Cauza C‑611/12 P

Jean‑François Giordano

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs — Politica comună în domeniul pescuitului — Cote de pescuit — Măsuri de urgență adoptate de Comisie — Răspundere extracontractuală a Uniunii — Articolul 340 al doilea paragraf TFUE — Condiții — Prejudiciu real și cert — Dreptul subiectiv de a pescui”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 octombrie 2014

1. Recurs – Motive – Control exercitat de Curte în privința calificării juridice a situației de fapt – Admisibilitate – Controlul caracterului real și cert al prejudiciului invocat – Includere

   (art. 256 TFUE și art. 340 al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf)

2. Recurs – Motive – Simplă repetare a motivelor și a argumentelor prezentate în fața Tribunalului – Inadmisibilitate

   (art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf)

3. Răspundere extracontractuală – Condiții – Prejudiciu real și cert – Sarcina probei – Prejudiciu cauzat prin pierderea unei părți dintr‑o cotă de pescuit ca urmare a adoptării unei măsuri de interdicție – Incertitudine cu privire la întinderea prejudiciului – Lipsa de incidență asupra caracterului cert al prejudiciului

   (art. 340 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 530/2008 al Comisiei)

4. Pescuit – Conservarea resurselor mării – Regimul cotelor de pescuit – Adoptarea de către Comisie a unor măsuri de urgență de limitare a pescuitului în caz de amenințări grave pentru conservarea resurselor acvatice vii sau pentru ecosistemul marin – Obligația de a aștepta depășirea unei cote înainte de adoptarea măsurilor – Inexistență

   [Regulamentul nr. 2371/2002 al Consiliului, art. 7 alin. (1)]

5. Pescuit – Conservarea resurselor mării – Măsuri prin care se urmărește atenuarea amenințării de diminuare drastică a stocului de ton roșu din Atlanticul de Est – Regulamentul nr. 530/2008 – Restrângere disproporționată a drepturilor de proprietate și de liberă exercitare a unei activități profesionale – Inexistență – Încălcarea principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime – Lipsă

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 15, art. 17 primul paragraf și art. 52 alin. (1); Regulamentul nr. 2371/2002 al Consiliului, art. 7 alin. (1) și art. 26 alin. (4); Regulamentul nr. 530/2008 al Comisiei]

1.  Un motiv prin care se solicită Curții să se pronunțe asupra existenței unei erori de drept săvârșite de Tribunal la calificarea prejudiciului invocat ca fiind real și cert în cadrul angajării responsabilității extracontractuale a Uniunii este admisibil în cadrul unui recurs.

   (a se vedea punctul 31)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 33)

3.  În cadrul angajării răspunderii extracontractuale a Uniunii, în sensul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, condiția privind caracterul real al prejudiciului impune ca prejudiciul a cărui reparare este solicitată să fie real și cert, obligația de a dovedi acest lucru revenind reclamantului.

   În ceea ce privește un pretins prejudiciu care constă în partea nepescuită și nevândută dintr‑o cotă individuală de pescuit ca urmare a interdicției de a pescui ton roșu începând cu o anumită dată dispuse prin Regulamentul nr. 530/2008 de stabilire a unor măsuri de urgență în ceea ce privește navele de pescuit cu plase‑pungă care pescuiesc ton roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° longitudine vestică, și în Marea Mediterană, acest prejudiciu nu ar putea fi considerat ca real și cert, întrucât nu poate fi exclusă posibilitatea ca, chiar și în cazul în care reclamantul ar fi putut pescui după data efectivă a interdicției, acesta să nu își fi realizat cota pentru motive independente de voința sa.

   Astfel, pe de o parte, existența unui drept conferit particularilor printr‑o normă de drept nu are legătură cu realitatea prejudiciului invocat, ci constituie o condiție de care depinde constatarea unei încălcări suficient de grave a unei astfel de norme, de către o instituție a Uniunii, pentru angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii. Pe de altă parte, respingerea tezei potrivit căreia reclamantul și‑ar fi epuizat cota este pertinentă numai în vederea evaluării întinderii prejudiciului invocat, însă nu și a existenței înseși a unui astfel de prejudiciu, al cărui caracter cert nu este pus la îndoială de o incertitudine cu privire la întinderea exactă a acestuia.

