ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

A UNIUNII EUROPENE (Camera a doua)

17 decembrie 2015

Antony Di Marzio

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Funcție publică — Agent contractual — Grupa de funcții I — Recalificarea contractului ca contract de agent temporar pe perioadă nedeterminată cu gradul AST 3, AST 4 sau AST 5 ori ca contract de agent contractual pe perioadă nedeterminată din grupa de funcții III — Articolele 2, 3a, 3b, 80 și 88 din RAA — Obligația de motivare — Eroare vădită de apreciere — Principiul bunei administrări — Obligația de solicitudine — Acțiune vădit nefondată — Articolul 81 din Regulamentul de procedură”

Obiectul:

Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care domnul Di Marzio solicită, în esență, anularea Deciziei Consiliului Uniunii Europene din 11 aprilie 2014 prin care acesta i‑a respins cererea de recalificare a contractului său de agent contractual din grupa de funcții I ca contract de agent temporar pe perioadă nedeterminată sau ca contract de agent contractual pe perioadă nedeterminată din grupa de funcții III, precum și cererea de daune interese pentru prejudiciul material și moral pe care pretinde că l‑a suferit

Decizia:

Respinge acțiunea ca vădit nefondată. Domnul Di Marzio suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

Sumarul hotărârii

1. Procedură jurisdicțională — Decizie adoptată prin ordonanță motivată — Condiții — Acțiune vădit inadmisibilă sau vădit nefondată — Conținut

   (Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 81)

2. Acțiune introdusă de funcționari — Motive — Nemotivare sau insuficiența motivării — Motiv distinct de cel al legalității pe fond

   (Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf)

3. Funcționari — Agenți contractuali — Agent contractual din grupa de funcții I — Recalificarea contractului ca contract de agent temporar pe perioadă nedeterminată cu gradul AST 3, AST 4 sau AST 5 — Condiții

   [Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (a) și (b) și art. 8 al doilea paragraf]

4. Funcționari — Agenți contractuali — Agent contractual din grupa de funcții I — Recalificarea contractului ca contract de agent contractual pe perioadă nedeterminată din grupa de funcții II, III sau IV — Inadmisibilitate

   (Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 3a, 3b, 80 și 88)

1.  Potrivit articolului 81 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, atunci când o acțiune este în tot sau în parte în mod vădit inadmisibilă sau în mod vădit nefondată, Tribunalul poate oricând să decidă să se pronunțe prin ordonanță motivată, fără continuarea procedurii.

   În special, respingerea acțiunii prin ordonanță motivată, adoptată în temeiul articolului 81 din Regulamentul de procedură, nu contribuie numai la economia de procedură, ci evită și efectuarea de către părți a unor cheltuieli pe care le‑ar presupune organizarea unei ședințe, atunci când, în urma lecturii dosarului unei cauze, Tribunalul, considerând că înscrisurile din dosar au fost suficiente pentru a‑și forma o opinie clară, este pe deplin convins de inadmisibilitatea vădită a cererii introductive sau de caracterul său vădit lipsit de orice temei în drept și, în plus, consideră că organizarea unei ședințe nu ar fi de natură să ofere elemente noi care să îi poată influența decizia.

   (a se vedea punctele 23 și 24)

   Trimitere la:

   Tribunalul Funcției Publice: Ordonanța din 10 iulie 2014, Mészáros/Comisia,F‑22/13, EU:F:2014:189, punctul 39, și Ordonanța din 23 aprilie 2015, Bensai/Comisia,F‑131/14, EU:F:2015:34, punctul 28

2.  Obligația de motivare reprezintă o normă fundamentală de procedură care trebuie deosebită de temeinicia motivării, aceasta din urmă reprezentând un aspect care ține de legalitatea pe fond a actului în litigiu. Motivele și argumentele care urmăresc contestarea temeiniciei unui act sunt, așadar, ineficiente în cadrul unui motiv întemeiat pe lipsa motivării sau pe motivarea insuficientă.

   (a se vedea punctul 37)

   Trimitere la:

   Tribunalul Uniunii Europene: Ordonanța din 16 septembrie 2013, Bouillez/Consiliul,T‑31/13 P, EU:T:2013:521, punctul 20

3.  Contractele de muncă privind posturile prevăzute la articolul 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți pot fi încheiate, în conformitate cu articolul 8 primul paragraf din regimul menționat, pe perioadă nedeterminată. În schimb, situația diferă în cazul contractelor privind posturile vizate la articolul 2 litera (b) din acest regim, dat fiind că durata lor este în mod obligatoriu limitată, potrivit articolului 8 al doilea paragraf din regimul amintit.

   În continuare, nu există niciun impediment ca, având în vedere atribuțiile asumate de un agent și situația de fapt, instanța să califice din punct de vedere legal drept un contract de angajare ca agent temporar contractul prezentat în mod formal drept un contract de angajare în calitate de agent contractual, în cadrul căruia agentul și‑a asumat efectiv sarcini care corespund unui post prevăzut în schema de personal anexată la secțiunea din buget aferentă instituției respective și căruia autoritatea bugetară i‑a conferit caracter temporar.

   În această privință, revine agentului în cauză obligația să dovedească, pe de o parte, că posturile care corespund funcțiilor pe care le‑a exercitat efectiv figurau la acel moment în schema de personal anexată la secțiunea din buget aferentă instituției respective și că aceste posturi erau disponibile și, pe de altă parte, că funcțiile pe care le‑a exercitat în calitate de agent contractual corespundeau unor sarcini permanente definite ale unui serviciu public. În lipsa oricărei dispoziții din Regimul aplicabil celorlalți agenți care să stabilească modalități de probă speciale, agentul în cauză poate demonstra prin orice element de natură să dovedească îndeplinirea unor sarcini permanente definite ale unui serviciu public.

   (a se vedea punctele 47-49)

   Trimitere la:

   Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea din 21 septembrie 2011, Adjemian și alții/Comisia, T‑325/09 P, EU:T:2011:506, punctele 81, 87 și 88

4.  Din textul articolului 3a alineatul (1) litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți rezultă că instituțiile pot angaja agenți contractuali numai în vederea îndeplinirii unor sarcini manuale sau de sprijin administrativ, mai precis sarcini care corespund grupei de funcții I, în conformitate cu articolul 80 din regimul menționat. Altfel spus, articolul 3a alineatul (1) litera (a) din acest regim nu permite instituțiilor să angajeze agenți contractuali pentru a îndeplini sarcini care țin de grupele de funcții II, III sau IV.

   Angajarea de agenți contractuali care fac parte din grupele de funcții II, III sau IV este reglementată prin articolul 3b din Regimul aplicabil celorlalți agenți, care prevede că instituțiile pot angaja agenți contractuali auxiliari în vederea exercitării altor atribuții decât cele menționate la articolul 3a alineatul (1) litera (a) din acest regim.

   Rezultă dintr‑o interpretare coroborată a articolelor 3b și 88 din regimul amintit că contractul de agent contractual auxiliar menționat la articolul 3b este un contract pe perioadă determinată și poate fi reînnoit, în condițiile în care durata efectivă a angajării agentului contractual auxiliar nu poate depăși șase ani.

   Prin urmare, chiar presupunând că un agent contractual din grupa de funcții I a îndeplinit efectiv funcții care corespund unor sarcini din grupa de funcții III, instituția nu poate admite cererea de recalificare a contractului persoanei interesate ca contract de agent contractual pe perioadă nedeterminată din grupa de funcții III fără să încalce articolele 3a, 3b și 88 din Regimul aplicabil celorlalți agenți.

   (a se vedea punctele 60-63)