Cauza C-159/11

Azienda Sanitaria Locale di Lecce și Università del Salento

împotriva

Ordine degli Ingegneri della Provincia di Lecce și alții

(cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato)

„Achiziții publice — Directiva 2004/18/CE — Articolul 1 alineatul (2) literele (a) și (d) — Servicii — Studierea și evaluarea vulnerabilității seismice a unităților spitalicești — Contract încheiat între două entități publice, dintre care o universitate — Entitate publică ce poate fi calificată operator economic — Contract cu titlu oneros — Remunerație care nu depășește costurile suportate”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 decembrie 2012

1. Apropierea legislațiilor – Procedură de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii – Directiva 2004/18 – Domeniu de aplicare – Contract cu o valoare inferioară pragului stabilit de directivă – Excludere – Aplicare a normelor fundamentale și a principiilor generale ale Tratatului FUE – Condiție – Contract care prezintă un interes transfrontalier cert – Pertinență, independent de normele Uniunii aplicabile, a acelorași criterii referitoare la obligația administrației de a efectua o procedură de ofertare

   (Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7)

2. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii – Directiva 2004/18 – Contract de achiziții publice – Noțiune – Contract cu titlu oneros – Includere – Condiții

   [Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (2) și anexa II A]

3. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii – Directiva 2004/18 – Reglementare națională care permite încheierea, fără cerere de ofertă, a unui contract prin care se instituie o cooperare între entități publice – Condiții de admisibilitate – Contract prin care se asigură realizarea unei misiuni de serviciu public comune acestor entități, care urmărește exclusiv obiective de interes public și care nu privilegiază un prestator privat în raport cu concurenții săi – Verificare ce trebuie efectuată de instanța națională

   (Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului)

1.  Un contract care constituie un contract de achiziții publice se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii cu condiția ca valoarea estimată a acestui contract de achiziții publice să atingă pragul prevăzut la articolul 7 litera (b) din această directivă, luând în considerare valoarea normală pe piață a lucrărilor, a bunurilor și a serviciilor care constituie obiectul acestui contract de achiziții publice. În caz contrar, normele fundamentale și principiile generale ale Tratatului FUE, în special principiile egalității de tratament și nediscriminării pe motiv de cetățenie sau de naționalitate, precum și obligația de transparență care decurge din acestea sunt aplicabile, cu condiția ca respectivul contract să prezinte un interes transfrontalier cert, ținând seama în special de importanța și de locul executării sale. Cu toate acestea, criteriile enunțate în jurisprudența Curții pentru a aprecia dacă o cerere de ofertă este sau nu este obligatorie sunt relevante atât pentru interpretarea Directivei 2004/18, cât și pentru interpretarea normelor și a principiilor Tratatului FUE.

   (a se vedea punctele 23 și 24)

2.  Un contract cu titlu oneros încheiat în scris între un operator economic și o autoritate contractantă și având ca obiect prestarea unor servicii prevăzute în anexa II A la Directiva 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii constituie un contract de achiziții publice, chiar dacă acest operator este el însuși o autoritate contractantă. Pe de altă parte, nu are importanță dacă entitatea în cauză nu urmărește cu titlu principal un scop lucrativ, nu are structura unei întreprinderi sau nu asigură o prezență continuă pe piață. În plus, un contract nu poate ieși din sfera de aplicare a acestei noțiuni de contract de achiziții publice pentru simplul fapt că remunerația este limitată la rambursarea cheltuielilor suportate pentru prestarea serviciului convenit. De asemenea, deși pot intra în sfera cercetării științifice, activitățile de consultanță având ca obiect studierea, precum și evaluarea vulnerabilității seismice a unităților spitalicești intră, în funcție de ceea ce constituie natura efectivă a acestor activități, fie în cadrul serviciilor de cercetare și de dezvoltare vizate în categoria 8 din anexa II A la Directiva 2004/18, fie în cadrul serviciilor de inginerie și al serviciilor conexe de consultanță științifică și tehnică vizate în categoria 12 din această anexă.

   (a se vedea punctele 25, 26, 28 și 29)

3.  Dreptul Uniunii în materia achizițiilor publice se opune unei reglementări naționale care permite încheierea, fără cerere de ofertă, a unui contract prin care entități publice instituie între ele o cooperare, în cazul în care – aspect pe care trebuie să îl verifice instanța națională – un astfel de contract nu are drept scop asigurarea realizării unei misiuni de serviciu public comune acestor entități, nu este guvernat numai de considerații și de cerințe proprii urmăririi obiectivelor de interes public sau este de natură să plaseze un prestator privat într-o situație privilegiată față de concurenții săi.

   Astfel, numai două tipuri de contracte încheiate de entități publice nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii în materia achizițiilor publice. În primul rând, este vorba despre contracte încheiate de o entitate publică cu o persoană distinctă din punct de vedere juridic de aceasta în situația în care, în același timp, entitatea respectivă exercită asupra persoanei un control analog celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii, iar persoana menționată realizează cea mai mare parte a activităților proprii cu entitatea sau cu entitățile care o dețin. În al doilea rând, este vorba despre contracte care instituie o cooperare între entități publice având ca obiect asigurarea punerii în aplicare a unei misiuni de serviciu public care este comună acestora, cu condiția, în plus, ca asemenea contracte să fie încheiate exclusiv de entități publice, fără participarea unei părți private, ca niciun prestator privat să nu fie plasat într-o situație privilegiată față de concurenții săi și ca respectiva cooperare pe care o instituie să fie guvernată numai de considerații și de cerințe proprii urmăririi obiectivelor de interes public.

