1. 

Apropierea legislațiilor – Sectorul telecomunicațiilor – Prelucrarea datelor cu caracter personal și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice – Directiva 2002/58 – Posibilitatea statelor membre de a limita întinderea anumitor drepturi și obligații – Măsuri naționale care impun furnizorilor de servicii de comunicații electronice păstrarea generalizată și nediferențiată a datelor de transfer și de localizare – Obiectivul de combatere a criminalității grave și de prevenire a amenințărilor grave la adresa siguranței publice – Inadmisibilitate – Durata perioadei de păstrare generalizată și nediferențiată a acestor date – Existența unor garanții în materie de păstrare și de acces la datele menționate – Lipsa incidenței – Cerința proporționalității

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7, 8, 11 și art. 52 alin. (1); Directiva 2002/58 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, art. 15 alin. (1)]

(a se vedea punctele 49-52, 56-60 și 63-67 și dispozitiv 1)

2. 

Apropierea legislațiilor – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în materie penală – Directiva 2016/680 – Reglementare națională care prevede accesul autorităților penale la date de transfer și de localizare păstrate în mod legal – Nerespectarea dreptului persoanei vizate de a fi informată cu privire la prelucrarea unor astfel de date care o privesc – Lipsa unei căi de atac efective împotriva unui acces nelegal – Inadmisibilitate

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7, 8, 11 și art. 52 alin. (1); Directiva 2002/58 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, art. 15 alin. (1) și (2), și Directiva 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 13 și 54]

(a se vedea punctele 69-76 și dispozitiv 2)

1) 

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, citit în lumina articolelor 7, 8 și 11, precum și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

trebuie interpretat în sensul că se opune:

2) 

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58, astfel cum a fost modificată de Directiva 2009/136, citit în lumina articolelor 7, 8 și 11, precum și a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, precum și articolele 13 și 54 din Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului

trebuie interpretate în sensul că

se opun unei legislații naționale care prevede accesul de către autoritățile naționale competente în materie de anchete penale la date privind transferul și la date de localizare, păstrate în mod ilicit, fără a garanta că persoanele ale căror date au fost accesate de autorități naționale respective sunt informate despre aceasta în măsura prevăzută de dreptul Uniunii și fără ca ele să dispună de o cale de atac împotriva unui acces nelegal la aceste date.