Cauza C‑113/13

Azienda sanitaria locale n. 5 „Spezzino” și alții

împotriva

San Lorenzo Soc. coop. Sociale

și

Croce Verde Cogema cooperativa sociale Onlus

(cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato)

„Trimitere preliminară — Servicii de transport sanitar — Legislație națională care rezervă cu prioritate activitățile de transport sanitar unităților sanitare publice sau asociațiilor de voluntariat care îndeplinesc cerințele legale și sunt înregistrate — Compatibilitate cu dreptul Uniunii — Achiziții publice — Articolele 49 TFUE și 56 TFUE — Directiva 2004/18/CE — Servicii mixte prevăzute în același timp în anexa II A și în anexa II B la Directiva 2004/18 — Articolul 1 alineatul (2) literele (a) și (d) — Noțiunea «contract de achiziții publice de servicii» — Caracter oneros — Contraprestație constând în rambursarea cheltuielilor suportate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 11 decembrie 2014

1. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii – Directiva 2004/18 – Domeniu de aplicare – Acord‑cadru privind servicii de transport sanitar prestate de asociații de voluntariat fără scop lucrativ care nu beneficiază decât de rambursarea propriilor cheltuieli – Includere

   [Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (5)]

2. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii – Directiva 2004/18 – Atribuirea contractelor – Norme privind publicitatea – Contracte care au o valoare inferioară pragului stabilit de directivă sau care privesc servicii care intră sub incidența anexei II B – Contracte care prezintă un interes transfrontalier cert – Obligațiile entităților contractante

   [art. 49 TFUE și 56 TFUE; Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 21, 23 și 35 și anexa II B]

3. Întrebări preliminare – Admisibilitate – Necesitatea de a furniza Curții suficiente precizări asupra contextului factual și normativ – Întinderea obligației în domeniul achizițiilor publice

   (art. 49 TFUE, 56 TFUE și 267 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 94)

4. Libertatea de stabilire – Libera prestare a serviciilor – Restricții – Reglementare națională care rezervă în mod prioritar activitățile de transport sanitar asociațiilor de voluntariat – Inadmisibilitate – Justificare – Necesitatea de a menține, din rațiuni de sănătate publică, echilibrul financiar al sistemului de transport sanitar – Admisibilitate – Condiție – Neurmărirea unui scop lucrativ – Verificare de către instanța națională

   (art. 49 TFUE și 56 TFUE)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 36-38)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 40-42, 45 și 46)

3.  În ceea ce privește o cerere de decizie preliminară în materie de achiziții publice care ridică problema aplicării principiilor generale ale egalității de tratament și nediscriminării, precum și a obligației de transparență ce decurge din articolele 49 TFUE și 56 TFUE, instanței de trimitere îi revine sarcina să constate existența elementelor necesare pentru a permite Curții să verifice dacă în cauza principală există un interes transfrontalier cert care justifică aplicarea principiilor respective. Or, astfel cum reiese din cuprinsul articolului 94 din Regulamentul de procedură al Curții, aceasta trebuie să poată identifica într‑o cerere de decizie preliminară o expunere a circumstanțelor factuale pe care se întemeiază întrebările, precum și a legăturii existente în special între aceste circumstanțe și întrebările respective. În consecință, constatarea existenței elementelor necesare pentru a permite verificarea existenței unui interes transfrontalier cert ar trebui efectuată anterior sesizării Curții.

   Cu toate acestea, datorită spiritului de cooperare care predomină în relațiile dintre instanțele naționale și Curte în cadrul procedurii preliminare, lipsa unor astfel de constatări prealabile ale instanței de trimitere cu privire la existența unui eventual interes transfrontalier cert nu conduce la inadmisibilitatea cererii dacă, în pofida acestor lacune, Curtea, având în vedere elementele care rezultă din dosar, se consideră în măsură să ofere un răspuns util instanței de trimitere. Aceasta este situația în special atunci când decizia de trimitere conține suficiente elemente relevante pentru aprecierea eventualei existențe a unui astfel de interes. Cu toate acestea, răspunsul oferit de Curte intervine numai cu condiția ca instanța de trimitere să poată constata, pe baza unei evaluări detaliate a tuturor elementelor relevante care privesc cauza principală, existența unui interes transfrontalier cert în cauza principală.

   (a se vedea punctele 47 și 48)

4.  Articolele 49 TFUE și 56 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care prevede că furnizarea serviciilor de transport sanitar de urgență și de extremă urgență trebuie să fie încredințată cu prioritate și prin atribuire directă, în lipsa oricărei publicități, organismelor de voluntariat cu care s‑au încheiat convenții, în măsura în care cadrul legal și contractual în care se desfășoară activitatea acestor organisme contribuie în mod efectiv la scopul social, precum și la urmărirea obiectivelor de solidaritate și de eficacitate bugetară pe care se întemeiază reglementarea respectivă.

