Cauza C‑260/22

Seven.One Entertainment Group GmbH

împotriva

Corint Media GmbH

[cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Erfurt (Tribunalul Regional din Erfurt)]

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 23 noiembrie 2023

„Trimitere preliminară – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională – Directiva 2001/29/CE – Articolul 2 litera (e) – Organisme de radiodifuziune – Drept de reproducere a fixărilor programelor difuzate – Articolul 5 alineatul (2) litera (b) – Excepția privind copia privată – Compensație echitabilă – Prejudiciu cauzat organismelor de radiodifuziune – Egalitate de tratament – Reglementare națională care exclude organismele de radiodifuziune de la dreptul la o compensație echitabilă”

1. Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29 – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Dreptul de reproducere – Excepția privind copia privată – Compensație echitabilă – Organisme de radiodifuziune – Includere

   [Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 lit. (e) și art. 5 alin. (2) lit. (b)]

   (a se vedea punctele 23-34)

2. Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29 – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Dreptul de reproducere – Excepția privind copia privată – Compensație echitabilă – Posibilitatea statelor membre de a prevedea o exceptare de la plată pentru reproducerile care cauzează doar un prejudiciu minim organismelor de radiodifuziune – Competența statelor membre de a stabili pragul prejudiciului – Limite – Respectarea principiului egalității de tratament – Verificare ce revine instanței naționale

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 20; Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (35), art. 2 lit. (d) și (e) și art. 5 alin. (2) lit. (b)]

   (a se vedea punctele 38-50 și 53 și dispozitivul)

Rezumat

Corint Media este o societate de gestiune colectivă care administrează drepturile de autor și drepturile conexe ale difuzorilor privați de televiziune și de radio, în special pe piața germană. Aceasta transferă încasările provenite din taxa pe suporturi neînregistrate organismelor de radiodifuziune și a încheiat un contract exclusiv de gestiune a drepturilor de autor cu Seven.One, un organism de radiodifuziune care produce și difuzează, pe teritoriul german, un program de televiziune privat, finanțat prin publicitate.

Seven.One a solicitat astfel Corint Media plata unei compensații în temeiul acestei taxe. Corint Media nu a putut însă răspunde pozitiv la această solicitare, întrucât reglementarea națională ( 1 ) exclude organismele de radiodifuziune de la dreptul la compensație echitabilă.

Landgericht Erfurt (Tribunalul Regional din Erfurt, Germania), sesizat de Seven.One, a întrebat Curtea dacă organismele de radiodifuziune, ale căror fixări ale programelor difuzate sunt reproduse de persoane fizice pentru uz personal și în scopuri necomerciale, pot fi excluse de la dreptul la o compensație echitabilă prevăzut la articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29 ( 2 ).

Instanța de trimitere a arătat că această dispoziție nu prevede o restricție privind compensația echitabilă în detrimentul anumitor titulari de drepturi. În consecință, instanța menționată are îndoieli cu privire la compatibilitatea reglementării naționale cu Directiva 2001/29 și cu principiul egalității de tratament consacrat la articolul 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

Prin această hotărâre, Curtea examinează aspectul dacă un stat membru care a pus în aplicare excepția privind copia privată de la dreptul exclusiv de reproducere prevăzută la articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29 este îndreptățit să excludă în totalitate categoria organismelor de radiodifuziune de la beneficiul compensației echitabile prevăzute la același articol.

Aprecierea Curții

În primul rând, Curtea consideră, pe de o parte, că statele membre pot să prevadă, potrivit articolului 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29, excepții și limitări de la dreptul exclusiv de reproducere pentru reproduceri pe orice suport realizate de persoane fizice pentru uz personal și în scopuri care nu sunt direct sau indirect comerciale, cu condiția ca titularii acestui drept exclusiv să primească compensații echitabile. Pe de altă parte, reiese în mod expres din articolul 2 litera (e) din această directivă că organismele de radiodifuziune dispun, la fel ca ceilalți titulari de drepturi menționați la celelalte litere ale acestui articol, de dreptul exclusiv „de a autoriza sau de a interzice reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloace și în orice formă, în totalitate sau în parte” a fixărilor programelor difuzate, indiferent dacă difuzările se fac prin fir sau prin aer, inclusiv prin cablu sau prin satelit.