   (a se vedea punctele 36-38 și 40)

4.  Potrivit chiar dispozițiilor articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2371/2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului, în cazul în care există dovezi ale unei amenințări grave pentru conservarea resurselor acvatice vii sau pentru ecosistemul marin, ce apar ca urmare a activităților de pescuit și necesită adoptarea unor măsuri imediate, Comisia poate decide luarea unor măsuri de urgență, fără a trebui să aștepte survenirea depășirii unei cote alocate. În această privință, faptul de a fi titularul unui drept de a pescui, precum și al unei cote atribuite de statul membru competent pentru un sezon de pescuit anume nu poate să dea titularului menționat dreptul de a‑și putea epuiza cota în orice împrejurare.

   (a se vedea punctele 46 și 48)

5.  Regulamentul nr. 530/2008 de stabilire a unor măsuri de urgență în ceea ce privește navele de pescuit cu plase‑pungă care pescuiesc ton roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° longitudine vestică, și în Marea Mediterană nu constituie o restrângere disproporționată a dreptului la exercitarea și la exploatarea unei activități profesionale, astfel cum sunt garantate la articolul 15 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și nici a dreptului de proprietate, astfel cum este garantat la articolul 17 primul paragraf din carta menționată.

   Astfel, Regulamentul nr. 530/2008 răspunde în mod incontestabil unui obiectiv de interes general urmărit de Uniune, și anume acela de a evita, conform articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2371/2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului, o amenințare gravă pentru conservarea și reconstituirea stocurilor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană. În plus, măsurile de interzicere a pescuitului cuprinse în Regulamentul nr. 530/2008 nu sunt vădit inadecvate în raport cu ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv de interes general și, așadar, se dovedesc a fi în conformitate cu principiul proporționalității. Or, libera exercitare a activităților profesionale nu este o prerogativă absolută, ci trebuie luată în considerare în raport cu funcția sa în societate, acesteia putându‑i‑se aduce limitări în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

   Pe de altă parte, în condițiile în care posibilitatea de a lua măsuri care au ca efect oprirea sezonului de pescuit înainte de data obișnuită este prevăzută în special la articolul 7 alineatul (1) și la articolul 26 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2371/2002, operatorii comunitari a căror activitate constă în a pescui ton roșu nu pot invoca, așadar, beneficiul securității juridice sau al protecției încrederii legitime, întrucât aceștia sunt în măsură să prevadă că pot fi luate asemenea măsuri.

   (a se vedea punctele 49, 50 și 52)

Cauza C‑611/12 P

Jean‑François Giordano

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs — Politica comună în domeniul pescuitului — Cote de pescuit — Măsuri de urgență adoptate de Comisie — Răspundere extracontractuală a Uniunii — Articolul 340 al doilea paragraf TFUE — Condiții — Prejudiciu real și cert — Dreptul subiectiv de a pescui”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 octombrie 2014

1. Recurs — Motive — Control exercitat de Curte în privința calificării juridice a situației de fapt — Admisibilitate — Controlul caracterului real și cert al prejudiciului invocat — Includere

   (art. 256 TFUE și art. 340 al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf)

2. Recurs — Motive — Simplă repetare a motivelor și a argumentelor prezentate în fața Tribunalului — Inadmisibilitate

   (art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf)

3. Răspundere extracontractuală — Condiții — Prejudiciu real și cert — Sarcina probei — Prejudiciu cauzat prin pierderea unei părți dintr‑o cotă de pescuit ca urmare a adoptării unei măsuri de interdicție — Incertitudine cu privire la întinderea prejudiciului — Lipsa de incidență asupra caracterului cert al prejudiciului

   (art. 340 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 530/2008 al Comisiei)

4. Pescuit — Conservarea resurselor mării — Regimul cotelor de pescuit — Adoptarea de către Comisie a unor măsuri de urgență de limitare a pescuitului în caz de amenințări grave pentru conservarea resurselor acvatice vii sau pentru ecosistemul marin — Obligația de a aștepta depășirea unei cote înainte de adoptarea măsurilor — Inexistență

   [Regulamentul nr. 2371/2002 al Consiliului, art. 7 alin. (1)]

5. Pescuit — Conservarea resurselor mării — Măsuri prin care se urmărește atenuarea amenințării de diminuare drastică a stocului de ton roșu din Atlanticul de Est — Regulamentul nr. 530/2008 — Restrângere disproporționată a drepturilor de proprietate și de liberă exercitare a unei activități profesionale — Inexistență — Încălcarea principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime — Lipsă

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 15, art. 17 primul paragraf și art. 52 alin. (1); Regulamentul nr. 2371/2002 al Consiliului, art. 7 alin. (1) și art. 26 alin. (4); Regulamentul nr. 530/2008 al Comisiei]

1.  Un motiv prin care se solicită Curții să se pronunțe asupra existenței unei erori de drept săvârșite de Tribunal la calificarea prejudiciului invocat ca fiind real și cert în cadrul angajării responsabilității extracontractuale a Uniunii este admisibil în cadrul unui recurs.

