Cauza C‑548/15

J. J. de Lange

împotriva

Staatssecretaris van Financiën

(cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden)

„Trimitere preliminară – Politica socială – Principiile egalității de tratament și nediscriminării pe motive de vârstă – Directiva 2000/78/CE – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Articolele 2, 3 și 6 – Domeniu de aplicare – Tratament diferențiat pe motive de vârstă – Legislație națională care plafonează deducerea cheltuielilor cu formarea efectuate după o anumită vârstă – Acces la formare profesională”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 10 noiembrie 2016

1. Politica socială–Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă–Directiva 2000/78–Domeniu de aplicare–Regim de impozitare care prevede un tratament fiscal diferențiat al cheltuielilor cu formarea profesională efectuate de o persoană în funcție de vârstă–Includere–Condiție

   [Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 3 alin. (1) lit. (b) și art. 16 lit. (a)]

2. Politica socială–Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă–Directiva 2000/78–Interzicerea discriminării pe motive de vârstă–Regim de impozitare care permite persoanelor care nu au împlinit vârsta de 30 de ani să deducă integral cheltuielile cu formarea profesională din veniturile lor impozabile–Limitarea dreptului menționat pentru persoanele care au împlinit vârsta respectivă–Admisibilitate–Condiții–Apreciere de către instanța națională

   [Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 6 alin. (1)]

1.  Articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2000/78 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că un regim de impozitare care prevede că tratamentul fiscal al cheltuielilor cu formarea profesională efectuate de o persoană diferă în funcție de vârsta sa intră în domeniul de aplicare material al acestei directive în măsura în care urmărește să favorizeze accesul la formare al tinerilor.

   Astfel, un asemenea regim fiscal poate fi considerat ca privind accesul la formarea profesională, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2000/78.

   În plus, citit în lumina articolului 16 litera (a) din directiva menționată, în temeiul căruia statele membre sunt obligate să ia măsurile necesare anulării actelor cu putere de lege și a actelor administrative care contravin principiului egalității de tratament, articolul 3 alineatul (1) litera (b) din această directivă trebuie interpretat în sensul că vizează de asemenea o dispoziție fiscală adoptată în scopul de a favoriza accesul la formare al tinerilor și, prin urmare, situația lor pe piața muncii.

   (a se vedea punctele 20-22 și dispozitiv 1)

2.  Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că nu se opune unui regim de impozitare care permite persoanelor care nu au împlinit vârsta de 30 de ani să deducă integral, în anumite condiții, cheltuielile cu formarea profesională din veniturile lor impozabile, în timp ce acest drept de deducere este limitat pentru persoanele care au împlinit vârsta respectivă, în măsura în care, pe de o parte, regimul menționat este justificat în mod obiectiv și rezonabil de un obiectiv legitim de politică a ocupării forței de muncă și a pieței muncii și, pe de altă parte, mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt adecvate și necesare. Instanței de trimitere îi revine sarcina de a verifica dacă această situație se regăsește în speță.

   Astfel, obiectivul privind favorizarea situației tinerilor pe piața muncii pentru a promova integrarea lor profesională sau pentru a le asigura protecția poate fi considerat legitim, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78.

   În plus, în ceea ce privește caracterul adecvat al unui asemenea regim de impozitare, nu se contestă că un astfel de regim este de natură să favorizeze situația tinerilor pe piața muncii în măsura în care constituie pentru aceștia o măsură de incitare privind formările profesionale.

   În sfârșit, în ceea ce privește caracterul strict necesar al regimului menționat, nu rezultă, ținând seama de marja largă de apreciere recunoscută statelor membre și partenerilor sociali în materie de politică socială și de ocupare a forței de muncă, că, prin adoptarea acestui regim de impozitare, legiuitorul național ar fi depășit ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul urmărit.

   (a se vedea punctele 27, 29, 34 și 35 și dispozitiv 2)