   Astfel, un stat membru poate considera, în cadrul marjei de apreciere de care dispune pentru a stabili nivelul de protecție a sănătății publice și pentru a‑și organiza sistemul de securitate socială, că recurgerea la asociațiile de voluntariat corespunde scopului social al serviciului de transport sanitar de urgență și este de natură să contribuie la controlul costurilor legate de acest serviciu. Or, nu numai că riscul unei atingeri grave aduse echilibrului financiar al sistemului de securitate socială poate constitui, prin el însuși, un motiv imperativ de interes general care poate justifica un obstacol în calea liberei prestări a serviciilor, dar, în plus, obiectivul de a menține, din motive de sănătate publică, un serviciu medical și spitalicesc echilibrat și accesibil tuturor se poate de asemenea încadra în una dintre derogările justificate de motive de sănătate publică, în măsura în care un astfel de obiectiv contribuie la realizarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății.

   Cu toate acestea, este necesar ca, atunci când intervin în acest cadru, asociațiile de voluntariat să nu urmărească alte obiective decât cele de solidaritate și de eficiență bugetară, să nu realizeze niciun profit ca urmare a prestațiilor lor, independent de rambursarea costurilor variabile, fixe și permanente necesare pentru furnizarea acestora și nici să nu ofere vreun beneficiu propriilor membri. Pe de altă parte, deși recurgerea la lucrători este permisă, întrucât, în caz contrar, asociațiile menționate ar fi practic lipsite de posibilitatea efectivă de a acționa în numeroase domenii în care principiul solidarității poate fi pus în aplicare, activitatea organizațiilor respective trebuie să respecte cu strictețe cerințele impuse de legislația națională în privința lor. Revine instanței naționale sarcina de a efectua toate aprecierile necesare pentru a verifica dacă sistemul de organizare a serviciului de transport sanitar de urgență în discuție contribuie în mod efectiv la scopul social, precum și la urmărirea obiectivelor de solidaritate și de eficacitate bugetară pe care se întemeiază acest sistem.

   (a se vedea punctele 57, 59, 61, 63 și 65 și dispozitivul)

Cauza C‑113/13

Azienda sanitaria locale n. 5 „Spezzino” și alții

împotriva

San Lorenzo Soc. coop. Sociale

și

Croce Verde Cogema cooperativa sociale Onlus

(cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato)

„Trimitere preliminară — Servicii de transport sanitar — Legislație națională care rezervă cu prioritate activitățile de transport sanitar unităților sanitare publice sau asociațiilor de voluntariat care îndeplinesc cerințele legale și sunt înregistrate — Compatibilitate cu dreptul Uniunii — Achiziții publice — Articolele 49 TFUE și 56 TFUE — Directiva 2004/18/CE — Servicii mixte prevăzute în același timp în anexa II A și în anexa II B la Directiva 2004/18 — Articolul 1 alineatul (2) literele (a) și (d) — Noțiunea «contract de achiziții publice de servicii» — Caracter oneros — Contraprestație constând în rambursarea cheltuielilor suportate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 11 decembrie 2014

1. Apropierea legislațiilor — Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii — Directiva 2004/18 — Domeniu de aplicare — Acord‑cadru privind servicii de transport sanitar prestate de asociații de voluntariat fără scop lucrativ care nu beneficiază decât de rambursarea propriilor cheltuieli — Includere

   [Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (5)]

2. Apropierea legislațiilor — Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii — Directiva 2004/18 — Atribuirea contractelor — Norme privind publicitatea — Contracte care au o valoare inferioară pragului stabilit de directivă sau care privesc servicii care intră sub incidența anexei II B — Contracte care prezintă un interes transfrontalier cert — Obligațiile entităților contractante

   [art. 49 TFUE și 56 TFUE; Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 21, 23 și 35 și anexa II B]

3. Întrebări preliminare — Admisibilitate — Necesitatea de a furniza Curții suficiente precizări asupra contextului factual și normativ — Întinderea obligației în domeniul achizițiilor publice

   (art. 49 TFUE, 56 TFUE și 267 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 94)

4. Libertatea de stabilire — Libera prestare a serviciilor — Restricții — Reglementare națională care rezervă în mod prioritar activitățile de transport sanitar asociațiilor de voluntariat — Inadmisibilitate — Justificare — Necesitatea de a menține, din rațiuni de sănătate publică, echilibrul financiar al sistemului de transport sanitar — Admisibilitate — Condiție — Neurmărirea unui scop lucrativ — Verificare de către instanța națională

