Cauza T‑211/16

Caviro Distillerie Srl și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Dumping – Import de acid tartric originar din China și fabricat de Hangzhou Bioking Biochemical Engineering Co., Ltd – Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/176 – Neinstituirea unei taxe antidumping definitive – Articolul 3 alineatele (2), (3) și (5) și articolul 17 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 – Eșantionare – Absența unui prejudiciu important – Eroare vădită de apreciere – Stabilirea prejudiciului – Rentabilitatea industriei din Uniune”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 15 martie 2018

1. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Prejudiciu – Putere de apreciere a instituțiilor – Control jurisdicțional – Limite

   (Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 3)

2. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Prejudiciu – Verificare efectuată de Comisie – Derularea anchetei – Eșantionare – Compunerea eșantioanelor – Control jurisdicțional – Limite – Eroare vădită de apreciere – Sarcina probei

   [Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 4 alin. (1) și art. 17 alin. (1) și (2)]

3. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Prejudiciu – Factori care trebuie luaţi în considerare – Pluralitate – Putere de apreciere a instituțiilor – Marjă de dumping – Factor nedecisiv

   [Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (2), (3) și (5)]

4. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Prejudiciu – Verificare efectuată de Comisie – Conținutul obligației de motivare

   (art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 3)

1.  În domeniul politicii comerciale comune și în special în domeniul măsurilor de protecție comercială, controlul exercitat de instanța Uniunii trebuie să privească nu numai existența unor eventuale erori de drept, ci și respectarea normelor de procedură, acuratețea faptelor reținute pentru efectuarea alegerii contestate, absența oricărei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau absența oricărui abuz de putere. Mai exact, aceasta este situația în ceea ce privește stabilirea existenței unui prejudiciu cauzat industriei din Uniune, care presupune aprecierea unor situații economice complexe.

   Prin urmare, deși, în domeniul măsurilor de protecție comercială și în special al măsurilor antidumping, instanța Uniunii nu poate interveni în aprecierea rezervată autorităților Uniunii, îi revine totuși sarcina să se asigure că instituțiile au ținut cont de toate împrejurările relevante și că au evaluat elementele dosarului cu toată diligența necesară.

   (a se vedea punctele 34-37)

2.  În conformitate cu articolul 17 alineatele (1) și (2) din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009, Comisia este autorizată, în cauzele importante, să limiteze ancheta la un număr rezonabil de părți, recurgând la metoda eșantionării. În această privință, articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul de bază prevede două metode de eșantionare. Astfel, o anchetă se poate limita fie la un număr rezonabil de părți, de produse sau de tranzacții, reprezentative statistic pe baza informațiilor disponibile în momentul alegerii, fie la cel mai mare volum de producție, de vânzări sau de exporturi care pot face în mod rezonabil obiectul anchetei, ținând seama de timpul disponibil.

   Rezultă că, atunci când optează pentru a doua metodă de eșantionare, instituțiile Uniunii dispun de o anumită marjă, vizând evaluarea prospectivă a ceea ce pot în mod rezonabil să îndeplinească în termenul care le este acordat pentru a efectua ancheta. În plus, reiese din articolul 17 alineatul (2) din regulamentul menționat că alegerea finală a părților revine în sarcina Comisiei, în aplicarea dispozițiilor privind eșantionarea.

   În ceea ce privește reprezentativitatea eșantionului, Comisia trebuie să asigure prezența mai multor factori, precum, printre altele, ponderea producției totale a Uniunii și repartizarea geografică a producătorilor. Astfel, în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul de bază, pentru a obține o reprezentare fiabilă a situației economice a industriei din Uniune, analiza Comisiei trebuie să se întemeieze pe ansamblul industriei din Uniune.

   Atunci când reclamanta contestă reprezentativitatea eșantionului, revine totuși acesteia să prezinte elementele de probă care să permită Tribunalului să constate că Comisia, ca urmare a compunerii eșantionului industriei din Uniune selectat, a săvârșit o eroare vădită de apreciere în evaluarea prejudiciului.

   (a se vedea punctele 40, 41, 44 și 49)

3.  Conform articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009, examinarea obiectivă a stabilirii existenței unui prejudiciu cauzat industriei din Uniune trebuie să se bazeze, pe de o parte, pe volumul importurilor care fac obiectul unui dumping și pe efectul acestor importuri asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii și, pe de altă parte, pe impactul acestor importuri asupra industriei din Uniune.

   În ceea ce privește volumul importurilor menționate și impactul lor asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii, articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul de bază prevede factorii care trebuie luați în considerare, în cadrul acestei examinări, precizând în același timp că unul sau mai mulți factori dintre aceștia nu constituie în sine o bază decisivă de orientare

   Articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază prevede că examinarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune în cauză implică o evaluare a tuturor factorilor și indicilor economici pertinenți care influențează situația acestei industrii. Această dispoziție conține o listă a diferitor factori care pot fi luați în considerare și precizează că respectiva listă nu este exhaustivă și că unul sau mai mulți dintre acești factori nu constituie neapărat o bază de evaluare decisivă. Această dispoziție acordă astfel acestor instituții o putere discreționară în analiza și în evaluarea diferitor indici.

   În această privință, deși este adevărat că marja de dumping trebuie să fie luată în considerare în cadrul stabilirii existenței prejudiciului în temeiul articolului 3 alineatul (5) din Regulamentul de bază, totuși aceasta constituie mai ales un element care trebuie luat în considerare la stabilirea existenței dumpingului, care este o condiție diferită de cea privind stabilirea prejudiciului în cadrul instituirii măsurilor antidumping.

   (a se vedea punctele 84-86 și 108)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 102-105)