(1)

Banca Centrală Europeană (BCE) este responsabilă de funcționarea eficace și coerentă a Mecanismului unic de supraveghere (MUS) și este însărcinată cu atribuții atât microprudențiale, cât și macroprudențiale. Conferirea unor atribuții macroprudențiale întărește rolul important pe care îl joacă BCE în stabilitatea financiară, deja consacrat în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(2)

Autoritățile naționale competente (ANC) și autoritățile naționale desemnate (AND) sunt responsabile de stabilirea ratelor amortizoarelor pentru instituțiile de importanță sistemică globală (G-SII) și pentru alte instituții de importanță sistemică (O-SII).

(3)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, ANC sau AND ale statelor membre participante, ori de câte ori este cazul sau este considerat necesar, aplică cerințe în sensul ca instituțiile de credit să dețină amortizoare de capital, la nivelul corespunzător, pentru contracararea riscurilor sistemice sau macroprudențiale.

(4)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și cu articolul 104 din Regulamentul (UE) nr. 468/2014, ANC sau AND notifică BCE intenția de a aplica măsuri macroprudențiale cu 10 zile lucrătoare înainte de luarea unei astfel de decizii (notificarea „măsurilor macroprudențiale preconizate”). La primirea notificării, secretarul Consiliului de supraveghere transmite fără întârziere măsurile macroprudențiale preconizate Consiliului guvernatorilor și Consiliului de supraveghere. În urma unei propuneri a Consiliului de supraveghere, pe baza inițiativei preconizate și ținând seama de contribuția comitetului relevant și a structurii interne a BCE relevante, Consiliul guvernatorilor decide în termen de trei zile lucrătoare dacă să formuleze sau nu obiecții. Atunci când Consiliul guvernatorilor formulează obiecții cu privire la măsurile macroprudențiale preconizate, acesta va explica ANC sau AND motivele sale în scris, în termen de cinci zile lucrătoare de la notificarea BCE. ANC sau AND țin seama de motivația BCE înainte de a proceda la luarea deciziei finale, după caz.

(5)

BCE trebuie să evalueze un număr substanțial de măsuri macroprudențiale preconizate transmise de ANC sau AND, inclusiv pe cele care stabilesc amortizoare O-SII și G-SII. Aceste evaluări trebuie adesea să fie desfășurate într-un termen foarte scurt. Pentru a facilita procesul decizional, este oportun să se prevadă delegarea competenței de a adopta anumite decizii în cadrul BCE. În special, competența de a adopta decizii de a nu formula obiecții față de măsurile macroprudențiale prezentate de ANC sau AND ar trebui delegată șefilor de unități operative din cadrul BCE. Băncile sau instituțiile de importanță sistemică globală (G-SIB-G-SII) sunt bănci sau instituții cu privire la care se consideră că nu li se permite să intre în dificultate, din cauza dimensiunii, interconectării, complexității, inexistenței posibilității de substituire sau acoperirii globale a acestora. Date fiind posibilele repercusiuni interjurisdicționale ale unei probleme dintr-o G-SIB-G-SII asupra altor instituții financiare din numeroase țări și asupra economiei mondiale în ansamblu, aceasta nu constituie o problemă doar pentru ANC sau AND, necesitând prin urmare o armonizare la nivel mondial, care se reflectă într-un acord global convenit între membrii Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară și ai Consiliului pentru Stabilitate Financiară, al cărui rezultat este publicat de Consiliul pentru Stabilitate Financiară. Comunitatea globală adresează aceste aspecte printr-o abordare multidimensională.

(6)

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut delegarea de competențe drept necesară și adecvată pentru a se asigura că o instituție care are obligația să adopte un număr considerabil de decizii își poate îndeplini atribuțiile. Competențele conferite unei instituții includ dreptul de a delega, în conformitate cu dispozițiile TFUE, o anumită parte a acestor competențe, sub rezerva condițiilor specificate de către instituție. Prin urmare, o instituție a Uniunii poate stabili măsuri de natură organizațională, delegându-și competențele decizionale propriilor organe de decizie interne sau personalului propriu, în măsura în care aceste măsuri sunt justificate și respectă principiul proporționalității. Pentru a asigura securitatea juridică, delegarea competențelor decizionale ar trebui să fie atât limitată, cât și proporțională, iar domeniul de aplicare al delegării ar trebui definit în mod clar și sub rezerva condițiilor specificate de către instituție.

(7)

La 24 iunie 2020, Consiliul guvernatorilor a decis stabilirea unei cooperări strânse între BCE și Българска народна банка (Banca Națională a Bulgariei) (3). În scopul cooperării strânse, decizia de a nu formula obiecții față de măsurile macroprudențiale preconizate referitoare la Republica Bulgaria va fi adoptată de asemenea în conformitate cu dispozițiile relevante ale prezentei decizii.

(8)

În cazul în care criteriile pentru adoptarea unei decizii delegate nu sunt îndeplinite, deciziile ar trebui adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și la articolul 13h din Decizia BCE/2004/2 a Băncii Centrale Europene (4),

1.

„măsuri macroprudențiale preconizate” înseamnă măsurile pe care autoritățile naționale competente (ANC) și autoritățile naționale desemnate (AND) intenționează să le aplice pentru a impune băncilor să mențină amortizoare O-SII sau G-SII, în conformitate cu articolul 131 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5), astfel cum sunt notificate în mod oficial BCE în scopul deciziei de a formula sau nu obiecții;

2.

„amortizor O-SII” înseamnă fondurile proprii care trebuie să fie deținute în conformitate cu articolul 131 alineatul (5) din Directiva 2013/36/UE;

3.

„amortizor G-SII” înseamnă fondurile proprii care trebuie să fie deținute în conformitate cu articolul 131 alineatul (4) din Directiva 2013/36/UE;

4.

„evaluare tehnică a BCE” înseamnă evaluarea tehnică independentă desfășurată de BCE, care se pronunță cu privire la ratele corespunzătoare ale amortizoarelor;

5.

„prag minim impus de BCE” înseamnă cea mai recentă versiune aplicabilă a metodologiei BCE de aplicare a unui prag minim pentru evaluarea amortizoarelor O-SII, adoptată de Consiliul guvernatorilor și bazată pe scorul de importanță sistemică al băncilor, care alocă fiecare bancă într-una din mai multe categorii („intervale”) de importanță sistemică, fiecare interval fiind asociat unui anumit amortizor O-SII care ar trebui considerat un prag minim;

6.

„caracter delicat” înseamnă o caracteristică sau un factor care poate avea un impact negativ asupra reputației BCE și/sau asupra funcționării eficace și consecvente a Mecanismului unic de supraveghere, inclusiv, dar fără a se limita la oricare dintre următoarele: (a) preocupări semnificative exprimate în comitetul relevant și în structura internă relevantă, în cadrul deliberărilor acestora care nu sunt incluse în evaluarea tehnică a BCE; (b) măsuri macroprudențiale preconizate care pot atrage atenție negativă din partea mass-mediei sau a publicului.

(a)

aceste măsuri macroprudențiale preconizate aplică cea mai recentă metodologie de determinare a pragului minim impus de BCE;

(b)

evaluarea tehnică a BCE cu privire la aceste măsuri nu dă naștere la preocupări în ceea ce privește următoarele:

(c)

evaluarea tehnică a BCE nu concluzionează că BCE ar trebui să formuleze obiecții față de aceste măsuri macroprudențiale preconizate.