   (a se vedea punctul 31)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 33)

3.  În cadrul angajării răspunderii extracontractuale a Uniunii, în sensul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, condiția privind caracterul real al prejudiciului impune ca prejudiciul a cărui reparare este solicitată să fie real și cert, obligația de a dovedi acest lucru revenind reclamantului.

   În ceea ce privește un pretins prejudiciu care constă în partea nepescuită și nevândută dintr‑o cotă individuală de pescuit ca urmare a interdicției de a pescui ton roșu începând cu o anumită dată dispuse prin Regulamentul nr. 530/2008 de stabilire a unor măsuri de urgență în ceea ce privește navele de pescuit cu plase‑pungă care pescuiesc ton roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° longitudine vestică, și în Marea Mediterană, acest prejudiciu nu ar putea fi considerat ca real și cert, întrucât nu poate fi exclusă posibilitatea ca, chiar și în cazul în care reclamantul ar fi putut pescui după data efectivă a interdicției, acesta să nu își fi realizat cota pentru motive independente de voința sa.

   Astfel, pe de o parte, existența unui drept conferit particularilor printr‑o normă de drept nu are legătură cu realitatea prejudiciului invocat, ci constituie o condiție de care depinde constatarea unei încălcări suficient de grave a unei astfel de norme, de către o instituție a Uniunii, pentru angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii. Pe de altă parte, respingerea tezei potrivit căreia reclamantul și‑ar fi epuizat cota este pertinentă numai în vederea evaluării întinderii prejudiciului invocat, însă nu și a existenței înseși a unui astfel de prejudiciu, al cărui caracter cert nu este pus la îndoială de o incertitudine cu privire la întinderea exactă a acestuia.

   (a se vedea punctele 36-38 și 40)

4.  Potrivit chiar dispozițiilor articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2371/2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului, în cazul în care există dovezi ale unei amenințări grave pentru conservarea resurselor acvatice vii sau pentru ecosistemul marin, ce apar ca urmare a activităților de pescuit și necesită adoptarea unor măsuri imediate, Comisia poate decide luarea unor măsuri de urgență, fără a trebui să aștepte survenirea depășirii unei cote alocate. În această privință, faptul de a fi titularul unui drept de a pescui, precum și al unei cote atribuite de statul membru competent pentru un sezon de pescuit anume nu poate să dea titularului menționat dreptul de a‑și putea epuiza cota în orice împrejurare.

   (a se vedea punctele 46 și 48)

5.  Regulamentul nr. 530/2008 de stabilire a unor măsuri de urgență în ceea ce privește navele de pescuit cu plase‑pungă care pescuiesc ton roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° longitudine vestică, și în Marea Mediterană nu constituie o restrângere disproporționată a dreptului la exercitarea și la exploatarea unei activități profesionale, astfel cum sunt garantate la articolul 15 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și nici a dreptului de proprietate, astfel cum este garantat la articolul 17 primul paragraf din carta menționată.

   Astfel, Regulamentul nr. 530/2008 răspunde în mod incontestabil unui obiectiv de interes general urmărit de Uniune, și anume acela de a evita, conform articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2371/2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului, o amenințare gravă pentru conservarea și reconstituirea stocurilor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană. În plus, măsurile de interzicere a pescuitului cuprinse în Regulamentul nr. 530/2008 nu sunt vădit inadecvate în raport cu ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv de interes general și, așadar, se dovedesc a fi în conformitate cu principiul proporționalității. Or, libera exercitare a activităților profesionale nu este o prerogativă absolută, ci trebuie luată în considerare în raport cu funcția sa în societate, acesteia putându‑i‑se aduce limitări în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

   Pe de altă parte, în condițiile în care posibilitatea de a lua măsuri care au ca efect oprirea sezonului de pescuit înainte de data obișnuită este prevăzută în special la articolul 7 alineatul (1) și la articolul 26 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2371/2002, operatorii comunitari a căror activitate constă în a pescui ton roșu nu pot invoca, așadar, beneficiul securității juridice sau al protecției încrederii legitime, întrucât aceștia sunt în măsură să prevadă că pot fi luate asemenea măsuri.

   (a se vedea punctele 49, 50 și 52)