Cauza T‑411/17

Landesbank Baden‑Württemberg

împotriva

Comitetului unic de rezoluție

Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 23 septembrie 2020

„Uniunea economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) – Fondul unic de rezoluție (FUR) – Decizia SRB privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2017 – Acțiune în anulare – Afectare directă și individuală – Admisibilitate – Norme fundamentale de procedură – Autentificarea deciziei – Obligația de motivare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Excepție de nelegalitate – Limitarea în timp a efectelor hotărârii”

1. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Calitate procesuală activă – Acte care le privesc direct și individual – Decizii ale Comitetului unic de rezoluție (SRB) privind calculul contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Afectare directă și individuală a unei instituții debitoare a acestor contribuții

   [art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 67 alin. (4) și art. 70 alin. (2)]

   (a se vedea punctele 28, 29, 88 și 91)

2. Excepție de nelegalitate – Domeniu de aplicare – Acte a căror nelegalitate poate fi invocată – Act cu caracter general pe care se întemeiază decizia atacată – Necesitatea unei legături juridice între actul atacat și actul general contestat

   (art. 263 și 277 TFUE)

   (a se vedea punctele 31-34)

3. Acțiune în anulare – Motive – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Lipsa autentificării unui act – Lipsa sau insuficiența motivării – Motiv care trebuie invocat din oficiu de instanță

   (art. 263 și 296 TFUE)

   (a se vedea punctele 36, 37 și 142)

4. Acțiune în anulare – Motive – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Lipsa autentificării deciziei atacate – Necesitate de a invoca un prejudiciu sau alte vicii decât lipsa autentificării – Lipsă – Motiv care trebuie invocat din oficiu de instanță

   (art. 263 TFUE)

   (a se vedea punctele 38-43)

5. Acțiune în anulare – Motive – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Lipsa autentificării deciziei atacate – Anexă la decizia atacată care constituie un element esențial – Document electronic care nu este semnat și nu este legat indisociabil de textul deciziei atacate

   (art. 263 TFUE)

   (a se vedea punctele 47, 48 și 55)

6. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Legătură strânsă între obligația de motivare și dreptul fundamental la protecție jurisdicțională efectivă

   (art. 296 al doilea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale, art. 47)

   (a se vedea punctele 83-87 și 89)

7. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) privind calculul contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Opacitatea calculului contribuțiilor ex ante – Calcul care recurge în mod interdependent la datele confidențiale ale celorlalte instituții – Încălcarea obligației de motivare care își are cauza, în ceea ce privește partea din calcul referitoare la adaptarea în funcție de profilul de risc, în nelegalitatea, invocată pe cale de excepție, a articolelor 4-7 și 9 și a anexei I la Regulamentul delegat 2015/63

   [art. 296 și 277 TFUE; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 67 alin. (4) și art. 70 alin. (2); Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 4-7 și 9 și anexa I; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 103]

   (a se vedea punctele 92, 95, 100, 102, 106-110, 129 și 140-143)

8. Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Limitare de către Curte – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) privind calculul contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Necesitatea unei modificări a cadrului juridic înainte de adoptarea noii decizii – Menținerea efectelor deciziei atacate

   (art. 264 al doilea paragraf TFUE)

   (a se vedea punctele 146-148)

Rezumat

Prin Hotărârea din 23 septembrie 2020, Landesbank Baden‑Württemberg/CRU (T‑411/17), pronunțată în cameră extinsă, Tribunalul a anulat decizia Comitetului unic de rezoluție (SRB) ( 1 ) de stabilire a cuantumului contribuțiilor ex ante pentru anul 2017 la Fondul unic de rezoluție (FUR), în măsura în care această decizie o privește pe reclamantă, Landesbank Baden‑Württemberg, o instituției de credit germană.

Această cauză se înscrie în cadrul celui de al doilea pilon al uniunii bancare, referitor la mecanismul unic de rezoluție instituit prin Regulamentul nr. 806/2014 ( 2 ). Mai specific, aceasta privește FUR instituit prin acest regulament ( 3 ). FUR este finanțat din contribuțiile instituțiilor percepute la nivel național în special sub forma unor contribuții ex ante ( 4 ). Prin decizia din 11 aprilie 2017, SRB, în temeiul Regulamentului nr. 806/2014, a adoptat decizia atacată, prin care a stabilit, pentru anul 2017, cuantumul contribuțiilor ex ante ale instituțiilor, inclusiv ale reclamantei, care trebuiau transferate către FUR. Prin avizul de percepere din 21 aprilie 2017, autoritatea germană de rezoluție a informat‑o pe reclamantă cu privire la această decizie și i‑a indicat suma de plată. Contestând decizia menționată în mai multe privințe, reclamanta a introdus prezenta acțiune la Tribunal.

Mai întâi, în ceea ce privește calitatea procesuală activă, Tribunalul a constatat că, deși destinatarii deciziilor SRB privind calculul contribuțiilor ex ante la FUR sunt, conform reglementării aplicabile, autoritățile naționale de rezoluție, instituțiile debitoare ale acestor contribuții sunt, fără nicio îndoială, vizate în mod direct și individual de aceste decizii. Rezultă că reclamanta are calitate procesuală activă pentru introducerea unei acțiuni în anularea deciziei SRB.

În continuare, după ce a amintit că instanța Uniunii este obligată să invoce din oficiu motivul de ordine publică întemeiat pe încălcarea normelor fundamentale de procedură și că o astfel de încălcare include, printre altele, lipsa autentificării actului atacat și lipsa ori insuficiența motivării, Tribunalul a examinat încălcarea cerinței autentificării deciziei atacate.

