Cauza C‑439/13 P

Elitaliana SpA

împotriva

Eulex Kosovo

„Recurs — Contracte de achiziții publice de servicii — Acțiunea comună 2008/124/PESC — Cerere de ofertă privind susținerea cu ajutorul elicopterelor a misiunii Eulex Kosovo — Cale de atac împotriva deciziei de atribuire — Articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf TUE — Articolul 275 primul paragraf TFUE — Politica externă și de securitate comună (PESC) — Competența Curții — Articolul 263 primul paragraf TFUE — Noțiunea «organ, oficiu sau agenție a Uniunii» — Măsuri imputabile Comisiei Europene — Eroare scuzabilă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 noiembrie 2015

1. Acțiune în anulare — Condiții de admisibilitate — Competența instanței Uniunii — Examinare din oficiu

   (art. 263 TFUE)

2. Politica externă și de securitate comună — Competența instanței Uniunii — Acte adoptate de o misiune a Uniunii privind dispozițiile regulamentului financiar al Uniunii în materia atribuirii de contracte de achiziții publice — Includere

   [art. 19 TUE, art. 24 alin. (1) al doilea paragraf TUE și art. 41 alin. (2) primul paragraf TUE; art. 263 primul paragraf TFUE și art. 275 primul paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1605/2002 al Consiliului; Acțiunea comună 2008/124/PESC a Consiliului, art. 16 alin. (2)]

3. Acțiune în anulare — Calitatea de pârât — Misiunea politică de securitate și de apărare a Uniunii care nu are personalitate juridică — Lipsa calității de organ, oficiu sau agenție a Uniunii — Acte adoptate de șeful unei astfel de misiuni în materie bugetară și financiară — Posibilitatea de a se imputa Comisiei — Inadmisibilitatea acțiunii

   (art. 263 primul paragraf TFUE; Acțiunea comună 2008/124/PESC a Consiliului)

4. Acțiune în anulare — Calitatea de pârât — Misiune de politică de securitate și de apărare a Uniunii — Acte adoptate în materia atribuirii de contracte de achiziții publice în temeiul unor competențe delegate — Posibilitatea de a se imputa instituției delegante — Acțiune îndreptată împotriva misiunii Uniunii — Inadmisibilitate

   [art. 263 primul paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1605/2002 al Consiliului, art. 54 alin.(2) lit. (d); Acțiunea comună 2008/124/PESC a Consiliului, art. 8 alin. (5) și art. 16 alin. (4)]

5. Procedură jurisdicțională — Cerere de sesizare — Cerințe de formă — Identificarea pârâtului — Desemnarea ca pârât, fără vreo eroare din partea reclamantului, a unei alte persoane decât autorul actului atacat — Inadmisibilitate — Limite — Elemente care permit identificarea fără ambiguitate a pârâtului — Inexistență — Obligația de identificare a pârâtului de către Tribunal — Inexistență

   (art. 263 primul paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 21)

6. Procedură jurisdicțională — Termene de introducere a acțiunii — Decădere — Eroare scuzabilă

   (art. 263 al șaselea paragraf TFUE)

7. Recurs — Motive — Motiv formulat împotriva unui considerent al hotărârii care nu servește la fundamentarea dispozitivului acesteia — Motiv inoperant

1.  Întrucât problema competenței Curții de a soluționa un litigiu este de ordine publică, o asemenea problemă poate fi examinată de Curte chiar din oficiu, în orice moment al procedurii.

   (a se vedea punctul 37)

2.  Tribunalul și, în cazul unui recurs, Curtea au competența să judece o acțiune formulată împotriva unor acte adoptate de o misiune de natură civilă efectuată de Uniunea Europeană pe baza unei acțiuni comune într‑o țară terță de un ofertant care nu a fost selectat în cadrul unei proceduri în materia achizițiilor publice.

   Astfel, rezultă din articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE și din articolul 275 primul paragraf TFUE că Curtea nu este, în principiu, competentă în ceea ce privește dispozițiile referitoare la politica externă și de securitate comună și nici în ceea ce privește actele adoptate în temeiul acestora. Totuși, dispozițiile menționate introduc o derogare de la regula competenței generale pe care articolul 19 TUE o conferă Curții pentru a asigura respectarea dreptului în interpretarea și în aplicarea tratatelor și, în consecință, trebuie să fie interpretate restrictiv. În această privință, o decizie de atribuire a unui contract de achiziții publice adoptată de o misiune a Uniunii de natură civilă, a cărei anulare este solicitată ca urmare a încălcării normelor de drept aplicabile achizițiilor publice ale Uniunii, se raportează la atribuirea unui contract de achiziții publice care a determinat cheltuieli suportate din bugetul Uniunii, conform articolului 41 alineatul (2) primul paragraf TUE și articolului 16 alineatul (2) din Acțiunea comună 2008/14 privind misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo, Eulex Kosovo. Prin urmare, contractul în cauză intră sub incidența dispozițiilor Regulamentului nr. 1605/2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene.

