Cauza C‑556/12

TDC A/S

împotriva

Teleklagenævnet

(cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret)

„Trimitere preliminară — Rețele și servicii de comunicații electronice — Directiva 2002/19/CE — Articolul 2 litera (a) — Acces la anumite elemente și la infrastructura specifică asociată rețelei, precum și la utilizarea acestora — Articolele 5, 8, 12 și 13 — Competența autorităților naționale de reglementare — Obligație referitoare la accesul la anumite elemente și la infrastructura specifică asociată rețelei, precum și la utilizarea acestora — Întreprindere care are o putere semnificativă pe piață — Instalarea de cabluri de racord care leagă comutatorul de distribuție al rețelei de acces la punctul terminal al rețelei din locuința utilizatorului final — Proporționalitatea obligațiilor privind acceptarea cererilor rezonabile de acces la anumite elemente și la infrastructura specifică asociată rețelei și la utilizarea acestora — Directiva 2002/21/CE — Articolul 8 — Obiective generale pentru îndeplinirea sarcinilor autorităților naționale de reglementare”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 iunie 2014

Apropierea legislațiilor — Rețele și servicii de comunicații electronice — Acces la rețelele și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora — Directivele 2002/19 și 2002/21 — Competența autorităților naționale de reglementare de a impune unui operator care are o putere semnificativă pe piață o obligație de a instala cabluri de racord care să permită accesul utilizatorilor finali la rețeaua de fibră optică — Admisibilitate — Condiții — Respectarea principiului proporționalității — Luarea în considerare a investiției inițiale realizate de operatorul în cauză și a existenței unui sistem de control al prețurilor

[Directiva 2002/19 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140, art. 2 lit. (a), art. 8, art. 12 și art. 13, și Directiva 2002/21 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140, art. 8 alin. (1)]

Articolul 2 litera (a), articolul 8 și articolul 12 din Directiva 2002/19 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140, trebuie interpretate în sensul că autoritatea națională de reglementare este abilitată să impună unui operator de comunicații electronice care are o putere semnificativă pe piață, în temeiul obligațiilor privind acceptarea cererilor rezonabile de acces la anumite elemente și la infrastructura specifică asociată rețelei și la utilizarea acestora, o obligație de a instala, la cererea operatorilor concurenți, un cablu de racord cu o lungime care nu depășește 30 de metri, care leagă comutatorul de distribuție al rețelei de acces la punctul terminal al rețelei din locuința utilizatorului final, în cazul în care această obligație este bazată pe natura problemei identificate, este proporțională și justificată în raport cu obiectivele stabilite la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2002/21 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, cu modificările aduse prin Directiva 2009/140, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

Pe de altă parte, articolele 8 și 12 din Directiva 2002/19 coroborate cu articolul 13 din aceasta trebuie interpretate în sensul că o autoritate națională de reglementare, în cazul în care are în vedere să impună o asemenea obligație, trebuie să țină seama de investiția inițială realizată de operatorul în cauză și de existența unui control al prețurilor care permite recuperarea costurilor de instalare.

(a se vedea punctele 45, 47, 48 și 54 și dispozitiv 1 și 2)