Cauza C‑514/12

Zentralbetriebsrat der gemeinnützigen Salzburger Landeskliniken Betriebs GmbH

împotriva

Land Salzburg

(cerere de decizie preliminară formulată de Landesgericht Salzburg)

„Libera circulație a lucrătorilor — Articolul 45 TFUE — Regulamentul (UE) nr. 492/2011 — Articolul 7 alineatul (1) — Reglementare națională care prevede luarea în considerare în parte a perioadelor de activitate realizate la alți angajatori decât Land Salzburg — Restricție privind libera circulație a lucrătorilor — Justificări — Motive imperative de interes general — Obiectivul de fidelizare — Simplificare administrativă — Transparenţă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 5 decembrie 2013

1. Întrebări preliminare – Admisibilitate – Necesitatea de a furniza Curții suficiente precizări cu privire la cadrul juridic și la situația de fapt – Indicarea motivelor care justifică necesitatea unui răspuns la întrebările preliminare

   (art. 267 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 94)

2. Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Egalitate de tratament – Promovare prin vechime – Reglementare naţională care prevede luarea în considerare integrală a perioadelor de activitate realizate fără întrerupere în serviciul unei colectivităţi teritoriale şi luarea în considerare în parte a oricărei alte perioade de activitate – Inadmisibilitate

   [art. 45 TFUE; Regulamentul nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 17-20)

2.  Articolul 45 TFUE și articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 492/2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia, pentru stabilirea datei de referință pentru promovarea angajaților unei colectivități teritoriale în treptele de salarizare superioare din categoria lor de salarizare, este luată în considerare întreaga perioadă de activitate realizată fără întrerupere în serviciul acestei colectivități, în timp ce orice altă perioadă de activitate este luată în considerare numai în parte.

   Astfel, o astfel de reglementare este susceptibilă să împiedice libera circulație a lucrătorilor, ceea ce, în principiu, este interzis de articolul 45 TFUE și de articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 492/2011.

   O astfel de reglementare nu poate fi admisă decât dacă urmărește unul dintre obiectivele legitime enunțate în tratat sau dacă este justificată de motive imperative de interes general. Dar, în acest caz, în plus, ar trebui ca punerea în aplicare a acesteia să fie de natură să asigure realizarea obiectivului în cauză și să nu depășească ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.

   În această privinţă, chiar dacă se consideră că această reglementare urmărește în mod efectiv obiectivul fidelizării lucrătorilor față de angajatorii lor și deşi nu se poate exclude că un astfel de obiectiv poate constitui un motiv imperativ de interes general, având în vedere caracteristicile reglementării menționate, obstacolul pe care îl implică nu pare să fie de natură a garanta realizarea acestui obiectiv, în măsura în care această reglementare vizează să permită mobilitatea în cadrul unui grup de angajatori distincți, iar nu să recompenseze fidelitatea unui salariat față de un anumit angajator.

   Mai mult, nu se poate admite că un obiectiv de simplificare administrativă care nu urmărește decât să înlesnească sarcinile care revin administrației publice, în special prin facilitarea calculelor pe care aceasta trebuie să le efectueze, constituie un motiv imperativ de interes general care poate justifica o restricție privind o libertate atât de fundamentală precum libertatea de circulație a lucrătorilor garantată la articolul 45 TFUE. În plus, considerația potrivit căreia o astfel de simplificare permite diminuarea cheltuielilor administrative este de natură pur economică și nu poate, așadar, să constituie un motiv imperativ de interes general.

   În sfârşit, în măsura în care reglementarea națională în cauză urmărește să asigure o transparență sporită pentru stabilirea datei de referință pentru promovare în treptele de salarizare superioare, această reglementare depășește în orice caz ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv. Astfel, transparența urmărită ar putea fi asigurată prin măsuri care nu împiedică libera circulație a lucrătorilor, precum elaborarea și publicarea sau difuzarea prin mijloace adecvate de criterii prestabilite și nediscriminatorii pentru evaluarea duratei experienței profesionale relevante pentru promovarea în treptele de salarizare superioare.

