Cauza C-349/07

Sopropé – Organizações de Calçado Lda

împotriva

Fazenda Pública

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Supremo Tribunal Administrativo)

„Codul vamal comunitar — Principiul respectării dreptului la apărare — Recuperare ulterioară a taxelor vamale la import”

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 18 decembrie 2008   I ‐ 10372

Sumarul hotărârii

1. Drept comunitar – Principii generale ale dreptului – Drepturi fundamentale – Dreptul la apărare – Termen stabilit de dreptul național într-o procedură de recuperare a taxelor vamale

   (art. 6 UE)

2. Resurse proprii ale Comunităților Europene – Recuperarea ulterioară a taxelor la import sau la export – Dreptul la apărare

   (art. 6 UE)

1.  În ceea ce privește recuperarea unei datorii vamale, pentru a se proceda la recuperarea ulterioară a taxelor vamale la import, un termen cuprins între 8 și 15 zile, acordat importatorului bănuit de săvârșirea unei infracțiuni vamale pentru a-și prezenta observațiile, este în principiu conform cu cerințele dreptului comunitar.

   Un astfel de termen nu face, în general, imposibilă sau excesiv de dificilă în practică exercitarea dreptului la apărare conferit de ordinea juridică comunitară. Într-adevăr, întreprinderile susceptibile de a fi vizate de procedură sunt profesioniști care recurg în mod obișnuit la importuri. Pe de altă parte, reglementarea comunitară aplicabilă prevede că aceste întreprinderi trebuie să fie în măsură să facă dovada, în scopul unui control, a regularității tuturor operațiunilor pe care le-au realizat. În sfârșit, interesul general al Comunității Europene și în special interesul de recuperare în cel mai scurt termen a veniturilor proprii impune ca aceste controale să poată fi realizate prompt și eficace.

   (a se vedea punctele 41 și 52 și dispozitiv 1)

2.  Este de competența instanței naționale sesizate să determine, ținând seama de împrejurările speciale ale cauzei, dacă, în cadrul unei recuperări ulterioare a taxelor vamale la import, termenul acordat efectiv unui importator i-a permis să fie ascultat în mod util de către autoritățile vamale.

   În acest scop pot fi reținute mai multe criterii. În ceea ce privește importurile realizate din țări din Asia, pot să fie importante elemente precum complexitatea operațiunilor în cauză, distanța mare sau calitatea raporturilor pe care le au în mod obișnuit cu administrațiile locale competente. De asemenea, trebuie să se țină cont de mărimea întreprinderii și de aspectul dacă aceasta are sau nu are relații comerciale obișnuite cu respectivele țări. În plus, împrejurări care pot permite să se stabilească faptul că întreprinderea vizată a fost ascultată, în deplină cunoștință de cauză, în cursul inspecției trebuie de asemenea să fie luate în considerare. Astfel, o procedură de inspecție care se derulează timp de mai multe luni, care presupune verificări la fața locului și ascultarea întreprinderii vizate, ale cărei declarații se depun la dosar, poate permite să se prezume că respectiva întreprindere cunoștea motivele pentru care fusese desfășurată procedura de inspecție și natura faptelor care îi erau imputate.

   În plus, instanța națională trebuie să verifice dacă, ținând cont de intervalul de timp scurs între momentul în care administrația vizată a primit observațiile importatorului și data la care aceasta a adoptat decizia, este sau nu este posibil să se considere că a ținut seama în mod adecvat de observațiile care i-au fost transmise.

   (a se vedea punctele 44-46, 53 și 54 și dispozitiv 2 și 3)