Cauza C‑428/13

Ministero dell’Economia e delle Finanze

și

Amministrazione Autonoma dei Monopoli di Stato (AAMS)

împotriva

Yesmoke Tobacco SpA

(cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato)

„Trimitere preliminară — Dispoziții fiscale — Armonizarea legislațiilor — Directivele 95/59/CE și 2011/64/UE — Structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat — Stabilirea unei accize — Principiu care stabilește o rată a accizei pentru toate țigaretele — Posibilitatea statelor membre de a stabili o valoare minimă a accizei — Țigarete din categoria celor cu prețul cel mai mic — Reglementare națională — Categorie specifică de țigarete — Stabilirea accizei la 115 %”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 9 octombrie 2014

Dispoziții fiscale – Armonizarea legislațiilor – Alte impozite decât cele pe cifra de afaceri care afectează consumul de tutun prelucrat – Directiva 2011/64 – Dispoziție națională care stabilește o acciză minimă care se aplică numai țigaretelor care au un preț de vânzare cu amănuntul mai mic decât cel al țigaretelor din categoria de preț cea mai solicitată – Inadmisibilitate

[Directiva 2011/64 a Consiliului, art. 7 alin. (2) și art. 8 alin. (6)]

Articolul 7 alineatul (2) și articolul 8 alineatul (6) din Directiva 2011/64 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții naționale care stabilește nu o acciză minimă identică aplicabilă tuturor țigaretelor, ci o acciză minimă care se aplică numai țigaretelor care au un preț de vânzare cu amănuntul mai mic decât cel al țigaretelor din categoria de preț cea mai solicitată.

Cu titlu facultativ, statele membre pot percepe o acciză minimă pe țigarete, conform articolului 8 alineatul (6) din Directiva 2011/64. Această acciză minimă reprezintă un prag minim de impozitare sub care nu poate exista o reducere proporțională a taxei datorate. Având în vedere că perceperea accizei globale este obligatorie pentru toate țigaretele indiferent de caracteristicile și de prețul acestora, acciza minimă trebuie să se aplice tuturor țigaretelor, indiferent de caracteristicile și de prețul acestora. Instituirea unei accize minime numai pentru anumite categorii de țigarete ar permite pentru anumite alte categorii de țigarete perceperea unei sume, cu titlu de acciză globală, care ar fi inferioară accizei minime, deși introducerea acestei accize minime ar trebui, potrivit Directivei 2011/64, să urmărească să evite, în contextul unor prețuri reduse, posibilitatea ca sub acest prag să existe o reducere proporțională a taxei datorate și să evite astfel ca nivelul de taxare a celor mai ieftine țigarete să fie prea scăzut. În cazul în care statele membre utilizează posibilitatea de a institui o acciză minimă, conform articolului 8 alineatul (6) din Directiva 2011/64, o astfel de reglementare trebuie să se înscrie în cadrul definit de directiva menționată și nu poate contraveni obiectivelor acesteia din urmă. Or, instituirea unor praguri minime de impozitare diferite în funcție de caracteristicile sau de prețul țigaretelor ar genera denaturări ale concurenței dintre diferitele țigarete și ar fi, așadar, contrară obiectivului de a asigura buna funcționare a pieței interne și condiții neutre de concurență urmărit de Directiva 2011/64.

În plus, Directiva 2011/64 ține seama, în conformitate cu considerentele (2), (14) și (16) ale acesteia, de obiectivul de protecție a sănătății publice. În condițiile în care măsurile naționale se înscriu în cadrul pe care îl definește, Directiva 2011/64 nu împiedică statele membre să continue combaterea tabagismului și să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății publice prin perceperea de accize.

(a se vedea punctele 26-28, 30, 31 și 35-37)

Cauza C‑428/13

Ministero dell’Economia e delle Finanze

și

Amministrazione Autonoma dei Monopoli di Stato (AAMS)

împotriva

Yesmoke Tobacco SpA

(cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato)

„Trimitere preliminară — Dispoziții fiscale — Armonizarea legislațiilor — Directivele 95/59/CE și 2011/64/UE — Structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat — Stabilirea unei accize — Principiu care stabilește o rată a accizei pentru toate țigaretele — Posibilitatea statelor membre de a stabili o valoare minimă a accizei — Țigarete din categoria celor cu prețul cel mai mic — Reglementare națională — Categorie specifică de țigarete — Stabilirea accizei la 115 %”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 9 octombrie 2014

Dispoziții fiscale — Armonizarea legislațiilor — Alte impozite decât cele pe cifra de afaceri care afectează consumul de tutun prelucrat — Directiva 2011/64 — Dispoziție națională care stabilește o acciză minimă care se aplică numai țigaretelor care au un preț de vânzare cu amănuntul mai mic decât cel al țigaretelor din categoria de preț cea mai solicitată — Inadmisibilitate

[Directiva 2011/64 a Consiliului, art. 7 alin. (2) și art. 8 alin. (6)]

Articolul 7 alineatul (2) și articolul 8 alineatul (6) din Directiva 2011/64 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții naționale care stabilește nu o acciză minimă identică aplicabilă tuturor țigaretelor, ci o acciză minimă care se aplică numai țigaretelor care au un preț de vânzare cu amănuntul mai mic decât cel al țigaretelor din categoria de preț cea mai solicitată.

Cu titlu facultativ, statele membre pot percepe o acciză minimă pe țigarete, conform articolului 8 alineatul (6) din Directiva 2011/64. Această acciză minimă reprezintă un prag minim de impozitare sub care nu poate exista o reducere proporțională a taxei datorate. Având în vedere că perceperea accizei globale este obligatorie pentru toate țigaretele indiferent de caracteristicile și de prețul acestora, acciza minimă trebuie să se aplice tuturor țigaretelor, indiferent de caracteristicile și de prețul acestora. Instituirea unei accize minime numai pentru anumite categorii de țigarete ar permite pentru anumite alte categorii de țigarete perceperea unei sume, cu titlu de acciză globală, care ar fi inferioară accizei minime, deși introducerea acestei accize minime ar trebui, potrivit Directivei 2011/64, să urmărească să evite, în contextul unor prețuri reduse, posibilitatea ca sub acest prag să existe o reducere proporțională a taxei datorate și să evite astfel ca nivelul de taxare a celor mai ieftine țigarete să fie prea scăzut. În cazul în care statele membre utilizează posibilitatea de a institui o acciză minimă, conform articolului 8 alineatul (6) din Directiva 2011/64, o astfel de reglementare trebuie să se înscrie în cadrul definit de directiva menționată și nu poate contraveni obiectivelor acesteia din urmă. Or, instituirea unor praguri minime de impozitare diferite în funcție de caracteristicile sau de prețul țigaretelor ar genera denaturări ale concurenței dintre diferitele țigarete și ar fi, așadar, contrară obiectivului de a asigura buna funcționare a pieței interne și condiții neutre de concurență urmărit de Directiva 2011/64.

În plus, Directiva 2011/64 ține seama, în conformitate cu considerentele (2), (14) și (16) ale acesteia, de obiectivul de protecție a sănătății publice. În condițiile în care măsurile naționale se înscriu în cadrul pe care îl definește, Directiva 2011/64 nu împiedică statele membre să continue combaterea tabagismului și să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății publice prin perceperea de accize.

(a se vedea punctele 26-28, 30, 31 și 35-37)