   În aceste condiții, nu se poate considera că domeniul de aplicare al limitării care derogă de la competența Curții prevăzută la articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE și la articolul 275 TFUE se extinde până la a exclude competența Curții de a interpreta și de a aplica dispozițiile Regulamentului nr. 1605/2002 în materia atribuirii contractelor de achiziții publice.

   (a se vedea punctele 41-43, 46, 48, 49 și 50)

3.  Articolul 263 TFUE prevede că Curtea controlează legalitatea actelor destinate să producă efecte juridice ale organelor, ale oficiilor sau ale agențiilor. Or, în ceea ce privește misiunea instituită pe baza Acțiunii comune 2008/124 privind misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo, Eulex Kosovo, nu se putea considera că aceasta din urmă avea personalitate juridică, având în vedere că acțiunea comună menționată califica această entitate drept „misiune” și că, pe de o parte, în domeniul politic și strategic, misiunea menționată era pusă sub autoritatea și sub controlul Consiliului și al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate comună, iar pe de altă parte, în domeniul bugetar și financiar, șeful misiunii își exercita atribuțiile sub supravegherea și sub autoritatea Comisiei. Prin urmare, întrucât Eulex Kosovo nu avea personalitate juridică și nu era prevăzut că poate fi parte într‑o procedură în fața instanțelor Uniunii, trebuie să se deducă că Eulex Kosovo era o misiune a cărei durată era limitată, care nu putea fi organ, oficiu sau agenție a Uniunii în sensul articolului 263 primul paragraf TFUE.

   (a se vedea punctele 54, 58 și 59)

4.  Întrucât actele adoptate de misiunea instituită în temeiul Acțiunii comune 2008/124 privind misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo, Eulex Kosovo, în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice, sunt imputabile Comisiei, Eulex Kosovo nu are, așadar, calitate de pârâtă în cadrul unei acțiuni în anulare în temeiul articolului 263 TFUE privind procedura menționată.

   Astfel, prin contractul pe care l‑a semnat cu șeful misiunii Eulex Kosovo în temeiul articolului 8 alineatul (5) și al articolului 16 alineatul (4) din Acțiunea comună 2008/124 și al articolului 54 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 1605/2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, Comisia a delegat acestuia din urmă competența sa de executare bugetară. În cadrul acestei delegări, șeful misiunii Eulex Kosovo are obligația, în calitate de delegatar al Comisiei, să se conformeze normelor bugetare ale dreptului Uniunii, inclusiv normelor care reglementează atribuirea contractelor de achiziții publice, precum cele prevăzute în titlul V al primei părți din Regulamentul nr. 1605/2002. În această privință, actele adoptate în temeiul unor competențe delegate sunt imputate în mod normal instituției delegante, căreia îi revine sarcina apărării în justiție a actului în cauză.

   Această concluzie nu este de natură să contravină principiilor potrivit cărora sistemul tratatului constă în posibilitatea formulării unei acțiuni directe împotriva tuturor măsurilor adoptate de instituții și care urmăresc producerea unui efect juridic. Astfel, o decizie adoptată de Eulex Kosovo în materie de achiziții publice poate face obiectul unui control jurisdicțional, cu condiția totuși ca, în cererea privind în special anularea acestor măsuri, să nu fie citată Eulex Kosovo, ci Comisia, în calitate de autoritate delegantă.

   (a se vedea punctele 62-64, 66 și 67)

5.  Desemnarea în cererea introductivă a unui alt pârât decât autorul actului atacat nu atrage inadmisibilitatea cererii, dacă aceasta din urmă conține elementele care permit identificarea fără dubiu a părții împotriva căreia este formulată precum desemnarea actului atacat și a autorului său. În cazul în care cererea introductivă este îndreptată împotriva unei alte persoane decât cea căreia îi este imputabil actul care face obiectul acesteia, Curtea nu poate nici să încalce, nici să se substituie voinței manifeste a recurentei și singura sa posibilitate este să declare cererea inadmisibilă.

   În această privință, în cazul în care o cerere introductivă este îndreptată, fără echivoc, împotriva unei entități care, potrivit recurentei, are calitatea de organ, oficiu sau agenție a Uniunii, în sensul articolului 263 primul paragraf TFUE, iar recurenta nu formulase în niciun moment o acțiune împotriva unei alte părți decât entitatea menționată, nu este sarcina instanței Uniunii, în cazul în care pârâtul nu are această calitate, de a identifica partea împotriva căreia ar fi trebuit îndreptată acțiunea.

   (a se vedea punctele 73 și 74)

6.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 75)

7.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 78)