Cauza C-66/08

Procedură privind executarea unui mandat european de arestare emis împotriva lui Szymon Kozłowski

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberlandesgericht Stuttgart)

„Cooperare polițienească și judiciară în materie penală — Decizia-cadru 2002/584/JAI — Mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre — Articolul 4 punctul 6 — Motiv de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare — Interpretarea termenilor «este rezident» și «rămâne» în statul membru de executare”

Luare de poziție a avocatului general Y. Bot din 28 aprilie 2008   I - 6043

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 iulie 2008   I - 6077

Sumarul hotărârii

1. Uniunea Europeană – Cooperare polițienească și judiciară în materie penală – Decizia-cadru privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre

   (Decizia-cadru 2002/584 a Consiliului, art. 4 punctul 6)

2. Uniunea Europeană – Cooperare polițienească și judiciară în materie penală – Decizia-cadru privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre

   (Decizia-cadru 2002/584 a Consiliului, art. 4 punctul 6)

1.  Articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, care permite autorității judiciare de executare să refuze executarea unui astfel de mandat emis în scopul executării unei pedepse atunci când persoana căutată „rămâne în statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia”, iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă în conformitate cu dreptul său intern, trebuie interpretat în sensul că o persoană căutată „este rezident” în statul membru de executare atunci când și-a stabilit reședința reală în acest stat și „rămâne” în acest stat atunci când, ca urmare a unei șederi stabile de o anumită durată în acest stat membru, a stabilit cu acesta din urmă legături similare cu cele care rezultă din reședință.

   Astfel, întrucât decizia-cadru menționată are ca obiect instituirea unui sistem de predare între autoritățile judiciare a persoanelor condamnate sau bănuite, în scopul executării sentințelor de condamnare sau a urmăririlor, bazat pe principiul recunoașterii reciproce, predare căreia autoritatea judiciară de executare nu i se poate opune decât în temeiul unuia dintre motivele de refuz prevăzute în decizia-cadru, termenii „rămâne” și „este rezident”, care determină domeniul de aplicare al articolului 4 punctul 6 din aceasta, trebuie să facă obiectul unei definiri uniforme în măsura în care privesc noțiuni autonome din dreptul Uniunii. Prin urmare, în dreptul național care transpune articolul 4 punctul 6, statele membre nu au dreptul să dea acestor termeni un înțeles mai larg decât cel care decurge dintr-o astfel de interpretare uniformă.

   (a se vedea punctele 43, 46 și 54 și dispozitivul)

2.  Pentru a stabili, în cadrul interpretării articolului 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, dacă între persoana căutată și statul membru de executare există legături care să permită să se constate că această persoană intră sub incidența termenului „rămâne” în sensul dispoziției menționate, care permite autorității judiciare de executare să refuze executarea unui astfel de mandat emis în scopul executării unei pedepse atunci când persoana căutată rămâne în statul membru de executare, este de competența autorității respective să efectueze o apreciere globală a mai multor elemente obiective care caracterizează situația acestei persoane, printre care se numără în special durata, natura și condițiile șederii persoanei căutate, precum și legăturile familiale și economice pe care aceasta le întreține cu statul membru de executare.

   (a se vedea punctele 48 și 54 și dispozitivul)