Cauza C-89/11 P

E.ON Energie AG

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs — Acțiune în anulare împotriva unei decizii a Comisiei privind stabilirea unei amenzi pentru rupere de sigilii — Sarcina probei — Denaturarea probelor — Obligația de motivare — Cuantumul amenzii — Competență de fond — Principiul proporționalității”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 22 noiembrie 2012

1. Procedură jurisdicțională – Procedură orală – Redeschidere – Obligație de a redeschide procedura orală pentru a permite părților să depună observații cu privire la aspecte de drept invocate în concluziile avocatului general – Inexistenţă

   [art. 252 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 61]

2. Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor – Inadmisibilitate – Control exercitat de Curte cu privire la aprecierea elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare – Calificare juridică a faptelor – Admisibilitate

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

3. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Drepturi fundamentale – Prezumția de nevinovăție – Procedură în materie de concurență – Aplicabilitate

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 48 alin. (1)]

4. Concurență – Procedură administrativă – Decizia Comisiei de constatare a unei încălcări care constă în încheierea unui acord anticoncurențial – Decizie întemeiată pe probe suficiente pentru a demonstra existența unei încălcări – Obligații în materie de probă ale întreprinderilor care contestă existența încălcării

   (art. 81 CE și 82 CE)

5. Recurs – Motive – Incoerența raționamentului Tribunalului la aplicarea dreptului Uniunii în ceea ce privește sarcina probei – Admisibilitate

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

6. Recurs – Motive – Simplă repetare a motivelor și a argumentelor prezentate în fața Tribunalului – Neidentificarea erorii de drept invocate – Inadmisibilitate – Contestarea modului în care Tribunalul a interpretat sau a aplicat dreptul Uniunii – Admisibilitate

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții, art. 112 alin. (1) lit. (c)]

7. Procedură jurisdicțională – Măsuri de cercetare judecătorească – Competența de apreciere a Tribunalului

   (Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 65 și 66)

8. Recurs – Competența Curții – Repunerea în discuție, pentru motive de echitate, a aprecierii Tribunalului cu privire la cuantumul amenzilor aplicate întreprinderilor care au încălcat normele din tratat în materie de concurență – Excludere – Repunerea în discuție a acestei aprecieri pentru motive întemeiate pe încălcarea principiului proporționalității – Admisibilitate

   (articolul 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)

9. Concurență – Amenzi – Condițiile aplicării de amenzi de către Comisie – Încălcare săvârșită în mod intenționat sau din neglijență – Ruperea sigiliilor – Încălcare gravă prin însăși natura sa

   [Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (2) lit. (d) și art. 23 alin. (1) lit. (e)]

10. Concurență – Amenzi – Condițiile aplicării de amenzi de către Comisie – Încălcare săvârșită în mod intenționat sau din neglijență – Ruperea sigiliilor – Necesitatea asigurării unui efect descurajator al amenzii

    [Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (1) lit. (e) și alin. (2)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 61 și 62)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 64, 65, 96, 100, 101, 106 și 115)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 72 și 73)

4.  În cazul în care Comisia constată o încălcare a normelor de concurență întemeindu-se pe presupunerea că faptele stabilite nu pot fi explicate în alt mod decât în funcție de existența unui comportament anticoncurențial, instanța Uniunii va trebui să anuleze decizia în discuție atunci când întreprinderile în cauză invocă o argumentație care pune într-o lumină diferită faptele stabilite de Comisie și care permite astfel înlocuirea explicației reținute de Comisie în vederea stabilirii unei încălcări cu o altă explicație plauzibilă a faptelor. Astfel, nu se poate considera că, într-o asemenea situație, Comisia a făcut dovada existenței unei încălcări a dreptului concurenței.

   Cu toate acestea, din moment ce Comisia a putut stabili că o întreprindere a participat la reuniuni între întreprinderi cu caracter vădit anticoncurențial, revenea acesteia din urmă sarcina de a furniza o altă explicație privind conținutul acestor reuniuni. Aceasta nu implică nici o răsturnare nefondată a sarcinii probei și nici o încălcare a prezumției de nevinovăție.

