Cauza C-627/10

Comisia Europeană

împotriva

Republicii Slovenia

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Transport — Directiva 91/440/CEE — Dezvoltarea căilor ferate comunitare — Directiva 2001/14/CE — Alocarea capacităților infrastructurii feroviare — Articolul 6 alineatul (3) și anexa II la Directiva 91/440 — Articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2001/14 — Administratorul infrastructurii — Participare la stabilirea graficului de circulație — Administrarea traficului — Articolul 6 alineatele (2)-(5) din Directiva 2001/14 — Absența măsurilor destinate să stimuleze administratorul infrastructurii să reducă costurile de furnizare a infrastructurii și nivelul tarifelor de acces — Articolul 7 alineatul (3) și articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2001/14 — Cost direct imputabil exploatării serviciului — Articolul 11 din Directiva 2001/14 — Sistem de îmbunătățire a performanțelor”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 iulie 2013

1. Transporturi – Politică comună – Dezvoltarea căilor ferate comunitare – Separare între administrarea infrastructurii și activitatea de transport – Funcții esențiale care trebuie încredințate unui organism independent – Noțiune – Participare la stabilirea graficului de circulație – Includere – Administrarea traficului feroviar – Excludere

   [Directiva 2001/14 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 14 alin. (2); Directiva 91/440 a Consiliului, art. 6 alin. (3) și anexa II]

2. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Examinarea de către Curte a temeiniciei – Situație care trebuie luată în considerare – Situația la expirarea termenului stabilit în avizul motivat

   (art. 258 al doilea paragraf TFUE)

3. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Obiectul litigiului – Definiție – Modificare pe parcursul judecății – Interzicere

   [Regulamentul de procedură al Curții, art. 120 litera (d) și art. 127 alin. (1)]

4. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Cerere de sesizare a instanței – Prezentarea obiecțiilor și a motivelor – Cerințe de formă – Formulare neechivocă a concluziilor

   [art. 258 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții, art. 120 lit. (c)]

5. Transporturi – Transporturi feroviare – Directiva 2001/14 – Alocarea capacităților infrastructurii feroviare și tarifarea – Tarifarea infrastructurii – Stabilirea tarifelor pe baza costurilor directe – Luarea în considerare a tarifelor percepute pentru alte mijloace de transport – Inadmisibilitate

   [Directiva 2001/14 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (3)]

6. Transporturi – Transportul feroviar – Directiva 2001/14 – Alocarea capacităților infrastructurii feroviare și tarifarea – Tarifarea infrastructurii – Majorarea tarifelor pentru a permite recuperarea în totalitate a costurilor suportate de către administratorul infrastructurii – Obligația de verificare a capacității segmentelor pieței de a suporta majorările

   [Directiva 2001/14 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 8 alin. (1)]

1.  Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (3) și al anexei II la Directiva 91/440 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare, precum și al articolului 14 alineatul (2) din Directiva 2001/14 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifarea infrastructurii feroviare un stat membru care prevede că administratorul infrastructurii feroviare, care furnizează el însuși servicii de transport feroviar, participă la stabilirea graficului de circulație și, prin urmare, la funcția de repartizare a traselor sau a capacităților de infrastructură.

   Astfel, o întreprindere feroviară nu poate avea atribuții privind definirea sau evaluarea disponibilității în scopul adoptării de decizii privind repartizarea traselor și nici nu i se pot încredința toate lucrările preparatorii în vederea adoptării unor decizii care țin de funcțiile esențiale, precum stabilirea graficului de circulație.

   Rezultă din articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2001/14 că, în situația în care administratorul infrastructurii nu este independent de o întreprindere feroviară, funcția de repartizare a capacităților de infrastructură trebuie asumată de un organism de alocare independent pe plan juridic, organizatoric și decizional față de întreprinderile feroviare.

   În schimb, din moment ce administrarea traficului feroviar nu poate fi considerată o funcție esențială care trebuie încredințată unui organism independent, rezultă din articolul 6 alineatul (3) din Directiva 91/440 că administrarea traficului poate să fie atribuită unui administrator al infrastructurii care este și o întreprindere feroviară.

   (a se vedea punctele 30, 35, 37, 38 și 43)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 32, 33, 56, 57, 64 și 65)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 44)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 45 și 46)

5.  Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2001/14 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifarea infrastructurii feroviare un stat membru care prevede că calculul tarifului de acces la infrastructură trebuie să țină seama de tariful infrastructurii de transporturi în alte subsisteme, în special în transportul rutier. Într-adevăr, un astfel de criteriu nu are în mod vădit niciun raport direct cu exploatarea serviciului feroviar.

   (a se vedea punctele 66 și 68)

6.  Deși statele membre nu au obligația, în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2001/14 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifarea infrastructurii feroviare, să prevadă, în reglementarea lor națională, modalitățile potrivit cărora administratorul infrastructurii trebuie să determine capacitatea segmentelor de piață de a suporta eventualele majorări ale costurilor și împrejurările în care administratorul infrastructurii trebuie să facă acest lucru, dispoziția amintită prevede totuși că, în scopul recuperării în totalitate a costurilor suportate de către administratorul infrastructurii, este necesar să se verifice dacă fiecare dintre segmentele pieței se pretează efectiv la majorări.

