Tento dokument je výňatkem z internetových stránek EUR-Lex
Dokument 62014CJ0342
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 decembrie 2015.
X-Steuerberatungsgesellschaft împotriva Finanzamt Hannover-Nord.
Trimitere preliminară – Recunoașterea calificărilor profesionale – Directiva 2005/36/CE – Articolul 5 – Libera prestare a serviciilor – Directiva 2006/123/CE – Articolul 16 și articolul 17 punctul 6 – Articolul 56 TFUE – Societate de consultanță fiscală stabilită într‑un stat membru și care furnizează servicii în alt stat membru – Reglementare a unui stat membru care impune înregistrarea și recunoașterea societăților de consultanță fiscală.
Cauza C-342/14.
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 decembrie 2015.
X-Steuerberatungsgesellschaft împotriva Finanzamt Hannover-Nord.
Trimitere preliminară – Recunoașterea calificărilor profesionale – Directiva 2005/36/CE – Articolul 5 – Libera prestare a serviciilor – Directiva 2006/123/CE – Articolul 16 și articolul 17 punctul 6 – Articolul 56 TFUE – Societate de consultanță fiscală stabilită într‑un stat membru și care furnizează servicii în alt stat membru – Reglementare a unui stat membru care impune înregistrarea și recunoașterea societăților de consultanță fiscală.
Cauza C-342/14.
Sbírka rozhodnutí – Obecná sbírka
Cauza C‑342/14
X‑Steuerberatungsgesellschaft
împotriva
Finanzamt Hannover‑Nord
(cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof)
„Trimitere preliminară — Recunoașterea calificărilor profesionale — Directiva 2005/36/CE — Articolul 5 — Libera prestare a serviciilor — Directiva 2006/123/CE — Articolul 16 și articolul 17 punctul 6 — Articolul 56 TFUE — Societate de consultanță fiscală stabilită într‑un stat membru și care furnizează servicii în alt stat membru — Reglementare a unui stat membru care impune înregistrarea și recunoașterea societăților de consultanță fiscală”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 decembrie 2015
Libera prestare a serviciilor — Restricții — Activitate de asistență profesională în materie fiscală — Reglementare națională care restrânge libera prestare a serviciilor unei societăți de consultanță fiscală stabilite în alt stat membru și care își desfășoară activitatea în acesta în mod nereglementat — Neluarea în considerare a calificărilor dobândite de societatea menționată sau de persoanele care acționează în numele acesteia — Inadmisibilitate
(art. 56 TFUE)
Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune posibilității ca o reglementare a unui stat membru, care definește condițiile de acces la activitatea de asistență profesională în materie fiscală, să restricționeze libera prestare a serviciilor de către o societate de consultanță fiscală, constituită în conformitate cu legislația unui alt stat membru în care societatea menționată este stabilită, care întocmește în acest din urmă stat membru în care activitatea de consultanță fiscală nu este reglementată o declarație fiscală pentru un destinatar din primul stat membru și o transmite administrației fiscale din acesta, fără ca respectiva calificare dobândită în alte state membre de societatea menționată sau de persoanele fizice, care efectuează pentru aceasta prestarea de servicii de asistență profesională în materie fiscală, să fie recunoscută la adevărata sa valoare și să fie luată în considerare în mod corespunzător.
Astfel, supunând exercitarea de către o societate de consultanță fiscală a activității de asistență profesională în materie fiscală unui regim de autorizare prealabilă, autorizare condiționată, la rândul său, de calificarea profesională corespunzătoare a membrilor conducerii sale, această reglementare interzice orice posibilitate a unei societăți de consultanță fiscală stabilite în alt stat membru în care această activitate este exercitată în mod legal fără a fi reglementată de a‑și presta serviciile în statul membru în care accesul la activitatea respectivă este reglementat. În această privință, deși este adevărat că restricția privind libera prestare a serviciilor poate fi justificată prin obiective precum prevenirea evaziunii fiscale și protecția consumatorilor, reglementarea în cauză trebuie totuși să permită recunoașterea la adevărata sa valoare și luarea în considerare în mod corespunzător a unei calificări în domeniul asistenței profesionale în materie fiscală dobândite de un prestator de servicii sau de persoane care acționează în numele său în alt stat membru.
Pe de altă parte, o obligație impusă unui prestator de servicii de asistență profesională în materie fiscală de a prezenta o simplă declarație prealabilă autorităților din statul membru în care accesul la activitatea de asistență profesională în materie fiscală este reglementat și în care acest prestator de servicii intenționează să furnizeze asemenea servicii, cu privire la intenția sa în această privință, nu ar depăși, în principiu, ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor de prevenire a evaziunii fiscale și de protecție a consumatorilor. O asemenea obligație ar fi de natură să permită acestor autorități să verifice calificarea dobândită, dacă este cazul prin experiență, de prestatorul respectiv sau de persoanele fizice care furnizează pentru acesta serviciul vizat în alte state membre în domeniul specific al fiscalității în care prestatorul menționat intenționează să își desfășoare activitatea.
(a se vedea punctele 49, 53, 55, 56 și 60 și dispozitivul)