Cauza C‑634/13 P

Total Marketing Services SA

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs — Concurență — Piața cerii de parafină — Piața gaciului de parafină — Durata participării la o înțelegere ilicită — Încetarea participării — Întreruperea participării — Absența contactelor coluzive stabilite într‑o anumită perioadă — Continuarea încălcării — Sarcina probei — Distanțare publică — Percepția celorlalți participanți la înțelegere cu privire la intenția de a se distanța — Obligația de motivare — Principiile prezumției de nevinovăție, egalității de tratament, protecției jurisdicționale efective și individualizării pedepselor”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 septembrie 2015

1. Înțelegeri – Participare la reuniuni de întreprinderi care au un obiect anticoncurențial – Caracter suficient, pentru angajarea răspunderii întreprinderii, al unei aprobări tacite fără distanțare publică – Distanțare publică ce operează ca mijloc de probă contrar

   [art. 81 alin. (1) CE]

2. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Întinderea sarcinii probei – Încălcare unică și continuă – Probă a încetării unui comportament anticoncurențial – Lipsa distanțării publice – Apreciere

   [art. 81 alin. (1) CE]

3. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Întinderea sarcinii probei – Probă adusă de anumite indicii și coincidențe care atestă existența și durata unui comportament anticoncurențial continuu – Admisibilitate

   (art. 81 CE și 82 CE)

4. Recurs – Motive – Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea elementelor de fapt și a elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

   (art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58)

1.  În dreptul concurenței al Uniunii, distanțarea publică a unei întreprinderi de conținutul unei înțelegeri anticoncurențiale este necesară pentru ca o asemenea întreprindere, care a participat la reuniuni coluzive, să poată stabili că participarea sa era lipsită de orice spirit anticoncurențial. În acest scop, întreprinderea în cauză trebuie să demonstreze că le comunicase concurenților săi că participa la aceste reuniuni având o optică diferită de a lor.

   Astfel, participarea unei întreprinderi la o reuniune anticoncurențială creează o prezumție privind caracterul ilicit al acestei participări, prezumție pe care această întreprindere trebuie să o răstoarne prin proba unei distanțări publice, care trebuie să fie percepută ca atare de ceilalți participanți la înțelegere.

   Prin urmare, o distanțare publică nu este necesară decât în contextul participării unei întreprinderi la reuniuni anticoncurențiale, ca mijloc de probă indispensabil pentru răsturnarea acestei prezumții, fără să se impună totuși în toate împrejurările o asemenea distanțare care să pună capăt participării la încălcare.

   (a se vedea punctele 20-22)

2.  În dreptul concurenței al Uniunii, în ceea ce privește participarea nu la reuniuni anticoncurențiale individuale, ci la o încălcare care se întinde pe mai mulți ani, lipsa distanțării publice nu constituie decât unul dintre elementele care trebuie luate în considerare pentru a stabili dacă o întreprindere a continuat efectiv să participe la o încălcare sau, dimpotrivă, a încetat să facă acest lucru.

   Astfel, chiar dacă distanțarea publică nu este unicul mijloc de care dispune o societate implicată într‑o înțelegere pentru a dovedi încetarea participării sale la această înțelegere, este totuși adevărat că o asemenea distanțare constituie un fapt important susceptibil să dovedească încetarea unui comportament anticoncurențial. Lipsa distanțării publice constituie o situație de fapt pe care Comisia se poate baza pentru a dovedi continuarea comportamentului anticoncurențial al unei societăți. Cu toate acestea, în cazul în care, într‑o perioadă semnificativă, au avut loc mai multe reuniuni coluzive fără participarea reprezentanților societății în cauză, Comisia trebuie să își întemeieze aprecierea și pe alte elemente de probă. Această condiție este îndeplinită în cazul în care, în lipsa unei distanțări publice a întreprinderii în cauză, există alte elemente de fapt pe care le invocă Comisia, elemente care, coroborate cu lipsa distanțării publice și cu percepția organizatoarei reuniunilor coluzive, constituie indicii concordante care permit să se concluzioneze în sensul continuării acestei întreprinderi la înțelegere.

   (a se vedea punctele 23, 28, 30 și 31)

3.  Faptul că dovada directă a participării unei societăți la o încălcare într‑o perioadă determinată nu a fost prezentată nu se opune ca, în cadrul unei încălcări, care are loc timp de mai mulți ani, participarea la această înțelegere să fie considerată stabilită și în această perioadă, în cazul în care se bazează pe indicii obiective și concordante. În consecință, Tribunalul nu săvârșește o eroare de drept atunci când consideră că, în paralel cu lipsa distanțării publice, există indicii obiective și concordante care permit să nu se concluzioneze în sensul întreruperii participării societății la înțelegere în perioada în cauză.

   (a se vedea punctele 26, 27, 42 și 45)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 40)