   (a se vedea punctele 70 și 71)

Cauza C-627/10

Comisia Europeană

împotriva

Republicii Slovenia

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Transport — Directiva 91/440/CEE — Dezvoltarea căilor ferate comunitare — Directiva 2001/14/CE — Alocarea capacităților infrastructurii feroviare — Articolul 6 alineatul (3) și anexa II la Directiva 91/440 — Articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2001/14 — Administratorul infrastructurii — Participare la stabilirea graficului de circulație — Administrarea traficului — Articolul 6 alineatele (2)-(5) din Directiva 2001/14 — Absența măsurilor destinate să stimuleze administratorul infrastructurii să reducă costurile de furnizare a infrastructurii și nivelul tarifelor de acces — Articolul 7 alineatul (3) și articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2001/14 — Cost direct imputabil exploatării serviciului — Articolul 11 din Directiva 2001/14 — Sistem de îmbunătățire a performanțelor”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 iulie 2013

1. Transporturi — Politică comună — Dezvoltarea căilor ferate comunitare — Separare între administrarea infrastructurii și activitatea de transport — Funcții esențiale care trebuie încredințate unui organism independent — Noțiune — Participare la stabilirea graficului de circulație — Includere — Administrarea traficului feroviar — Excludere

   [Directiva 2001/14 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 14 alin. (2); Directiva 91/440 a Consiliului, art. 6 alin. (3) și anexa II]

2. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor — Examinarea de către Curte a temeiniciei — Situație care trebuie luată în considerare — Situația la expirarea termenului stabilit în avizul motivat

   (art. 258 al doilea paragraf TFUE)

3. Procedură jurisdicțională — Cerere de sesizare a instanței — Obiectul litigiului — Definiție — Modificare pe parcursul judecății — Interzicere

   [Regulamentul de procedură al Curții, art. 120 litera (d) și art. 127 alin. (1)]

4. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor — Cerere de sesizare a instanței — Prezentarea obiecțiilor și a motivelor — Cerințe de formă — Formulare neechivocă a concluziilor

   [art. 258 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții, art. 120 lit. (c)]

5. Transporturi — Transporturi feroviare — Directiva 2001/14 — Alocarea capacităților infrastructurii feroviare și tarifarea — Tarifarea infrastructurii — Stabilirea tarifelor pe baza costurilor directe — Luarea în considerare a tarifelor percepute pentru alte mijloace de transport — Inadmisibilitate

   [Directiva 2001/14 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (3)]

6. Transporturi — Transportul feroviar — Directiva 2001/14 — Alocarea capacităților infrastructurii feroviare și tarifarea — Tarifarea infrastructurii — Majorarea tarifelor pentru a permite recuperarea în totalitate a costurilor suportate de către administratorul infrastructurii — Obligația de verificare a capacității segmentelor pieței de a suporta majorările

   [Directiva 2001/14 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 8 alin. (1)]

1.  Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (3) și al anexei II la Directiva 91/440 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare, precum și al articolului 14 alineatul (2) din Directiva 2001/14 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifarea infrastructurii feroviare un stat membru care prevede că administratorul infrastructurii feroviare, care furnizează el însuși servicii de transport feroviar, participă la stabilirea graficului de circulație și, prin urmare, la funcția de repartizare a traselor sau a capacităților de infrastructură.

   Astfel, o întreprindere feroviară nu poate avea atribuții privind definirea sau evaluarea disponibilității în scopul adoptării de decizii privind repartizarea traselor și nici nu i se pot încredința toate lucrările preparatorii în vederea adoptării unor decizii care țin de funcțiile esențiale, precum stabilirea graficului de circulație.

   Rezultă din articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2001/14 că, în situația în care administratorul infrastructurii nu este independent de o întreprindere feroviară, funcția de repartizare a capacităților de infrastructură trebuie asumată de un organism de alocare independent pe plan juridic, organizatoric și decizional față de întreprinderile feroviare.

   În schimb, din moment ce administrarea traficului feroviar nu poate fi considerată o funcție esențială care trebuie încredințată unui organism independent, rezultă din articolul 6 alineatul (3) din Directiva 91/440 că administrarea traficului poate să fie atribuită unui administrator al infrastructurii care este și o întreprindere feroviară.

   (a se vedea punctele 30, 35, 37, 38 și 43)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 32, 33, 56, 57, 64 și 65)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 44)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 45 și 46)

5.  Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2001/14 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifarea infrastructurii feroviare un stat membru care prevede că calculul tarifului de acces la infrastructură trebuie să țină seama de tariful infrastructurii de transporturi în alte subsisteme, în special în transportul rutier. Într-adevăr, un astfel de criteriu nu are în mod vădit niciun raport direct cu exploatarea serviciului feroviar.

   (a se vedea punctele 66 și 68)

6.  Deși statele membre nu au obligația, în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2001/14 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară și tarifarea infrastructurii feroviare, să prevadă, în reglementarea lor națională, modalitățile potrivit cărora administratorul infrastructurii trebuie să determine capacitatea segmentelor de piață de a suporta eventualele majorări ale costurilor și împrejurările în care administratorul infrastructurii trebuie să facă acest lucru, dispoziția amintită prevede totuși că, în scopul recuperării în totalitate a costurilor suportate de către administratorul infrastructurii, este necesar să se verifice dacă fiecare dintre segmentele pieței se pretează efectiv la majorări.

   (a se vedea punctele 70 și 71)