Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62019TN0481

    Cauza T-481/19: Acțiune introdusă la 8 iulie 2019 — Portigon/SRB

    JO C 305, 9.9.2019, p. 59–61 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    9.9.2019   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 305/59


    Acțiune introdusă la 8 iulie 2019 — Portigon/SRB

    (Cauza T-481/19)

    (2019/C 305/70)

    Limba de procedură: germană

    Părțile:

    Reclamantă: Portigon AG (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: D. Bliesener, V. Jungkind și F. Geber, avocați)

    Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

    Concluziile:

    Reclamanta solicită:

    anularea deciziei pârâtului din 16 aprilie 2019 cu privire la calculul contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție pentru anul 2019 (nr. SRB/ES/SRF/2019/10), în măsura în care această decizie privește reclamanta;

    suspendarea procedurii în conformitate cu articolul 69 literele (c) și (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, până la soluționarea definitivă sau încetarea în alt mod a cauzelor T-365/16, T-420-17 și T-413/18;

    obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

    Motivele și argumentele principale

    În susținerea cererii sale, reclamanta invocă opt motive:

    1.

    Primul motiv: încălcarea articolului 70 alineatul (2) primul, al doilea și al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (1) în coroborare cu articolul 8 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 (2), al articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE (3) și al articolului 114 TFUE

    Pârâtul ar fi supus reclamanta în mod neîntemeiat obligației de contribuție, întrucât Regulamentul (UE) nr. 806/2014 și Directiva 2014/59/UE nu ar prevedea nicio obligație de contribuție pentru instituțiile de credit aflate în proces de rezoluție. Articolul 114 TFUE ar interzice perceperea contribuției de la instituții cum este cea a reclamantei.

    Legiuitorul nu ar fi trebuit să-și întemeieze obligația de contribuție pe articolul 114 TFUE, din cauza lipsei de legătură cu piața internă. Normele de contribuție armonizate la nivelul Uniunii nu ar facilita nici exercitarea libertăților fundamentale, nici nu ar înlătura denaturările semnificative ale concurenței în legătură cu instituțiile care se retrag de pe piață.

    Pârâtul ar fi supus reclamanta în mod neîntemeiat obligației de contribuție, dat fiind că instituția nu ar fi fost expusă la risc, o rezoluție conform Regulamentului (UE) nr. 806/2014 fiind exclusă, iar instituția nefiind una semnificativă pentru stabilitatea sistemului financiar.

    Reclamanta nu ar derula operațiuni noi din 2012 și s-ar afla în rezoluție ca urmare a unei decizii de acordare a unui ajutor de stat a Comisiei. Aceasta deține cea mai mare parte din obligațiile sale rămase în calitate de fiduciar pentru o altă entitate.

    Regulamentul delegat (UE) 2015/63 (4) ar încălca articolul 114 TFUE, precum și articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE ca act esențial de reglementare a calculului contribuției [articolul 290 alineatul (1) al doilea paragraf TFUE].

    2.

    Al doilea motiv: încălcarea articolului 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), întrucât procedura de calcul nu ar permite motivarea completă a deciziei atacate. În măsura în care calculul ar fi bazat pe Regulamentul delegat (UE) 2015/63, acesta ar fi inaplicabil.

    3.

    Al treilea motiv: încălcarea articolelor 16 și 20 din cartă întrucât, ca urmare a situației speciale a reclamantei, decizia atacată ar încălca principiul general al egalității de tratament. În plus, decizia atacată afectează în mod disproporționat libertatea de a desfășura o activitate comercială.

    4.

    Al patrulea motiv (în subsidiar): încălcarea articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 în coroborare cu articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE, întrucât pârâtul ar fi trebuit să excludă obligațiile fără risc dintre obligațiile relevante la calcularea cuantumului contribuției

    5.

    Al cincilea motiv (în subsidiar): încălcarea articolului 70 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 în coroborare cu articolul 5 alineatele (3) și (4) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63, întrucât pârâtul ar fi calculat contribuțiile reclamantei în mod neîntemeiat pe baza valorii brute a contractelor derivate.

    6.

    Al șaselea motiv (în subsidiar): încălcarea articolului 70 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 în coroborare cu articolul 6 alineatul (8) litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2015/63, întrucât pârâtul ar fi considerat în mod neîntemeiat reclamanta drept o instituție de credit în proces de reorganizare.

    7.

    Al șaptelea motiv: încălcarea articolului 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din cartă, întrucât pârâtul ar fi trebuit să audieze reclamanta înainte de adoptarea deciziei atacate

    8.

    Al optulea motiv: încălcarea articolului 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din cartă, precum și a articolului 296 al doilea paragraf TFUE, întrucât pârâtul ar fi motivat insuficient decizia atacată.


    (1)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

    (2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 al Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (JO 2015, L 15, p. 1).

    (3)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

    (4)  Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).


    Top