Cauza C‑621/16 P

Comisia Europeană

împotriva

Republicii Italiene

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 26 martie 2019

„Recurs – Regim lingvistic – Concursuri generale pentru recrutarea de administratori – Anunț de concurs – Administratori (AD 5) – Administratori (AD 6) în domeniul protecției datelor – Cunoștințe lingvistice – Limitarea alegerii celei de a doua limbi a concursurilor la limbile engleză, franceză și germană – Limba de comunicare cu Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) – Regulamentul nr. 1 – Statutul funcționarilor – Discriminare bazată pe limbă – Justificare – Interesul serviciului – Control jurisdicțional”

1. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Anunț de concurs general al Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) pentru constituirea unor liste de rezervă de administratori – Includere

   [art. 263 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 29 alin. (1), și anexa III, art. 1 alin. (1)]

   (a se vedea punctele 44, 45 și 49-55)

2. Funcționari – Concurs – Desfășurarea unui concurs general – Limbi de participare la probe – Limitarea alegerii celei de a doua limbi – Discriminare bazată pe limbă – Justificare în raport cu interesul serviciului – Respectarea principiului proporționalității

   [Statutul funcționarilor, art. 1d, art. 27 și art. 28 lit. (f)]

   (a se vedea punctele 65-68, 80-83, 88-92 și 102)

3. Funcționari – Concurs – Desfășurarea unui concurs general – Limbi de participare la probe – Limitarea alegerii celei de a doua limbi – Control jurisdicțional – Întindere

   (Statutul funcționarilor, art. 1d)

   (a se vedea punctele 91-95, 102-104 și 107)

4. Funcționari – Concurs – Desfășurarea unui concurs general – Limbi de comunicare între Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) și candidați – Limitare – Admisibilitate – Motivare – Justificare în raport cu interesul serviciului – Respectarea principiului egalității de tratament între candidați

   [Statutul funcționarilor, art. 1d alin. (1) și (6), și anexa III, art. 1; Regulamentul nr. 1 al Consiliului, art. 2 și 5]

   (a se vedea punctele 117-126)

Rezumat

În Hotărârea Comisia/Italia (C‑621/16 P), pronunțată la 26 martie 2019, Curtea a confirmat, în recurs, hotărârea Tribunalului ( 1 ) care anulase, în temeiul articolelor 1d și 28 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, al articolului 1 alineatul (2) din anexa III la acest statut și al articolului 1 din Regulamentul (CEE) nr. 1/58 al Consiliului ( 2 ), două anunțuri de concurs general ale Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) pentru constituirea de liste de rezervă de administratori. Aceste avize limitau alegerea celei de a doua limbi a procedurii de selecție doar la limbile engleză, franceză și germană și utilizarea acestora din urmă ca limbi de comunicare cu EPSO.

În ceea ce privește, în primul rând, admisibilitatea acțiunilor în primă instanță, Curtea a amintit mai întâi că acțiunea în anulare este deschisă față de toate dispozițiile adoptate de instituții, indiferent de forma acestora, menite să producă efecte juridice obligatorii. În continuare, aceasta a considerat că Tribunalul a concluzionat în mod întemeiat, în raport cu natura juridică a anunțurilor de concurs în litigiu, că acestea nu constituiau acte confirmative sau acte de executare propriu‑zisă a dispozițiilor generale aplicabile concursurilor generale, ci acte care produc „efecte juridice obligatorii în ceea ce privește regimul lingvistic al concursurilor în cauză”, și că acestea constituiau, așadar, acte atacabile. În această privință, Curtea a precizat că organizarea unui concurs este reglementată de un anunț care fixează elementele esențiale ale acestuia, precum cunoștințele lingvistice impuse de natura specifică a posturilor care urmează să fie ocupate, în conformitate cu dispozițiile anexei III la Statutul funcționarilor. Acest aviz stabilește, așadar, „cadrul normativ” al concursului în cauză în funcție de obiectivul fixat de autoritatea împuternicită să facă numiri și produce, din acest motiv, efecte juridice obligatorii. Această apreciere cu privire la natura juridică a anunțurilor de concurs era confirmată, în speță, atât de modul de redactare a dispozițiilor generale aplicabile concursurilor generale adoptate de EPSO, cât și de modul de redactare a anunțurilor de concurs în litigiu înseși.

