Cauza C‑609/13 P

Duravit AG și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Concurență – Înțelegeri – Piețele belgiană, germană, franceză, italiană, neerlandeză și austriacă ale produselor și accesoriilor pentru baie – Coordonarea prețurilor de vânzare și schimbul de informații comerciale sensibile – Regulamentul (CE) nr. 1/2003 – Articolul 31 – Obligația de motivare”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 26 ianuarie 2017

1. Concurență–Amenzi–Cuantum–Stabilire–Control jurisdicțional–Competența de fond a instanței Uniunii–Întindere

   (articolul 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)

2. Recurs–Motive–Insuficiența motivării–Motivare implicită a Tribunalului–Admisibilitate–Condiții

   (articolul 256 CE; Statutul Curții de Justiție, art. 36 și art. 53 primul paragraf)

3. Recurs–Competența Curții–Repunere în discuție, pentru motive de echitate, a aprecierii efectuate de Tribunal cu privire la cuantumul amenzilor aplicate unor întreprinderi care au încălcat normele de concurență din tratat–Excludere

   (art. 256 TFUE și art. 261 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)

4. Concurență–Procedură administrativă–Decizia Comisiei de constatare a unei încălcări care constă în încheierea unui acord anticoncurențial–Decizie întemeiată pe elemente de probă suficiente pentru a demonstra existența unei încălcări–Obligații în materia probelor ale întreprinderilor care contestă existența încălcării

   [art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2]

5. Înțelegeri–Practică concertată–Noțiune–Coordonare și cooperare incompatibile cu obligația fiecărei întreprinderi de a‑și stabili în mod autonom comportamentul pe piață–Încercare de a ajunge la un acord

   [art. 101 alin. (1) TFUE]

6. Recurs–Motive–Insuficiența motivării–Conținutul obligației de motivare–Obligația Tribunalului de a justifica divergențele dintre diferite hotărâri referitoare la aceeași decizie a Comisiei–Lipsă

   (art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 36 și art. 53 primul paragraf)

7. Concurență–Procedură administrativă–Respectarea dreptului la apărare–Acces la dosar–Întindere

   [art. 101 alin. (1) TFUE]

8. Procedură jurisdicțională–Măsuri de organizare a procedurii–Întrebări scrise adresate părților–Răspuns scris care servește la clarificarea anumitor puncte de discuție care trebuie dezbătute în cursul ședinței–Admisibilitate

   [Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (2)]

9. Procedură jurisdicțională–Măsuri de cercetare judecătorească–Audierea martorilor–Putere de apreciere a Tribunalului–Incidența principiului dreptului la un proces echitabil

10. Înțelegeri–Interzicere–Încălcări–Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică–Stabilirea răspunderii în sarcina unei întreprinderi pentru întreaga încălcare–Condiții–Practici și acțiuni ilicite care se înscriu într‑un plan de ansamblu–Apreciere–Necesitatea unui raport de concurență între întreprinderile participante–Lipsă

    [art. 101 alin. (1) TFUE]

1.  Competența de fond care este recunoscută instanței Uniunii la articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003 privește numai sancțiunea aplicată, iar nu totalitatea deciziei în litigiu. În plus, nici competența de fond, nici controlul de legalitate nu echivalează cu controlul din oficiu și, prin urmare, nu impun Tribunalului să procedeze din oficiu la o nouă cercetare judecătorească, completă, a dosarului, independent de criticile formulate de reclamant.

   Competența de fond este de altfel exercitată potrivit unei proceduri contradictorii. Prin urmare, cu excepția motivelor de ordine publică, Tribunalului îi revine sarcina nu de a efectua o examinare ex officio, independent de motivele concrete invocate în fața sa, și de a lua o decizie discreționară autonomă cu privire la amenda stabilită de Comisie, ci de a se pronunța asupra motivelor care i‑au fost prezentate.

