAP ca parte a emisiilor de hidrocarburi.

19.   O ameliorare a caracteristicilor de pornire la rece reduce emisiile substanțelor organice în general și de HAP în special (de exemplu, catalizatori de demaraj, îmbunătățirea evaporării și pulverizării carburantului și reîncălzirea catalizatorilor).

20.   Tabelul 2 prezintă controlul emisiilor de HAP din gazele de eșapament ale autovehiculelor.

Tabelul 2   Controlul emisiilor de HAP din gazele de eșapament ale automobilelor rutiere

Măsuri	Nivel de emisie (%)	Riscuri
Motoare cu aprindere prin scânteie:	10-20	Necesită benzină fără plumb.
— convertor catalitic trifuncțional cu buclă închisă;	5-15	Comercializat în anumite țări.
— catalizator de demaraj la rece.		Existența posibilității de rafinare.
Carburant pentru motoarele cu aprindere prin scânteie:
— reducerea compușilor aromatici;
— reducerea conținutului de sulf.
Motoare diesel:	20-70
— catalizator cu oxidare simplă;		Existența posibilității de rafinare.
— captator cu oxidare/filtru de particule.
Modificarea motorinei:
— diminuarea conținutului de sulf pentru reducerea emisiilor de particule.
Îmbunătățirea specificațiilor motoarelor diesel:		Aceste tehnici există.
— sisteme de control electronic, reglarea gradului de injectare și injectarea de mare presiune a combustibilului;
— turbocompresia și răcirea intermediară;
— reciclarea gazelor de eșapament.

---

(1)  „Prevederile uniforme privind omologarea motoarelor cu aprindere prin comprimare destinate tractoarelor agricole și forestiere referitoare la emisiile de poluanți ce provin de la motor.” Regulamentul a intrat în vigoare la 15 decembrie 1995, iar modificarea acestuia în 5 martie 1997.

(2)  La data de 1 ianuarie a anului specificat.

(3)  Valoare orientativă.

---

ANEXA VIII

CATEGORIILE DE SURSE MAJORE FIXE

I.   Introducere

Instalațiile sau părțile de instalații utilizate pentru activități de cercetare, dezvoltare și pentru testarea noilor produse nu se află în prezenta listă. O descriere a acestor categorii este prevăzută în anexa V.

II.   Lista categoriilor

Categorie	Descrierea categoriei
1	Incinerare, inclusiv co-incinerare a reziduurilor urbane, periculoase sau medicale, sau a nămolului de epurare.
2	Ateliere de sinterizare.
3	Producere primară și secundară de cupru.
4	Producere de oțel.
5	Topitorii utilizate în industria secundară a aluminiului.
6	Arderea combustibililor fosili în cazanele din centralele electrice și de încălzire și în cazanele industriale cu o putere termică superioară celei de 50 MWth.
7	Arderea în focarele casnice.
8	Instalații de încălzire cu lemne cu o putere termică sub 50 MWth.
9	Producerea de cocs.
10	Producerea de anozi.
11	Producerea de aluminiu după procedeul Soederberg.
12	Instalații de conservare a lemnului, cu excepția părților pentru care această sursă nu contribuie în mod substanțial la creșterea volumului total de emisii HAP (definite în anexa III).

---