This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62014FJ0081
Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din 27 octombrie 2015.
Vassilliki Labiri împotriva Comité des régions de l'Union européenne.
Funcție publică – Funcționari – Exercițiul de promovare 2013 – Decizie de a nu o promova pe reclamantă – Articolul 45 alineatul (1) din statut – Compararea meritelor.
cauza F-81/14.
Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din 27 octombrie 2015.
Vassilliki Labiri împotriva Comité des régions de l'Union européenne.
Funcție publică – Funcționari – Exercițiul de promovare 2013 – Decizie de a nu o promova pe reclamantă – Articolul 45 alineatul (1) din statut – Compararea meritelor.
cauza F-81/14.
Court reports – Reports of Staff Cases
HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE (judecător unic)
27 octombrie 2015
Vassilliki Labiri
împotriva
Comitetului Regiunilor al Uniunii Europene
„Funcție publică — Funcționari — Exercițiul de promovare 2013 — Decizie de a nu o promova pe reclamantă — Articolul 45 alineatul (1) din statut — Compararea meritelor”
Obiectul:
Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, prin care doamna Labiri solicită anularea deciziei Comitetului Regiunilor al Uniunii Europene, cuprinsă în comunicarea către personal din 9 octombrie 2013 în care se publică lista funcționarilor promovați la gradul AD 13 în cadrul exercițiului de promovare 2013, de a nu o promova la gradul AD 13 în cadrul exercițiului menționat
Decizia:
Respinge acțiunea. Doamna Labiri suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comitetul Regiunilor al Uniunii Europene.
Sumarul hotărârii
Acțiune introdusă de funcționari — Obiect — Somație adresată administrației — Declarare — Inadmisibilitate
(Statutul funcționarilor, art. 91)
Instanța Uniunii nu este competentă să adreseze somații instituțiilor. Astfel, în cadrul unei acțiuni formulate în temeiul articolului 91 din statut, concluziile care vizează ca Tribunalul Funcției Publice să adreseze somații administrației sau să recunoască temeinicia anumitor motive invocate în susținerea concluziilor în anulare sunt vădit inadmisibile, întrucât nu este de competența instanței Uniunii să adreseze somații instituțiilor Uniunii sau să facă declarații în drept. Acesta este cazul concluziilor prin care se urmărește ca Tribunalul Funcției Publice să stabilească existența unor fapte și să solicite administrației să adopte măsuri de natură să repună persoana interesată în drepturile sale.
(a se vedea punctele 19 și 20)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Ordonanța din 29 iunie 2010, Palou Martínez/Comisia,F‑11/10, EU:F:2010:69, punctele 29-31, și Hotărârea din 5 iulie 2011, V/Parlamentul,F‑46/09, EU:F:2011:101, punctul 63 și jurisprudența citată