   (a se vedea punctele 31, 36, 42 și 43)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 47)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 49)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 56-62)

5.  Noțiunea de practică concertată, în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE, se referă la o formă de coordonare între întreprinderi care, fără să fi mers până la realizarea unei convenții propriu‑zise, substituie în mod conștient riscurile concurenței cu o cooperare practică între acestea. Astfel, criteriile de coordonare și de cooperare care constituie o practică concertată, în sensul aceleiași dispoziții, trebuiau să fie interpretate în lumina concepției inerente dispozițiilor din Tratatul FUE privind concurența, potrivit căreia orice operator economic trebuie să stabilească în mod autonom politica pe care intenționează să o urmeze pe piața internă.

   Această cerință a autonomiei se opune în mod riguros oricărui contact direct sau indirect între astfel de operatori, de natură fie să influențeze comportamentul pe piață al unui concurent actual sau potențial, fie să dezvăluie unui astfel de concurent comportamentul pe care operatorul în cauză este decis sau preconizează să îl adopte el însuși pe piață, atunci când contactele au ca obiect sau ca efect realizarea unor condiții de concurență care nu ar corespunde condițiilor normale de pe piața relevantă, ținând seama de natura produselor sau a prestațiilor furnizate, de importanța și de numărul întreprinderilor, precum și de volumul pieței respective. Rezultă de aici că contactul care constă într‑o încercare de a ajunge la un acord privind prețurile constituie o practică concertată interzisă de această dispoziție.

   (a se vedea punctele 70-73)

6.  Obligația Tribunalului de a‑și motiva hotărârile nu se poate în principiu extinde până la impunerea justificării soluției reținute într‑o cauză în raport cu cea reținută în altă cauză cu care a fost sesizat, chiar dacă aceasta ar privi aceeași decizie a Comisiei referitoare la o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE.

   (a se vedea punctul 90)

7.  Nu este încălcat dreptul de acces la dosar în cazul în care Comisia se referă, în decizia sa de constatare a unei încălcări a articolului 101 alineatul (1) TFUE, la note privind o reuniune care, în primul rând, au devenit accesibile părților interesate înaintea procedurii jurisdicționale, în al doilea rând, au fost menționate în comunicarea privind obiecțiunile care precedă decizia la Comisiei și, în al treilea rând, au făcut obiectul unei dezbateri în fața Tribunalului. De altfel, împrejurarea că decizia respectivă nu se referă la notele menționate în întregime, ci numai la o pagină sau la o anexă la acestea, nu este de natură să determine o încălcare a dreptului la apărare. Astfel, trimiterile de acest fel sunt suficiente pentru a identifica documentul în cauză.

   (a se vedea punctele 101 și 103)

8.  O argumentație nu poate fi considerată ca fiind tardivă în cazul în care intervine în scris la solicitarea Tribunalului și servește la clarificarea anumitor puncte de discuție înaintea dezbaterii acestora în cursul unei ședințe.

   (a se vedea punctul 104)

9.  Numai Tribunalul este competent să se pronunțe asupra eventualei necesități de a completa informațiile de care dispune în legătură cu cauzele cu care este sesizat. Chiar dacă o cerere de audiere a unor martori, prezentată de o parte, menționează cu precizie faptele în legătură cu care ar trebui să fie audiat martorul sau martorii și motivele de natură să justifice audierea acestora, este de competența Tribunalului să aprecieze pertinența cererii în raport cu obiectul litigiului și cu necesitatea de a proceda la audierea martorilor citați. Această putere de apreciere a Tribunalului este în concordanță cu dreptul fundamental la un proces echitabil și în special cu articolul 6 paragraful 3 litera d) din Convenția europeană a drepturilor omului. Astfel, această dispoziție nu impune convocarea oricărui martor, ci urmărește o egalitate completă a armelor, care să garanteze că procedura litigioasă, privită în ansamblul său, îi oferă acuzatului o ocazie adecvată și suficientă de a contesta suspiciunile care existau împotriva sa.

   (a se vedea punctele 108-110)

10.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 117-125 și 134-139)