Keywords
Summary

Keywords

1. Apropierea legislațiilor — Măsuri de apropiere — Produse alimentare și furaje modificate genetic — Produse autorizate în temeiul Directivei 90/220, notificate ca produse existente și care au făcut obiectul unei cereri de reînnoire a autorizației

(Regulamentul nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 20 și 34; Directiva 2001/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 23; Directiva 90/220 a Consiliului)

2. Apropierea legislațiilor — Măsuri de apropiere — Produse alimentare și furaje modificate genetic — Măsuri de urgență care pot fi adoptate de statele membre pentru a face față unui risc grav pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau mediu

(Regulamentul nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 54, și Regulamentul nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 34)

3. Apropierea legislațiilor — Măsuri de apropiere — Produse alimentare și furaje modificate genetic — Măsuri de urgență care pot fi adoptate de statele membre pentru a face față unui risc grav pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau mediu

(Regulamentul nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 34)

4. Apropierea legislațiilor — Măsuri de apropiere — Produse alimentare și furaje modificate genetic — Abordarea unui risc major pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau mediu — Evaluare și gestionare care incumbă Comisiei și Consiliului sub controlul instanței Uniunii — Adoptarea și punerea în aplicare de către statele membre a unor măsuri de urgență în absența unei decizii la nivelul Uniunii

(art. 267 al doilea şi al treilea paragraf TFUE și art. 288 TFUE; Regulamentul nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 54, şi Regulamentul nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului)

Summary

1. Organisme modificate genetic precum porumbul MON 810, care au fost autorizate în special în calitate de semințe în scopul cultivării în conformitate cu Directiva 90/220 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și care, în condițiile prevăzute la articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic, au fost notificate ca produse existente, apoi au făcut obiectul unei cereri de reînnoire a autorizației aflate în curs de examinare, nu pot face obiectul unei măsuri de suspendare sau de interzicere temporară a utilizării sau a introducerii pe piață, adoptată de un stat membru în temeiul articolului 23 din Directiva 2001/18 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220, astfel de măsuri putând fi adoptate, în schimb, în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul nr. 1829/2003.

(a se vedea punctul 63 şi dispozitiv 1)

2. Articolul 34 din Regulamentul nr. 1829/2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic nu autorizează un stat membru să adopte măsuri de urgență decât în condițiile de procedură prevăzute la articolul 54 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare, a căror respectare trebuie verificată de instanța națională.

(a se vedea punctul 74 şi dispozitiv 2)

3. În vederea adoptării măsurilor de urgență, articolul 34 din Regulamentul nr. 1829/2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic obligă statele membre să stabilească, pe lângă urgență, existența unei situații care poate prezenta un risc important de natură să pună în pericol în mod vădit sănătatea umană, sănătatea animală sau mediul. Acest risc trebuie constatat pe baza unor elemente noi, fundamentate pe date științifice fiabile.

Astfel, măsurile de protecție adoptate în temeiul articolului 34 din Regulamentul nr. 1829/2003 nu pot fi valabil motivate printr‑o abordare pur ipotetică a riscului, întemeiată pe simple supoziții neverificate încă științific. Dimpotrivă, astfel de măsuri de protecție, în pofida caracterului lor provizoriu și chiar dacă prezintă un caracter preventiv, pot fi adoptate numai dacă sunt întemeiate pe o evaluare a riscurilor cât mai completă posibil ținând cont de împrejurările speciale ale cazului în speță, care să demonstreze că se impun aceste măsuri.

(a se vedea punctele 76-77 și 81 și dispozitiv 3)

4. În lumina economiei sistemului prevăzut de Regulamentul nr. 1829/2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic și a obiectivului său de a evita neconcordanțele artificiale în modul de abordare a unui risc major, evaluarea și gestionarea unui risc grav și evident ține, în ultimă instanță, de competența exclusivă a Comisiei și a Consiliului, sub controlul instanțelor Uniunii.

Rezultă că, în etapa adoptării și aplicării măsurilor de urgență prevăzute la articolul 34 din regulamentul menționat de către statele membre, atât timp cât nu a fost adoptată nicio decizie în această privință la nivelul Uniunii, instanțele naționale sesizate în vederea verificării legalității unor astfel de măsuri naționale sunt competente să aprecieze legalitatea acestor măsuri în raport cu condițiile de fond prevăzute la articolul 34 din Regulamentul nr. 1829/2003 și cu condițiile de procedură de la articolul 54 din Regulamentul nr. 178/2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare, având în vedere că uniformitatea dreptului Uniunii poate fi asigurată de Curte în cadrul procedurii trimiterii preliminare, deoarece, atunci când o instanță națională are îndoieli cu privire la interpretarea unei dispoziții a dreptului Uniunii, aceasta are posibilitatea sau obligația, în conformitate cu articolul 267 al doilea și al treilea paragraf TFUE, să adreseze Curții o întrebare preliminară.

În schimb, atunci când într‑un caz Comisia a sesizat Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, iar la nivelul Uniunii a fost adoptată o decizie, aprecierile de fapt sau de drept referitoare la acel caz, cuprinse într‑o astfel de decizie, sunt obligatorii pentru toate organele statului membru destinatar al unei asemenea decizii, în conformitate cu articolul 288 TFUE, inclusiv pentru instanțele acestuia care trebuie să aprecieze legalitatea măsurilor adoptate la nivel național.

(a se vedea punctele 78-80)