În ceea ce privește, în al doilea rând, exercitarea și intensitatea controlului jurisdicțional efectuat de Tribunal, Curtea a amintit că instituțiile Uniunii trebuie să dispună de o putere de apreciere largă în organizarea serviciilor lor și în special în determinarea criteriilor privind capacitatea impuse de posturile care trebuie ocupate și, în funcție de aceste criterii și în interesul serviciului, a condițiilor și a modalităților de organizare a concursului. Totuși, această putere este delimitată în mod imperativ de articolul 1d din Statutul funcționarilor, care interzice orice discriminare bazată pe limbă și prevede că diferențele de tratament pe motive de limbă care rezultă dintr‑o limitare a regimului lingvistic al unui concurs la un număr restrâns de limbi oficiale nu pot fi permise decât dacă o astfel de limitare este justificată în mod obiectiv și proporțională cu nevoile reale ale serviciului. În plus, orice condiție referitoare la cunoștințe lingvistice specifice trebuie să fie întemeiată pe criterii clare, obiective și previzibile care permit candidaților să înțeleagă motivele acestei condiții și instanțelor Uniunii să controleze legalitatea acesteia.

În măsura în care legalitatea limitării depinde de caracterul justificat și proporțional al acesteia, Tribunalul era îndreptățit să procedeze, în speță, la o examinare in concreto, în special a aspectului dacă anunțurile de concurs în litigiu, dispozițiile generale aplicabile concursurilor generale și elementele de probă furnizate de Comisie conțineau „precizări concrete” care permiteau să se stabilească în mod obiectiv existența unui interes al serviciului susceptibil să justifice limitarea alegerii celei de a doua limbi a concursului. Astfel, Tribunalul trebuie să verifice nu numai exactitatea materială a elementelor de probă invocate, fiabilitatea și coerența acestora, ci și să controleze dacă aceste elemente constituie ansamblul datelor pertinente care trebuie luate în considerare pentru aprecierea unei situații complexe și dacă ele sunt de natură să susțină concluziile deduse.

În sfârșit, în ceea ce privește, în al treilea rând, limitarea alegerii limbilor de comunicare între candidați și EPSO, Curtea a statuat că raționamentul urmat de Tribunal, potrivit căruia Regulamentul nr. 1/58 reglementa orice limitare a limbilor oficiale impuse pentru comunicări între EPSO și candidații la concursuri, era eronat. Desigur, în Hotărârea Italia/Comisia (C‑566/10 P) ( 3 ) s‑a statuat că, în lipsa unor norme administrative speciale aplicabile funcționarilor și agenților și în lipsa unor dispoziții în această privință în regulamentele de procedură ale instituțiilor vizate de anunțurile de concurs în discuție în acea cauză, relațiile dintre aceste instituții și funcționarii și agenții lor nu sunt excluse în totalitate din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1/58. Curtea a subliniat totuși că această precizare nu vizează limbile de comunicare între EPSO și candidați, ci limbile de publicare a anunțurilor de concurs menționate. Prin urmare, în cadrul procedurilor de selecție a personalului Uniunii, pot fi admise diferențe de tratament în ceea ce privește regimul lingvistic al concursurilor în temeiul articolului 1d alineatul (6) din Statutul funcționarilor. Cu toate acestea, în speță, Curtea a statuat că Tribunalul concluzionase în mod întemeiat că motivele invocate pentru a justifica alegerea limbilor de comunicare nu erau susceptibile să justifice, în sensul articolului 1d alineatele (1) și (6) din statut, limitarea alegerii limbilor de comunicare cu EPSO, întrucât anunțurile de concurs în litigiu nu precizau care erau elementele verificabile în mod obiectiv pe care se întemeia limitarea menționată, care trebuia să fie proporțională cu nevoile reale ale serviciului.

( 1 ) Hotărârea Tribunalului din 15 septembrie 2016, Italia/Comisia (T‑353/14 și T‑17/15, EU:T:2016:495).

( 2 ) Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 5), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 517/2013 al Consiliului din 13 mai 2013 (JO 2013, L 158, p. 1).

( 3 ) Hotărârea Curții din 27 noiembrie 2012, Italia/Comisia (C‑566/10 P, EU:C:2012:752).