Cauzele conexate C-39/05 P și C-52/05 P

Regatul Suediei

și

Maurizio Turco

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Recurs — Acces la documentele instituțiilor — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Consultanță juridică”

Concluziile avocatului general M. Poiares Maduro prezentate la 29 noiembrie 2007   I - 4726

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 1 iulie 2008   I - 4747

Sumarul hotărârii

1. Comunitățile Europene – Instituții – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001

   [Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) a doua liniuță]

2. Comunitățile Europene – Instituții – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001

   [Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) a doua liniuță]

3. Comunitățile Europene – Instituții – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001

   [Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) a doua liniuță]

1.  În ceea ce privește excepția aferentă consultanței juridice, prevăzută la articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, instituția căreia îi este cerută divulgarea unui document trebuie să se asigure că documentul respectiv privește într-adevăr consultanța juridică și, în caz afirmativ, să stabilească părțile acestuia care sunt efectiv avute în vedere și, prin urmare, susceptibile să intre în domeniul de aplicare al excepției respective.

   Astfel, faptul că un document a fost intitulat „aviz juridic” nu înseamnă că acesta trebuie să beneficieze automat de protecția consultanței juridice garantată prin respectivul articol 4 alineatul (2) a doua liniuță. Dincolo de denumirea sa, este obligația instituției să se asigure că acest document privește într-adevăr un astfel de aviz.

   (a se vedea punctele 37-39)

2.  În măsura în care nici Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, nici lucrările pregătitoare ale acestuia nu aduc clarificări cu privire la întinderea noțiunii de „protecție” a consultanței juridice, aceasta trebuie interpretată în raport cu economia generală și cu finalitatea reglementării din care face parte. În consecință, excepția referitoare la consultanța juridică prevăzută la articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din regulamentul respectiv trebuie interpretată în sensul că vizează protejarea interesului unei instituții de a solicita consultanță juridică și de a primi avize sincere, obiective și complete.

   Pentru a putea fi invocat, riscul de a se aduce atingere acestui interes trebuie să fie previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic.

   În această privință, invocarea în mod general și abstract a riscului ca divulgarea avizelor juridice referitoare la procese legislative să poată cauza îndoieli referitoare la legalitatea actelor legislative nu poate fi suficientă pentru a caracteriza o atingere adusă protecției consultanței juridice în sensul dispoziției respective și, prin urmare, nu poate fundamenta un refuz de divulgare a acestor avize. Astfel, tocmai transparența în această privință, care permite ca divergențele dintre mai multe puncte de vedere să fie dezbătute în mod deschis, contribuie la conferirea unui grad mai mare de legitimitate instituțiilor în percepția cetățenilor europeni și la creșterea încrederii în acestea. De fapt, mai degrabă absența informației și a dezbaterii este cea susceptibilă să nască îndoieli în spiritul cetățenilor, nu numai cu privire la legalitatea unui act izolat, dar și cu privire la legitimitatea procesului de decizie în ansamblul său. Pe de altă parte, riscul ca în spiritul cetățenilor europeni să se nască îndoieli cu privire la legalitatea unui act adoptat de către legiuitorul comunitar din cauza faptului că Serviciul juridic al Consiliului a emis un aviz nefavorabil cu privire la acest act nu s-ar realiza de cele mai multe ori dacă motivarea actului respectiv ar fi consolidată într-un mod care să pună în evidență rațiunile pentru care acest aviz nefavorabil nu a fost urmat.

   (a se vedea punctele 41-43 și 59-61)

3.  În cadrul aplicării excepției referitoare la consultanța juridică, prevăzută la articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, instituției destinatare a unei cereri de divulgare a unui document îi revine obligația de a verifica, dacă aceasta consideră că divulgarea menționată ar aduce atingere protecției consultanței juridice, că nu există un interes public superior care să justifice divulgarea respectivă, în pofida atingerii care ar putea rezulta din aceasta în ceea ce privește aptitudinea de a solicita consultanță juridică și de a primi avize sincere, obiective și complete.

   În acest context, instituției respective îi revine obligația să pună în balanță interesul specific care trebuie protejat prin nedivulgarea documentului respectiv și, printre altele, interesul general de a face accesibil acest document, având în vedere avantajele care, astfel cum se arată în considerentul (2) al regulamentului respectiv, rezultă dintr-o transparență sporită, și anume o mai bună participare a cetățenilor la procesul de decizie, precum și o mai mare legitimitate, eficacitate și responsabilitate a administrației față de cetățeni într-un sistem democratic.

   Aceste considerații sunt, fără îndoială, de o deosebită relevanță atunci când Consiliul acționează în calitatea sa de legiuitor, astfel cum rezultă din considerentul (6) al Regulamentului nr. 1049/2001, potrivit căruia un acces mai larg la documente trebuie să fie autorizat tocmai într-un astfel de caz. Transparența în această privință contribuie la consolidarea democrației prin faptul că permite cetățenilor să controleze totalitatea informațiilor care au constituit fundamentul actului legislativ. Astfel, posibilitatea cetățenilor de a cunoaște fundamentele acțiunilor legislative este o condiție a exercitării efective de către aceștia din urmă a drepturilor lor democratice.

   În consecință, regulamentul respectiv impune, în principiu, o obligație de a divulga avizele Serviciului juridic al Consiliului referitoare la procesul legislativ. Totuși, această constatare nu se opune ca divulgarea unui aviz juridic specific, emis în contextul unui proces legislativ, dar având un caracter deosebit de sensibil sau o întindere deosebit de mare, care depășește procesul legislativ în cauză, să poată fi refuzată în temeiul protecției consultanței juridice. Într-un astfel de caz, instituției respective i-ar reveni obligația de a motiva refuzul în mod circumstanțiat.

   (a se vedea punctele 44-46, 68 și 69)