În consecință, organismelor de radiodifuziune ( 3 ) trebuie în principiu să li se recunoască, în statele membre care au pus în aplicare excepția privind copia privată, dreptul la o compensație echitabilă, asemenea celorlalți titulari de drepturi.

Această interpretare decurge nu numai din coroborarea articolului 2 litera (e) cu articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29, ci și din contextul în care se înscriu, din obiectivele pe care le urmăresc și din geneza acestei directive.

În al doilea rând, Curtea constată, primo, că este lipsită de relevanță împrejurarea că anumite organisme de radiodifuziune, care au și calitatea de producători de filme, percep deja o compensație echitabilă în acest temei. Astfel, pe de o parte, obiectul dreptului exclusiv de reproducere al acestor diferiți titulari de drepturi nu este identic. Mai precis, producătorii primelor fixări de filme ( 4 ) au dreptul exclusiv de a autoriza reproducerea originalului și a copiilor filmelor lor și beneficiază de protecție pentru prestația lor organizatorică și economică. În schimb, organismele de radiodifuziune au dreptul exclusiv de reproducere a fixărilor programelor pe care le difuzează și beneficiază de o protecție a prestației lor tehnice materializate prin programele difuzate de acestea. Rezultă că nici prejudiciile cauzate acestor titulari în temeiul copiei private nu coincid. Pe de altă parte, calitatea de producător de film a organismelor de radiodifuziune poate fi prezentă cu o intensitate variabilă, după cum își produc ele însele programele difuzate, cu propriile resurse de material și de personal, indiferent dacă difuzează programe produse la comandă de parteneri contractuali sau dacă difuzează sub licență programe produse de terți.

Curtea arată, secundo, că sistemul pe care se întemeiază compensația echitabilă și nivelul acesteia trebuie să fie legate de prejudiciul cauzat titularilor de drepturi ca urmare a realizării de copii private și să respecte principiul egalității de tratament, astfel cum este consacrat la articolul 20 din cartă. În această privință, Curtea precizează că lipsa sau nivelul „minim” al prejudiciului suferit de organismele de radiodifuziune ca urmare a copiei private a fixărilor programelor difuzate de acestea constituie un criteriu obiectiv și rezonabil, care nu depășește ceea ce este necesar pentru menținerea unui echilibru just între titularii de drepturi și utilizatorii de obiecte protejate. Cu toate acestea, revine instanței naționale, pe de o parte, sarcina de a se asigura, în lumina unor criterii obiective, că organismele de radiodifuziune, spre deosebire de alte categorii de titulari de drepturi, nu suferă decât un prejudiciu care poate fi calificat drept „minim” pentru reproducerea neautorizată a fixărilor programelor difuzate de acestea. Pe de altă parte, trebuie să verifice, tot în lumina unor criterii obiective, dacă, în cadrul organismelor de radiodifuziune sau televiziune, toate aceste organisme se află în situații comparabile, în special în raport cu prejudiciul pe care îl suferă, ce justifică excluderea tuturor acestor organisme de la beneficiul dreptului la compensație echitabilă.

( 1 ) Articolul 87 alineatul (4) din Gesetz über Urheberrecht und verwandte Schutzrechte – Urheberrechtsgesetz (Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe) din 9 septembrie 1965 (BGBl. 1965 I, p. 1273).

( 2 ) Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO 2001, L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230).

( 3 ) Organismele de radiodifuziune sunt menționate la articolul 2 litera (e) din Directiva 2001/29.

( 4 ) Articolul 2 litera (d) din Directiva 2001/29.