Cauza C‑243/15

Lesoochranárske zoskupenie VLK

împotriva

Obvodný úrad Trenčín

(cerere de decizie preliminară formulată de
Najvyšší súd Slovenskej republiky)

„Trimitere preliminară – Mediu – Directiva 92/43/CEE – Conservarea habitatelor naturale – Articolul 6 alineatul (3) – Convenția de la Aarhus – Participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu – Articolele 6 și 9 – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 47 – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Proiect de instalare a unei împrejmuiri – Situl protejat Strážovské vrchy – Procedură administrativă de autorizare – Organizație de protecție a mediului – Cerere prin care se urmărește obținerea calității de parte în procedură – Respingere – Cale de atac jurisdicțională”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 8 noiembrie 2016

1. Mediu–Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică–Directiva 92/43–Autorizarea unui plan sau a unui proiect privind un sit protejat–Condiții–Control prealabil–Evaluarea efectelor proiectului asupra sitului

   [Directiva 92/43 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/105, art. 6 alin. (3)]

2. Întrebări preliminare–Competența Curții–Limite–Cerere de interpretare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii–Situație juridică națională care are un element de legătură cu dreptul Uniunii–Competența Curții reținută

   [art. 4 alin. (3) TUE și art. 19 alin. (1) TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și art. 51 alin. (1); Convenția de la Aarhus, art. 6 alin. (1) lit. (b); Directiva 92/43 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/105, art. 6 alin. (3)]

3. Întrebări preliminare–Competența Curții–Limite–Competența instanței naționale–Stabilirea și aprecierea faptelor deduse judecății

   (art. 267 TFUE)

4. Mediu–Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică–Directiva 92/43–Autorizarea unui plan sau a unui proiect privind un sit protejat–Procedură administrativă–Cerere a unei organizații de protecție a mediului de a obține calitatea de parte în procedură–Respingere automată în urma încheierii procedurii, cu consecința lipsei posibilității organizației respective de a introduce o cale de atac–Inadmisibilitate–Încălcarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Convenția de la Aarhus, art. 2 alin. (5), art. 6 alin. (1) lit. (b) și art. 9 alin (2) și (4); Directiva 92/43 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/105, art. 6 alin. (3)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 42 și 66)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 50-53 și 65)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 64)

4.  Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 9 alineatele (2) și (4) din Convenția de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, în măsura în care consacră dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă, în condiții care asigură un acces larg la justiție, a drepturilor conferite de dreptul Uniunii, în speță de articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/105, coroborat cu articolul 6 alineatul (1) litera (b) din convenția menționată, unei organizații de protecție a mediului care îndeplinește cerințele impuse la articolul 2 alineatul (5) din această convenție, trebuie interpretat în sensul că se opune unei interpretări a normelor de drept procedural național potrivit căreia o cale de atac împotriva unei decizii prin care se refuză unei astfel de organizații calitatea de parte la o procedură administrativă de autorizare a unui proiect care trebuie să fie realizat pe un sit protejat în temeiul Directivei 92/43, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/105, nu trebuie să fie examinată în mod necesar în timpul derulării acestei proceduri, care poate fi încheiată definitiv înainte de pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive cu privire la calitatea de parte, și este respinsă automat din momentul în care acest proiect este autorizat, obligând astfel organizația respectivă să introducă o cale de atac de un alt tip pentru a obține această calitate și pentru a supune unui control jurisdicțional respectarea de către autoritățile naționale competente a obligațiilor lor care decurg din articolul 6 alineatul (3) din directiva menționată.

   (a se vedea punctul 73 și dispozitivul)