Cauza C‑335/15

Maria Cristina Elisabetta Ornano

împotriva

Ministero della Giustizia, Direzione Generale dei Magistrati del Ministero

(cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato)

„Trimitere preliminară — Politica socială — Articolul 119 din Tratatul CE (devenit articolul 141 CE) — Directiva 75/117/CEE — Egalitate de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin — Articolul 1 — Directiva 92/85/CEE — Măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează — Articolul 11 punctul 2 litera (b) și articolul 11 punctul 3 — Legislație națională care prevede pentru magistrații ordinari o indemnizație pentru cheltuielile pe care aceștia le suportă în exercitarea activității lor profesionale — Inexistența dreptului la această indemnizație pentru un magistrat ordinar de sex feminin în cazul unui concediu de maternitate obligatoriu luat anterior datei de 1 ianuarie 2005”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a opta) din 14 iulie 2016

1. Politica socială – Lucrători de sex masculin și lucrători de sex feminin – Egalitate de remunerare – Articolul 119 din tratat și Directiva 75/117 – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Lucrătoare gravide, care au născut de curând sau care alăptează – Directiva 92/85 – Concediu de maternitate – Menținerea unei remunerații sau a unei prestații adecvate – Noțiune – Stat membru care nu prevede menținerea tuturor elementelor remunerației pentru un magistrat de sex feminin în perioada concediului său de maternitate – Excluderea magistratului respectiv de sex feminin de la beneficiul unei indemnizații pentru cheltuielile pe care magistrații ordinari le suportă în exercitarea activității lor profesionale – Admisibilitate – Condiție – Acordarea în această perioadă a unui venit având un cuantum cel puțin echivalent cu cel al prestației prevăzute de legislația națională în domeniul securității sociale în caz de întrerupere a activității pentru motive de sănătate – Verificare de către instanța națională

   (art. 141 CE; Directiva 75/117 a Consiliului, art. 1, și Directiva 92/85 a Consiliului, art. 11)

2. Politica socială – Lucrători de sex masculin și lucrători de sex feminin – Egalitate de remunerare – Concediu de maternitate – Obligația de a menține remunerația în integralitate – Lipsă – Criterii de determinare a nivelului prestației plătite – Lipsă, cu condiția respectării obiectivului concediului de maternitate – Obligația, în cazul corelării între salariul anterior și prestație, de a ține seama de majorările salariale intervenite ulterior

   (art. 141 CE; Directiva 75/117 a Consiliului)

1.  Articolul 119 din Tratatul CE (devenit articolul 141 CE), articolul 1 din Directiva 75/117 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, articolul 11 punctul 2 litera (b) din Directiva 92/85 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează, precum și articolul 11 punctul 3 din Directiva 92/85 trebuie interpretate în sensul că, în ipoteza în care statul membru în cauză nu a prevăzut menținerea tuturor elementelor remunerației la care un magistrat de sex feminin avea dreptul anterior concediului său de maternitate, acestea nu se opun unei reglementări naționale potrivit căreia, în cazul unei perioade de concediu de maternitate obligatoriu anterioare datei de 1 ianuarie 2005, un magistrat ordinar de sex feminin este exclus de la beneficiul unei indemnizații pentru cheltuielile pe care magistrații ordinari le suportă în exercitarea activității lor profesionale, cu condiția ca lucrătoarea respectivă să fi beneficiat în acea perioadă de un venit în cuantum cel puțin echivalent cu cel al prestației prevăzute de legislația națională în materie de securitate socială pe care ar fi primit‑o în cazul unei întreruperi a activității sale din motive de sănătate, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

   Astfel, noțiunea de remunerație care figurează la articolul 11 din Directiva 92/85 include, la fel ca definiția prevăzută la articolul 119 din Tratatul CE (devenit articolul 141 CE), drepturile plătite, direct sau indirect, de către angajator lucrătoarei în perioada concediului de maternitate pentru munca prestată de aceasta. În schimb, noțiunea de prestație, la care face de asemenea referire respectivul articol 11, include toate veniturile pe care lucrătoarea le primește în cursul concediului de maternitate și care nu îi sunt plătite de angajator în temeiul raportului de muncă.

   Trebuie să se facă, așadar, distincție între remunerația care figurează la articolul 11 punctele 2 și 3 din Directiva 92/85 și remunerația integrală, încasată atunci când lucrătoarea ocupă în mod efectiv locul său de muncă și care în speță include indemnizația judiciară specială, aferentă cheltuielilor pe care magistrații ordinari le suportă în exercitarea activității lor profesionale.

   În această privință, legiuitorul Uniunii a dorit să garanteze că lucrătoarea beneficiază, în perioada concediului de maternitate, de un venit având un cuantum cel puțin echivalent cu cel al prestației prevăzute de legislațiile naționale în domeniul securității sociale în caz de întrerupere a activității acesteia pentru motive de sănătate.

   Atunci când o lucrătoare este absentă de la locul de muncă întrucât beneficiază de un concediu de maternitate, protecția minimă impusă la articolul 11 punctele 2 și 3 din directiva menționată nu implică, așadar, menținerea integrală a remunerației persoanei interesate.

   În plus, simplul fapt că un magistrat de sex feminin nu beneficiază de indemnizația judiciară specială pe durata unui concediu de maternitate obligatoriu, spre deosebire de colegii săi de sex masculin aflați în activitate, nu constituie o discriminare pe motive de sex în sensul articolului 119 din Tratatul CE (devenit articolul 141 CE) și al articolului 1 din Directiva 75/117.

   (a se vedea punctele 30, 32-34, 41 și 44 și dispozitivul)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 40)