Cauza T‑511/18

XH

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 25 iunie 2020

„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiul de promovare 2017 – Decizie de nepromovare – Claritatea și precizia unui motiv al cererii – Regula concordanței – Repunere în discuție a unor acte definitive – Admisibilitate – Articolul 45 din statut – Raport intermediar privind perioada de probă – Raport de final al perioadei de probă – Raport de evaluare – Elemente luate în considerare pentru analiza comparativă a meritelor – Regularitatea procedurii – Răspundere – Prejudiciu moral”

1. Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Concordanță între reclamație și acțiune – Identitate de obiect și de cauză – Motive și argumente care nu figurează în reclamație, dar prin care se urmărește contestarea temeiniciei motivării expuse în răspunsul la reclamație – Admisibilitate

   (Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

   (a se vedea punctul 69)

2. Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Caracter de ordine publică – Decădere – Redeschidere – Condiție – Fapt nou

   (Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

   (a se vedea punctele 74, 75 și 80-83)

3. Drepturi fundamentale – Respectarea vieții private și de familie – Secret medical – Consultarea de către o instituție a conținutului dosarului medical al unui funcționar – Ingerință în dreptul la respectarea vieții private

   (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și 52)

   (a se vedea punctele 89, 90 și 98)

4. Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Puterea de apreciere a administrației – Obiect și funcție distincte de rapoartele de evaluare a funcționarilor titulari și de rapoartele de final al perioadei de probă a funcționarilor aflați în perioada de probă – Luarea în considerare a raportului de final al perioadei de probă – Excludere

   (Statutul funcționarilor, art. 34, 43 și 45)

   (a se vedea punctele 124-132, 137 și 143-150)

5. Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Act pregătitor – Măsuri adoptate în perioada de probă a unui funcționar – Excludere

   (Statutul funcționarilor, art. 34, 90 și 91)

   (a se vedea punctele 133-136)

6. Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Modalități – Luare în considerare a rapoartelor de final al perioadei de probă – Dosar individual incomplet și nelegal – Consecințe

   (Statutul funcționarilor, art. 45)

   (a se vedea punctele 153, 154 și 159)

7. Funcționari – Răspundere extracontractuală a instituțiilor – Condiții – Prejudiciu – Prejudiciu material pretins cauzat printr‑un refuz de promovare – Prejudiciu incert ca urmare a inexistenței unui drept la promovare

   (Statutul funcționarilor, art. 45)

   (a se vedea punctele 170-173)

Rezumat

Prin Hotărârea XH/Comisia (T‑511/18) pronunțată la 25 iunie 2020, Tribunalul a anulat decizia Comisiei Europene de a nu include reclamanta pe lista funcționarilor promovați în cadrul exercițiului de promovare 2017. În plus, Tribunalul a acordat o despăgubire pentru repararea prejudiciului moral suferit de funcționara în cauză.

Reclamanta, funcționară a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), a fost recrutată în gradul AD 5 în cadrul unei prime unități a OLAF, începând de la 1 iulie 2014, recrutarea sa fiind însoțită de o perioadă de probă. În urma unor dificultăți interne întâmpinate la începutul perioadei sale de probă cu alți membri ai acestei unități, ea a fost transferată într‑o a doua unitate din cadrul OLAF, începând de la 1 noiembrie 2014. În luna decembrie a anului 2014, a fost întocmit un raport intermediar privind perioada de probă prin care erau menționate aceste dificultăți și, ulterior, acesta a fost anexat la raportul de final al perioadei de probă întocmit în luna martie a anului 2015.

La 10 februarie 2018, reclamanta a formulat o reclamație în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor împotriva deciziei autorității împuternicite să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) de a nu o promova în cadrul exercițiului de promovare 2017 (denumită în continuare „decizia de nepromovare”), care a fost respinsă prin decizia din 7 iunie 2018.

În susținerea acțiunii sale în anulare formulate împotriva acestei decizii de nepromovare, reclamanta invoca în special o încălcare a articolului 45 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), în măsura în care raportul său intermediar privind perioada de probă și raportul său de final al perioadei de probă ar fi fost luate în considerare la analiza comparativă a meritelor realizată în cadrul exercițiului de promovare 2017.

În această privință, Tribunalul a amintit, în primul rând, că din articolul 45 alineatul (1) din statut și din articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Decizia Comisiei privind dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 45 din statut ( 1 ) reiese că, atunci când efectuează analiza comparativă a meritelor în cadrul exercițiului de promovare, AIPN ia în considerare în special rapoartele de evaluare a funcționarilor. Aceste rapoarte de evaluare constituie un element de apreciere indispensabil de fiecare dată când cariera unui funcționar este luată în considerare în vederea adoptării unei decizii privind promovarea sa.