În această privință, Tribunalul a constatat că, în speță, această cerință nu este îndeplinită, întrucât SRB nu a prezentat nicio dovadă a autentificării anexei la decizia atacată care cuprinde cuantumurile contribuțiilor ex ante și constituie, așadar, un element esențial al acestei decizii. Mai precis, Tribunalul a subliniat, printre altele, că, întrucât anexa menționată era un document electronic, semnătura sa nu putea fi decât electronică. Cu toate acestea, SRB nu a prezentat nicio versiune a anexei care să conțină o astfel de semnătură, în condițiile în care anexa nu este nicidecum legată în mod indisociabil de textul deciziei atacate pe care președinta SRB a semnat‑o de mână. Tribunalul a respins de asemenea celelalte argumente ale SRB prin care se urmărea să se demonstreze autentificarea anexei prin alte mijloace.

După ce a admis motivul întemeiat pe încălcarea cerinței autentificării, Tribunalul a considerat oportun să se pronunțe cu privire la motivele invocate de reclamantă, întemeiate pe încălcarea obligației de motivare, pe încălcarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă și pe o excepție de nelegalitate a anumitor dispoziții din Regulamentul delegat 2015/63 ( 5 ), motive pe care le‑a examinat împreună.

Tribunalul a arătat că decizia atacată nu conținea, în afara explicațiilor generale care figurează în textul său, aproape niciun element al calculului contribuției reclamantei. În ceea ce privește celălalt document la care s‑a făcut referire, cu privire la detaliile calculului contribuțiilor ex ante, presupunând că acesta emana efectiv de la SRB, el nu conținea niciun element suficient pentru a verifica exactitatea contribuției reclamantei. Tribunalul nu a contestat natura confidențială, invocată de SRB, a datelor referitoare la celelalte instituții luate în considerare pentru calcularea contribuției menționate. El a arătat însă că, în măsura în care calculul acesteia se bazează în mod interdependent pe aceste date, calculul respectiv se dovedea a fi în mod intrinsec opac. Tribunalul a concluzionat că metoda de calcul aplicată aduce atingere posibilității reclamantei de a contesta în mod util decizia atacată.

În speță, după ce a amintit jurisprudența potrivit căreia obligația de motivare se aplică oricărui act care poate face obiectul unei acțiuni în anulare, potrivit căreia nemotivarea nu poate fi justificată prin obligația de a respecta secretul profesional și potrivit căreia obligația de a respecta secretele de afaceri nu poate fi interpretată atât de extins încât să golească cerința de motivare de conținutul său esențial, Tribunalul a constatat că motivarea furnizată reclamantei nu îi permite să verifice cuantumul contribuției sale, care constituie totuși elementul esențial al deciziei atacate în ceea ce o privește. Aceasta din urmă o plasează pe reclamantă într‑o poziție în care nu este în măsură să știe dacă cuantumul menționat a fost calculat corect sau dacă trebuie să îl conteste în fața Tribunalului, fără a putea însă, după cum îi revine totuși în cadrul unei acțiuni în justiție, să identifice, în ceea ce privește cuantumul respectiv, elementele contestate din decizia atacată, să formuleze critici în această privință și să aducă probe, care pot consta în indicii serioase, prin care să se urmărească demonstrarea temeiniciei criticilor sale.

În sfârșit, referitor la excepția de nelegalitate invocată de reclamantă în ceea ce privește Regulamentul delegat 2015/63, Tribunalul a examinat metoda de calcul, având în vedere argumentul Comisiei potrivit căruia legalitatea deciziei atacate nu poate fi astfel contestată, din moment ce metoda de calcul decurgea din Regulamentul nr. 806/2014 și din Directiva 2014/59 ( 6 ), împotriva cărora nu a ridicat o excepție de nelegalitate. Tribunalul a concluzionat că faptul că calculul contribuției ex ante a reclamantei este opac și, prin urmare, că aceasta din urmă nu este în măsură să verifice exactitatea acesteia rezultă, cel puțin în parte, din metoda de calcul definită în Regulamentul delegat 2015/63 de Comisie însăși, fără ca acest lucru să îi fi fost impus de legiuitor. Tribunalul a statuat că încălcarea obligației de motivare își avea cauza, în ceea ce privește partea din calculul contribuției ex ante referitoare la adaptarea în funcție de profilul de risc, în nelegalitatea anumitor dispoziții ( 7 ) din regulamentul menționat.

Tribunalul a adăugat că, în orice caz, din moment ce cerința unei motivări suficient de precise a actelor, consacrată la articolul 296 TFUE, constituie unul dintre principiile fundamentale ale dreptului Uniunii, a căror respectare trebuie asigurată de instanță, dacă este nevoie, prin invocarea din oficiu a unui motiv întemeiat pe încălcarea acestei obligații, iar reclamanta, cu încălcarea acestei obligații, nu dispune de elemente suficiente pentru a verifica exactitatea contribuției sale, SRB nu poate compensa o astfel de încălcare prin invocarea unei reglementări de drept derivat.

Având în vedere considerațiile care precedă, Tribunalul a concluzionat că decizia atacată trebuie de asemenea anulată în temeiul încălcării obligației de motivare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă.

( 1 ) Decizia sesiunii executive a Comitetului unic de rezoluție (SRB) din 11 aprilie 2017 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2017 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/SRF/2017/05).

( 2 ) Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

( 3 ) Articolul 67 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014.

( 4 ) Articolul 67 alineatul (4) din Regulamentul nr. 806/2014.

( 5 ) Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

( 6 ) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

( 7 ) Articolele 4-7 și 9, precum și anexa I la Regulamentul delegat 2015/63.