   (art. 49 TFUE și 56 TFUE)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 36-38)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 40-42, 45 și 46)

3.  În ceea ce privește o cerere de decizie preliminară în materie de achiziții publice care ridică problema aplicării principiilor generale ale egalității de tratament și nediscriminării, precum și a obligației de transparență ce decurge din articolele 49 TFUE și 56 TFUE, instanței de trimitere îi revine sarcina să constate existența elementelor necesare pentru a permite Curții să verifice dacă în cauza principală există un interes transfrontalier cert care justifică aplicarea principiilor respective. Or, astfel cum reiese din cuprinsul articolului 94 din Regulamentul de procedură al Curții, aceasta trebuie să poată identifica într‑o cerere de decizie preliminară o expunere a circumstanțelor factuale pe care se întemeiază întrebările, precum și a legăturii existente în special între aceste circumstanțe și întrebările respective. În consecință, constatarea existenței elementelor necesare pentru a permite verificarea existenței unui interes transfrontalier cert ar trebui efectuată anterior sesizării Curții.

   Cu toate acestea, datorită spiritului de cooperare care predomină în relațiile dintre instanțele naționale și Curte în cadrul procedurii preliminare, lipsa unor astfel de constatări prealabile ale instanței de trimitere cu privire la existența unui eventual interes transfrontalier cert nu conduce la inadmisibilitatea cererii dacă, în pofida acestor lacune, Curtea, având în vedere elementele care rezultă din dosar, se consideră în măsură să ofere un răspuns util instanței de trimitere. Aceasta este situația în special atunci când decizia de trimitere conține suficiente elemente relevante pentru aprecierea eventualei existențe a unui astfel de interes. Cu toate acestea, răspunsul oferit de Curte intervine numai cu condiția ca instanța de trimitere să poată constata, pe baza unei evaluări detaliate a tuturor elementelor relevante care privesc cauza principală, existența unui interes transfrontalier cert în cauza principală.

   (a se vedea punctele 47 și 48)

4.  Articolele 49 TFUE și 56 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care prevede că furnizarea serviciilor de transport sanitar de urgență și de extremă urgență trebuie să fie încredințată cu prioritate și prin atribuire directă, în lipsa oricărei publicități, organismelor de voluntariat cu care s‑au încheiat convenții, în măsura în care cadrul legal și contractual în care se desfășoară activitatea acestor organisme contribuie în mod efectiv la scopul social, precum și la urmărirea obiectivelor de solidaritate și de eficacitate bugetară pe care se întemeiază reglementarea respectivă.

   Astfel, un stat membru poate considera, în cadrul marjei de apreciere de care dispune pentru a stabili nivelul de protecție a sănătății publice și pentru a‑și organiza sistemul de securitate socială, că recurgerea la asociațiile de voluntariat corespunde scopului social al serviciului de transport sanitar de urgență și este de natură să contribuie la controlul costurilor legate de acest serviciu. Or, nu numai că riscul unei atingeri grave aduse echilibrului financiar al sistemului de securitate socială poate constitui, prin el însuși, un motiv imperativ de interes general care poate justifica un obstacol în calea liberei prestări a serviciilor, dar, în plus, obiectivul de a menține, din motive de sănătate publică, un serviciu medical și spitalicesc echilibrat și accesibil tuturor se poate de asemenea încadra în una dintre derogările justificate de motive de sănătate publică, în măsura în care un astfel de obiectiv contribuie la realizarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății.

   Cu toate acestea, este necesar ca, atunci când intervin în acest cadru, asociațiile de voluntariat să nu urmărească alte obiective decât cele de solidaritate și de eficiență bugetară, să nu realizeze niciun profit ca urmare a prestațiilor lor, independent de rambursarea costurilor variabile, fixe și permanente necesare pentru furnizarea acestora și nici să nu ofere vreun beneficiu propriilor membri. Pe de altă parte, deși recurgerea la lucrători este permisă, întrucât, în caz contrar, asociațiile menționate ar fi practic lipsite de posibilitatea efectivă de a acționa în numeroase domenii în care principiul solidarității poate fi pus în aplicare, activitatea organizațiilor respective trebuie să respecte cu strictețe cerințele impuse de legislația națională în privința lor. Revine instanței naționale sarcina de a efectua toate aprecierile necesare pentru a verifica dacă sistemul de organizare a serviciului de transport sanitar de urgență în discuție contribuie în mod efectiv la scopul social, precum și la urmărirea obiectivelor de solidaritate și de eficacitate bugetară pe care se întemeiază acest sistem.

   (a se vedea punctele 57, 59, 61, 63 și 65 și dispozitivul)