Cauza C‑350/16 P

Salvatore Aniello Pappalardo și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Politica comună în domeniul pescuitului – Răspundere extracontractuală a Uniunii Europene – Cerere de reparare a prejudiciului – Regulamentul (CE) nr. 530/2008 – Măsuri de urgență adoptate de Comisia Europeană – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept – Posibilitatea de a se prevala de această încălcare – Principiul nediscriminării – Autoritate de lucru judecat”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 septembrie 2017

1. Procedură jurisdicțională–Autoritate de lucru judecat–Întindere–Hotărâre a Curții având ca obiect validitatea unui act al Uniunii–Hotărâre ulterioară a Curții prin care se precizează întinderea exactă a primei hotărâri–Respectarea autorității de lucru judecat aferente primei hotărâri a Curții

2. Dreptul Uniunii Europene–Principii–Protecția încrederii legitime–Condiții–Asigurări precise din partea administrației–Noțiune

3. Dreptul Uniunii Europene–Principii–Egalitate de tratament–Necesitatea respectării principiului legalității–Imposibilitatea invocării unei nelegalități săvârșite în favoarea altuia

4. Recurs–Motive–Motivare a unei hotărâri viciată de o încălcare a dreptului Uniunii–Dispozitiv întemeiat pentru alte motive de drept–Respingere

   [art. 256 alin. (1) al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

1.  În temeiul autorității de lucru judecat de care beneficiază deciziile Curții având ca obiect validitatea unui act al Uniunii, aceste decizii au efecte integrale și depline în pofida eventualelor divergențe de interpretare pe care le pot determina.

   Astfel, chiar atunci când eventualele incertitudini legate de întinderea exactă a unei hotărâri a Curții au fost înlăturate definitiv numai datorită lămuririlor aduse într‑o altă hotărâre a Curții, nu este mai puțin adevărat că trebuie să se considere că această primă hotărâre a avut de la pronunțarea sa întinderea precizată în această a doua hotărâre.

   Pe de altă parte, autoritatea de lucru judecat privește numai punctele de fapt și de drept care au fost în mod efectiv sau necesar soluționate printr‑o decizie judiciară.

   (a se vedea punctele 34, 35 și 37)

2.  Dreptul de a se prevala de principiul protecției încrederii legitime aparține oricărui justițiabil pe care o instituție a Uniunii, prin furnizarea unor asigurări precise, l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate. Constituie astfel de asigurări, indiferent de forma în care sunt comunicate, informațiile precise, necondiționate și concordante. În schimb, nu se poate invoca încălcarea acestui principiu în lipsa unor astfel de asigurări.

   Or, presupunând chiar că o decizie jurisdicțională poate da, în sine, dreptul la speranțe întemeiate în sensul acestei jurisprudențe, nu se poate obține nicio asigurare precisă în ceea ce privește întinderea jurisprudenței Curții dintr‑o ordonanță prin care Tribunalul a declarat că nu este necesară pronunțarea asupra fondului cauzei pe baza respectivei jurisprudențe.

   (a se vedea punctele 39 și 40)

3.  Principiul egalității de tratament trebuie să fie în concordanță cu respectarea principiului legalității potrivit căruia nimeni nu poate invoca, în interesul său, o ilegalitate comisă în favoarea altei persoane.

   (a se vedea punctul 52)

4.  În ipoteza în care motivarea unei hotărâri a Tribunalului relevă o încălcare a dreptului Uniunii, însă dispozitivul acesteia apare ca fiind întemeiat pentru alte motive de drept, o asemenea încălcare nu este de natură să conducă la anularea acestei hotărâri și este necesar să se efectueze o substituire de motive.

   (a se vedea punctul 57)