   De asemenea, atunci când Comisia se întemeiază pe probe care sunt în principiu suficiente pentru a demonstra existența încălcării, nu este suficient ca întreprinderea în cauză să menționeze posibilitatea existenței unei împrejurări care ar putea afecta valoarea probantă a acestor elemente de probă pentru ca să revină Comisiei sarcina de a dovedi că această împrejurare nu le-a putut afecta valoarea probantă. Dimpotrivă, cu excepția cazurilor în care o astfel de probă nu ar putea fi prezentată de întreprinderea în cauză chiar ca urmare a comportamentului Comisiei, revine întreprinderii în cauză sarcina de a stabili corespunzător cerințelor legale, pe de o parte, dacă împrejurarea pe care o invocă există și, pe de altă parte, că această împrejurare pune în discuție valoarea probantă a elementelor de probă pe care se întemeiază Comisia.

   (a se vedea punctele 74-76)

5.  În cadrul unui recurs, în măsura în care denunță o pretinsă contradicție între un principiu de drept enunțat într-o hotărâre a Tribunalului atacată și aplicarea acestui principiu în aceeași hotărâre, punând astfel în discuție coerența raționamentului urmat de Tribunal în cadrul aplicării dreptului Uniunii în ceea ce privește sarcina probei, recurentul invocă o chestiune de drept referitoare la aplicarea dreptului respectiv de către Tribunal. Un astfel de motiv este, așadar, admisibil.

   (a se vedea punctul 84)

6.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 112 și 113)

7.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 115 și 135)

8.  În conformitate cu articolul 261 TFUE și cu articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003, Tribunalul dispune de o competență de fond în ceea ce privește amenzile stabilite de Comisie. Prin urmare, Tribunalul este competent, dincolo de simplul control al legalității acestor amenzi, să substituie prin propria apreciere pe cea a Comisiei și, în consecință, să anuleze, să reducă sau să majoreze amenda sau penalitatea cu titlu cominatoriu aplicată.

   În schimb, nu revine Curții, atunci când se pronunță asupra unor aspecte de drept în cadrul unui recurs, sarcina de a înlocui cu propria apreciere, pentru motive de echitate, aprecierea Tribunalului care statuează, în exercitarea competenței sale de fond, cu privire la cuantumul amenzilor aplicate unor întreprinderi pentru încălcarea de către acestea a dreptului Uniunii. Astfel, Curtea ar trebui să constate o eroare de drept comisă de Tribunal, ca urmare a caracterului inadecvat al cuantumului unei amenzi, doar în măsura în care aceasta ar aprecia că nivelul sancțiunii este nu doar inadecvat, ci și excesiv, până la a fi disproporționat.

   (a se vedea punctele 123-126)

9.  În cadrul unei proceduri privind încălcarea normelor Uniunii în materie de concurență, este indiferent, în ceea ce privește faptul constitutiv al ruperii de sigilii, dacă cineva a pătruns sau nu a pătruns efectiv în incinta sigilată. Astfel, obiectivul articolului 20 alineatul (2) litera (d) și al articolului 23 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 1/2003 este de a proteja inspecțiile de amenințarea care rezultă din simplul fapt că sigiliul a fost rupt, dând astfel naștere unei îndoieli în ceea ce privește integritatea elementelor de probă din incinta sigilată. O încălcare care constă într-o rupere de sigilii este deosebit de gravă prin însăși natura sa și pretinsa inexistență a unei deschideri a ușii incintei nu modifică această apreciere.

   (a se vedea punctele 128 și 129)

10.  În temeiul articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, în cazul în care se constată o încălcare a normelor de fond prevăzute la articolele 81 CE și 82 CE, Comisia poate aplica o amendă care nu depășește 10 % din cifra de afaceri totală realizată de întreprinderea în cauză în cursul exercițiului financiar precedent. În consecință, o întreprindere care ar împiedica operațiunile de inspecție ale Comisiei prin ruperea de sigilii aplicate de aceasta din urmă în scopul de a asigura integritatea documentelor pe durata necesară inspecției ar fi susceptibilă, prin faptul de a face să dispară unele probe strânse de Comisie, să evite o asemenea sancțiune și, prin urmare, trebuie să fie descurajată prin cuantumul amenzii stabilite în aplicarea articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 să procedeze la astfel de comportamente. Or, din moment ce se constată ruperea unui sigiliu, nu poate fi exclus că astfel de comportamente s-au produs.