   (a se vedea punctele 35, 36, 38, 40 și 42-45 și dispozitivul)

Cauza C‑514/12

Zentralbetriebsrat der gemeinnützigen Salzburger Landeskliniken Betriebs GmbH

împotriva

Land Salzburg

(cerere de decizie preliminară formulată de Landesgericht Salzburg)

„Libera circulație a lucrătorilor — Articolul 45 TFUE — Regulamentul (UE) nr. 492/2011 — Articolul 7 alineatul (1) — Reglementare națională care prevede luarea în considerare în parte a perioadelor de activitate realizate la alți angajatori decât Land Salzburg — Restricție privind libera circulație a lucrătorilor — Justificări — Motive imperative de interes general — Obiectivul de fidelizare — Simplificare administrativă — Transparenţă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 5 decembrie 2013

1. Întrebări preliminare — Admisibilitate — Necesitatea de a furniza Curții suficiente precizări cu privire la cadrul juridic și la situația de fapt — Indicarea motivelor care justifică necesitatea unui răspuns la întrebările preliminare

   (art. 267 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 94)

2. Libera circulație a persoanelor — Lucrători — Egalitate de tratament — Promovare prin vechime — Reglementare naţională care prevede luarea în considerare integrală a perioadelor de activitate realizate fără întrerupere în serviciul unei colectivităţi teritoriale şi luarea în considerare în parte a oricărei alte perioade de activitate — Inadmisibilitate

   [art. 45 TFUE; Regulamentul nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 17-20)

2.  Articolul 45 TFUE și articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 492/2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia, pentru stabilirea datei de referință pentru promovarea angajaților unei colectivități teritoriale în treptele de salarizare superioare din categoria lor de salarizare, este luată în considerare întreaga perioadă de activitate realizată fără întrerupere în serviciul acestei colectivități, în timp ce orice altă perioadă de activitate este luată în considerare numai în parte.

   Astfel, o astfel de reglementare este susceptibilă să împiedice libera circulație a lucrătorilor, ceea ce, în principiu, este interzis de articolul 45 TFUE și de articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 492/2011.

   O astfel de reglementare nu poate fi admisă decât dacă urmărește unul dintre obiectivele legitime enunțate în tratat sau dacă este justificată de motive imperative de interes general. Dar, în acest caz, în plus, ar trebui ca punerea în aplicare a acesteia să fie de natură să asigure realizarea obiectivului în cauză și să nu depășească ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.

   În această privinţă, chiar dacă se consideră că această reglementare urmărește în mod efectiv obiectivul fidelizării lucrătorilor față de angajatorii lor și deşi nu se poate exclude că un astfel de obiectiv poate constitui un motiv imperativ de interes general, având în vedere caracteristicile reglementării menționate, obstacolul pe care îl implică nu pare să fie de natură a garanta realizarea acestui obiectiv, în măsura în care această reglementare vizează să permită mobilitatea în cadrul unui grup de angajatori distincți, iar nu să recompenseze fidelitatea unui salariat față de un anumit angajator.

   Mai mult, nu se poate admite că un obiectiv de simplificare administrativă care nu urmărește decât să înlesnească sarcinile care revin administrației publice, în special prin facilitarea calculelor pe care aceasta trebuie să le efectueze, constituie un motiv imperativ de interes general care poate justifica o restricție privind o libertate atât de fundamentală precum libertatea de circulație a lucrătorilor garantată la articolul 45 TFUE. În plus, considerația potrivit căreia o astfel de simplificare permite diminuarea cheltuielilor administrative este de natură pur economică și nu poate, așadar, să constituie un motiv imperativ de interes general.

   În sfârşit, în măsura în care reglementarea națională în cauză urmărește să asigure o transparență sporită pentru stabilirea datei de referință pentru promovare în treptele de salarizare superioare, această reglementare depășește în orice caz ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv. Astfel, transparența urmărită ar putea fi asigurată prin măsuri care nu împiedică libera circulație a lucrătorilor, precum elaborarea și publicarea sau difuzarea prin mijloace adecvate de criterii prestabilite și nediscriminatorii pentru evaluarea duratei experienței profesionale relevante pentru promovarea în treptele de salarizare superioare.

   (a se vedea punctele 35, 36, 38, 40 și 42-45 și dispozitivul)