   (a se vedea punctele 31-36 și 40 și dispozitivul)

Cauza C-159/11

Azienda Sanitaria Locale di Lecce și Università del Salento

împotriva

Ordine degli Ingegneri della Provincia di Lecce și alții

(cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato)

„Achiziții publice — Directiva 2004/18/CE — Articolul 1 alineatul (2) literele (a) și (d) — Servicii — Studierea și evaluarea vulnerabilității seismice a unităților spitalicești — Contract încheiat între două entități publice, dintre care o universitate — Entitate publică ce poate fi calificată operator economic — Contract cu titlu oneros — Remunerație care nu depășește costurile suportate”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 decembrie 2012

1. Apropierea legislațiilor — Procedură de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii — Directiva 2004/18 — Domeniu de aplicare — Contract cu o valoare inferioară pragului stabilit de directivă — Excludere — Aplicare a normelor fundamentale și a principiilor generale ale Tratatului FUE — Condiție — Contract care prezintă un interes transfrontalier cert — Pertinență, independent de normele Uniunii aplicabile, a acelorași criterii referitoare la obligația administrației de a efectua o procedură de ofertare

   (Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7)

2. Apropierea legislațiilor — Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii — Directiva 2004/18 — Contract de achiziții publice — Noțiune — Contract cu titlu oneros — Includere — Condiții

   [Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (2) și anexa II A]

3. Apropierea legislațiilor — Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii — Directiva 2004/18 — Reglementare națională care permite încheierea, fără cerere de ofertă, a unui contract prin care se instituie o cooperare între entități publice — Condiții de admisibilitate — Contract prin care se asigură realizarea unei misiuni de serviciu public comune acestor entități, care urmărește exclusiv obiective de interes public și care nu privilegiază un prestator privat în raport cu concurenții săi — Verificare ce trebuie efectuată de instanța națională

   (Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului)

1.  Un contract care constituie un contract de achiziții publice se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii cu condiția ca valoarea estimată a acestui contract de achiziții publice să atingă pragul prevăzut la articolul 7 litera (b) din această directivă, luând în considerare valoarea normală pe piață a lucrărilor, a bunurilor și a serviciilor care constituie obiectul acestui contract de achiziții publice. În caz contrar, normele fundamentale și principiile generale ale Tratatului FUE, în special principiile egalității de tratament și nediscriminării pe motiv de cetățenie sau de naționalitate, precum și obligația de transparență care decurge din acestea sunt aplicabile, cu condiția ca respectivul contract să prezinte un interes transfrontalier cert, ținând seama în special de importanța și de locul executării sale. Cu toate acestea, criteriile enunțate în jurisprudența Curții pentru a aprecia dacă o cerere de ofertă este sau nu este obligatorie sunt relevante atât pentru interpretarea Directivei 2004/18, cât și pentru interpretarea normelor și a principiilor Tratatului FUE.

   (a se vedea punctele 23 și 24)

2.  Un contract cu titlu oneros încheiat în scris între un operator economic și o autoritate contractantă și având ca obiect prestarea unor servicii prevăzute în anexa II A la Directiva 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii constituie un contract de achiziții publice, chiar dacă acest operator este el însuși o autoritate contractantă. Pe de altă parte, nu are importanță dacă entitatea în cauză nu urmărește cu titlu principal un scop lucrativ, nu are structura unei întreprinderi sau nu asigură o prezență continuă pe piață. În plus, un contract nu poate ieși din sfera de aplicare a acestei noțiuni de contract de achiziții publice pentru simplul fapt că remunerația este limitată la rambursarea cheltuielilor suportate pentru prestarea serviciului convenit. De asemenea, deși pot intra în sfera cercetării științifice, activitățile de consultanță având ca obiect studierea, precum și evaluarea vulnerabilității seismice a unităților spitalicești intră, în funcție de ceea ce constituie natura efectivă a acestor activități, fie în cadrul serviciilor de cercetare și de dezvoltare vizate în categoria 8 din anexa II A la Directiva 2004/18, fie în cadrul serviciilor de inginerie și al serviciilor conexe de consultanță științifică și tehnică vizate în categoria 12 din această anexă.

   (a se vedea punctele 25, 26, 28 și 29)

3.  Dreptul Uniunii în materia achizițiilor publice se opune unei reglementări naționale care permite încheierea, fără cerere de ofertă, a unui contract prin care entități publice instituie între ele o cooperare, în cazul în care – aspect pe care trebuie să îl verifice instanța națională – un astfel de contract nu are drept scop asigurarea realizării unei misiuni de serviciu public comune acestor entități, nu este guvernat numai de considerații și de cerințe proprii urmăririi obiectivelor de interes public sau este de natură să plaseze un prestator privat într-o situație privilegiată față de concurenții săi.

   Astfel, numai două tipuri de contracte încheiate de entități publice nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii în materia achizițiilor publice. În primul rând, este vorba despre contracte încheiate de o entitate publică cu o persoană distinctă din punct de vedere juridic de aceasta în situația în care, în același timp, entitatea respectivă exercită asupra persoanei un control analog celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii, iar persoana menționată realizează cea mai mare parte a activităților proprii cu entitatea sau cu entitățile care o dețin. În al doilea rând, este vorba despre contracte care instituie o cooperare între entități publice având ca obiect asigurarea punerii în aplicare a unei misiuni de serviciu public care este comună acestora, cu condiția, în plus, ca asemenea contracte să fie încheiate exclusiv de entități publice, fără participarea unei părți private, ca niciun prestator privat să nu fie plasat într-o situație privilegiată față de concurenții săi și ca respectiva cooperare pe care o instituie să fie guvernată numai de considerații și de cerințe proprii urmăririi obiectivelor de interes public.

   (a se vedea punctele 31-36 și 40 și dispozitivul)