    (a se vedea punctul 132)

Cauza C-89/11 P

E.ON Energie AG

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs — Acțiune în anulare împotriva unei decizii a Comisiei privind stabilirea unei amenzi pentru rupere de sigilii — Sarcina probei — Denaturarea probelor — Obligația de motivare — Cuantumul amenzii — Competență de fond — Principiul proporționalității”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 22 noiembrie 2012

1. Procedură jurisdicțională — Procedură orală — Redeschidere — Obligație de a redeschide procedura orală pentru a permite părților să depună observații cu privire la aspecte de drept invocate în concluziile avocatului general — Inexistenţă

   [art. 252 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 61]

2. Recurs — Motive — Apreciere eronată a faptelor — Inadmisibilitate — Control exercitat de Curte cu privire la aprecierea elementelor de probă — Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare — Calificare juridică a faptelor — Admisibilitate

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

3. Dreptul Uniunii Europene — Principii — Drepturi fundamentale — Prezumția de nevinovăție — Procedură în materie de concurență — Aplicabilitate

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 48 alin. (1)]

4. Concurență — Procedură administrativă — Decizia Comisiei de constatare a unei încălcări care constă în încheierea unui acord anticoncurențial — Decizie întemeiată pe probe suficiente pentru a demonstra existența unei încălcări — Obligații în materie de probă ale întreprinderilor care contestă existența încălcării

   (art. 81 CE și 82 CE)

5. Recurs — Motive — Incoerența raționamentului Tribunalului la aplicarea dreptului Uniunii în ceea ce privește sarcina probei — Admisibilitate

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

6. Recurs — Motive — Simplă repetare a motivelor și a argumentelor prezentate în fața Tribunalului — Neidentificarea erorii de drept invocate — Inadmisibilitate — Contestarea modului în care Tribunalul a interpretat sau a aplicat dreptul Uniunii — Admisibilitate

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții, art. 112 alin. (1) lit. (c)]

7. Procedură jurisdicțională — Măsuri de cercetare judecătorească — Competența de apreciere a Tribunalului

   (Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 65 și 66)

8. Recurs — Competența Curții — Repunerea în discuție, pentru motive de echitate, a aprecierii Tribunalului cu privire la cuantumul amenzilor aplicate întreprinderilor care au încălcat normele din tratat în materie de concurență — Excludere — Repunerea în discuție a acestei aprecieri pentru motive întemeiate pe încălcarea principiului proporționalității — Admisibilitate

   (articolul 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)

9. Concurență — Amenzi — Condițiile aplicării de amenzi de către Comisie — Încălcare săvârșită în mod intenționat sau din neglijență — Ruperea sigiliilor — Încălcare gravă prin însăși natura sa

   [Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (2) lit. (d) și art. 23 alin. (1) lit. (e)]

10. Concurență — Amenzi — Condițiile aplicării de amenzi de către Comisie — Încălcare săvârșită în mod intenționat sau din neglijență — Ruperea sigiliilor — Necesitatea asigurării unui efect descurajator al amenzii

    [Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (1) lit. (e) și alin. (2)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 61 și 62)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 64, 65, 96, 100, 101, 106 și 115)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 72 și 73)

4.  În cazul în care Comisia constată o încălcare a normelor de concurență întemeindu-se pe presupunerea că faptele stabilite nu pot fi explicate în alt mod decât în funcție de existența unui comportament anticoncurențial, instanța Uniunii va trebui să anuleze decizia în discuție atunci când întreprinderile în cauză invocă o argumentație care pune într-o lumină diferită faptele stabilite de Comisie și care permite astfel înlocuirea explicației reținute de Comisie în vederea stabilirii unei încălcări cu o altă explicație plauzibilă a faptelor. Astfel, nu se poate considera că, într-o asemenea situație, Comisia a făcut dovada existenței unei încălcări a dreptului concurenței.

   Cu toate acestea, din moment ce Comisia a putut stabili că o întreprindere a participat la reuniuni între întreprinderi cu caracter vădit anticoncurențial, revenea acesteia din urmă sarcina de a furniza o altă explicație privind conținutul acestor reuniuni. Aceasta nu implică nici o răsturnare nefondată a sarcinii probei și nici o încălcare a prezumției de nevinovăție.