În al doilea rând, Tribunalul a subliniat că, deși AIPN poate, desigur, să țină seama de alte informații privind situația administrativă și personală a candidaților la promovare, aceasta presupune totuși prezența unor circumstanțe excepționale. Chiar dacă diverse informații suplimentare ar putea astfel să fie luate în considerare în vederea remedierii lipsei unui raport de evaluare, ele ar trebui să fie însă în mare măsură similare informațiilor care figurează în rapoartele de evaluare, atât în ceea ce privește originea lor, cât și procedura de întocmire și obiectul lor. Or, potrivit Tribunalului, rapoartele de evaluare și rapoartele întocmite în perioada de probă au un obiect și funcții distincte.

În ceea ce privește, pe de o parte, funcțiile lor respective, un raport de evaluare urmărește în special să asigure administrației o informare periodică pe cât de completă posibil cu privire la condițiile de îndeplinire a atribuțiilor de către funcționarii săi, în timp ce un raport de final al perioadei de probă este destinat în principal evaluării aptitudinii funcționarului aflat în perioada de probă de a se achita de atribuțiile pe care le presupune funcția sa și de a fi titularizat.

În ceea ce privește, pe de altă parte, obiectul acestora, Tribunalul a arătat că evaluarea anuală a unui funcționar, care, deși este axată pe performanță, se efectuează din perspectiva obiectivelor stabilite prealabil în acord cu superiorul ierarhic, se distinge de evaluarea unui funcționar aflat în perioada de probă, realizată în vederea unei titularizări, astfel că evaluarea cuprinsă într‑un raport privind perioada de probă nu poate fi asimilată și astfel nu o poate înlocui sau compensa pe cea cuprinsă într‑un raport de evaluare.

În sfârșit, Tribunalul a reiterat că, deși rapoartele de evaluare constituie acte care lezează în măsura în care sunt susceptibile să exercite o influență pe tot parcursul carierei unui funcționar, situația este diferită în cazul măsurilor referitoare la desfășurarea perioadei de probă a unui funcționar, precum rapoartele privind perioada de probă, al căror obiect constă în a pregăti decizia administrației cu privire la titularizarea sau la concedierea persoanei interesate la finalul perioadei sale de probă, fără să producă niciun fel de efecte după adoptarea unei astfel de decizii.

Astfel, Tribunalul a concluzionat că un raport de final al perioadei de probă, chiar dacă cuprinde un anumit număr de observații cu privire la capacitățile de muncă ale funcționarului sau ale agentului, nu poate, în principiu, să fie luat în considerare de un comitet de promovare.

Prin urmare, prin faptul că a subliniat că, în speță, reclamanta a făcut obiectul a două rapoarte de evaluare întocmite în cadrul exercițiilor 2015 și 2016 și că aprecierile cuprinse în acestea constituiau o bază suficientă pentru analiza comparativă a meritelor prevăzută la articolul 45 alineatul (1) din statut, Tribunalul a arătat, pe de o parte, că nicio împrejurare excepțională nu justifica faptul că raportul de final al perioadei de probă și raportul intermediar privind perioada de probă anexat la acesta au fost luate în considerare la analiza comparativă a meritelor reclamantei în cadrul exercițiului de promovare 2017. Pe de altă parte și în orice caz, Tribunalul a subliniat că, spre deosebire de rapoartele de evaluare, raportul intermediar privind perioada de probă a reclamantei nu a fost redactat nici pentru a permite o evaluare obiectivă a acesteia, nici pentru a servi la aprecierea evoluției sale în carieră și conținea, în plus, critici neobișnuite și deosebit de puternice, ceea ce constituia un motiv suplimentar de a exclude raportul intermediar privind perioada de probă și raportul de final al perioadei de probă la care era anexat din cadrul analizei comparative a meritelor reclamantei

În consecință, Tribunalul a concluzionat că luarea în considerare de către AIPN competentă a rapoartelor aferente perioadei de probă a reclamantei constituia o neregularitate susceptibilă să vicieze procedura de promovare 2017 în ceea ce o privea. Având în vedere că procedura de promovare 2017 ar fi putut conduce la un rezultat diferit în lipsa neregularității procedurale menționate, Tribunalul a anulat decizia de a nu promova reclamanta. În plus, Comisia a fost obligată să îi plătească acesteia suma de 2000 de euro cu titlu de reparare a prejudiciului moral suferit.

( 1 ) Decizia C(2013) 8968 final a Comisiei din 16 decembrie 2013 privind dispoziții generale de punere în aplicare a articolului 45 din statut, publicată în Informații Administrative nr. 55‑2013 din 19 decembrie 2013.