   De asemenea, atunci când Comisia se întemeiază pe probe care sunt în principiu suficiente pentru a demonstra existența încălcării, nu este suficient ca întreprinderea în cauză să menționeze posibilitatea existenței unei împrejurări care ar putea afecta valoarea probantă a acestor elemente de probă pentru ca să revină Comisiei sarcina de a dovedi că această împrejurare nu le-a putut afecta valoarea probantă. Dimpotrivă, cu excepția cazurilor în care o astfel de probă nu ar putea fi prezentată de întreprinderea în cauză chiar ca urmare a comportamentului Comisiei, revine întreprinderii în cauză sarcina de a stabili corespunzător cerințelor legale, pe de o parte, dacă împrejurarea pe care o invocă există și, pe de altă parte, că această împrejurare pune în discuție valoarea probantă a elementelor de probă pe care se întemeiază Comisia.

   (a se vedea punctele 74-76)

5.  În cadrul unui recurs, în măsura în care denunță o pretinsă contradicție între un principiu de drept enunțat într-o hotărâre a Tribunalului atacată și aplicarea acestui principiu în aceeași hotărâre, punând astfel în discuție coerența raționamentului urmat de Tribunal în cadrul aplicării dreptului Uniunii în ceea ce privește sarcina probei, recurentul invocă o chestiune de drept referitoare la aplicarea dreptului respectiv de către Tribunal. Un astfel de motiv este, așadar, admisibil.

   (a se vedea punctul 84)

6.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 112 și 113)

7.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 115 și 135)

8.  În conformitate cu articolul 261 TFUE și cu articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003, Tribunalul dispune de o competență de fond în ceea ce privește amenzile stabilite de Comisie. Prin urmare, Tribunalul este competent, dincolo de simplul control al legalității acestor amenzi, să substituie prin propria apreciere pe cea a Comisiei și, în consecință, să anuleze, să reducă sau să majoreze amenda sau penalitatea cu titlu cominatoriu aplicată.

   În schimb, nu revine Curții, atunci când se pronunță asupra unor aspecte de drept în cadrul unui recurs, sarcina de a înlocui cu propria apreciere, pentru motive de echitate, aprecierea Tribunalului care statuează, în exercitarea competenței sale de fond, cu privire la cuantumul amenzilor aplicate unor întreprinderi pentru încălcarea de către acestea a dreptului Uniunii. Astfel, Curtea ar trebui să constate o eroare de drept comisă de Tribunal, ca urmare a caracterului inadecvat al cuantumului unei amenzi, doar în măsura în care aceasta ar aprecia că nivelul sancțiunii este nu doar inadecvat, ci și excesiv, până la a fi disproporționat.

   (a se vedea punctele 123-126)

9.  În cadrul unei proceduri privind încălcarea normelor Uniunii în materie de concurență, este indiferent, în ceea ce privește faptul constitutiv al ruperii de sigilii, dacă cineva a pătruns sau nu a pătruns efectiv în incinta sigilată. Astfel, obiectivul articolului 20 alineatul (2) litera (d) și al articolului 23 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 1/2003 este de a proteja inspecțiile de amenințarea care rezultă din simplul fapt că sigiliul a fost rupt, dând astfel naștere unei îndoieli în ceea ce privește integritatea elementelor de probă din incinta sigilată. O încălcare care constă într-o rupere de sigilii este deosebit de gravă prin însăși natura sa și pretinsa inexistență a unei deschideri a ușii incintei nu modifică această apreciere.

   (a se vedea punctele 128 și 129)

10.  În temeiul articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, în cazul în care se constată o încălcare a normelor de fond prevăzute la articolele 81 CE și 82 CE, Comisia poate aplica o amendă care nu depășește 10 % din cifra de afaceri totală realizată de întreprinderea în cauză în cursul exercițiului financiar precedent. În consecință, o întreprindere care ar împiedica operațiunile de inspecție ale Comisiei prin ruperea de sigilii aplicate de aceasta din urmă în scopul de a asigura integritatea documentelor pe durata necesară inspecției ar fi susceptibilă, prin faptul de a face să dispară unele probe strânse de Comisie, să evite o asemenea sancțiune și, prin urmare, trebuie să fie descurajată prin cuantumul amenzii stabilite în aplicarea articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 să procedeze la astfel de comportamente. Or, din moment ce se constată ruperea unui sigiliu, nu poate fi exclus că astfel de comportamente s-au produs.

    (a se vedea punctul 132)