Cauza T‑24/20

Oriol Junqueras i Vies

împotriva

Parlamentului European

Ordonanța Tribunalului (Camera a șasea) din 15 decembrie 2020

„Acțiune în anulare – Drept instituțional – Membru al Parlamentului – Privilegii și imunități – Anunț făcut de președintele Parlamentului European privind constatarea faptului că locul unui deputat european este vacant – Cerere de luare de urgență a inițiativei pentru susținerea imunității unui deputat european – Acte care nu sunt supuse căilor de atac – Inadmisibilitate”

1. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice – Anunț făcut de președintele Parlamentului European privind constatarea faptului că locul unui deputat european este vacant – Act cu caracter pur informativ – Excludere

   (art. 263 TFUE)

   (a se vedea punctele 48-50, 68, 71-73 și 90)

2. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Pretinsă respingere de către președintele Parlamentului European a unei cereri având ca obiect luarea de urgență a unei inițiative pentru susținerea imunității unui deputat european – Excludere

   (art. 263 TFUE; Regulamentul de procedură al Parlamentului European, art. 7-9)

   (a se vedea punctele 52, 107, 108, 110, 111, 113-115 și 137)

3. Parlamentul European – Alegeri – Competența statelor membre – Procedură electorală – Decizie a autorităților naționale prin care se constată faptul că locul unui deputat european este vacant, în temeiul unor dispoziții naționale – Inexistența unei competențe a Parlamentului de a controla această decizie

   [art. 5 alin. (1) și art. 13 alin. (2) TUE; Actul privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, art. 7 alin. (3), (8), (12) și art. 13 alin. (1) și (3); Regulamentul de procedură al Parlamentului European, art. 3 alin. (3) și art. 4 alin. (4) al doilea paragraf]

   (a se vedea punctele 59, 60 și 63-67)

4. Parlamentul European – Competențe – Principiul ierarhiei normelor – Interpretare a Regulamentului de procedură al Parlamentului European care constă în recunoașterea în favoarea instituției a unor competențe nerecunoscute de Actul electoral – Excludere

   [Actul privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct; Regulamentul de procedură al Parlamentului European, art. 4 alin. (7)]

   (a se vedea punctele 77-79)

5. Parlamentul European – Competențe – Decizie a autorităților naționale prin care se constată faptul că locul unui deputat european este vacant, în temeiul unor dispoziții naționale – Competența Parlamentului de a se pronunța cu privire la eroarea materială referitoare la faptul că locul este vacant – Inexistență

   [Regulamentul de procedură al Parlamentului European, art. 4 alin. (2) al doilea paragraf, alin. (4) primul și al doilea paragraf și alin. (7)]

   (a se vedea punctele 81-84)

6. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Tăcerea sau inacțiunea unei instituții – Lipsa unui răspuns din partea președintelui Parlamentului European la o cerere având ca obiect luarea de urgență a unei inițiative pentru susținerea imunității unui deputat european – Asimilare cu o decizie implicită de refuz – Excludere

   (art. 263 TFUE)

   (a se vedea punctele 103-106)

7. Privilegii și imunități ale Uniunii Europene – Membrii Parlamentului European – Imunitate – Obligație a autorităților naționale de a respecta imunitățile deputaților europeni care decurg în mod direct din dobândirea acestei calități – Inițiativa președintelui Parlamentului pentru susținerea imunității unui deputat european – Lipsa incidenței asupra acestei obligații

   (Actul privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct; Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, art. 8 și 9; Regulamentul de procedură al Parlamentului European, art. 8)

   (a se vedea punctele 120 și 121)

8. Privilegii și imunități ale Uniunii Europene – Membrii Parlamentului European – Imunitate – Inițiativa președintelui Parlamentului pentru susținerea imunității unui deputat european – Caracter obligatoriu față de autoritățile naționale – Inexistență

   (Actul privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct; Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, art. 8 și 9; Regulamentul de procedură al Parlamentului European, art. 8 și 9)

   (a se vedea punctele 120-122, 124 și 125)

Rezumat

Reclamantul, domnul Oriol Junqueras i Vies, un om politic catalan, fusese arestat preventiv în Spania în cadrul unei proceduri penale inițiate împotriva acestuia din cauza participării sale la organizarea referendumului de autodeterminare din anul 2017 în comunitatea autonomă Catalonia. În cursul fazei de judecată a acestei proceduri, el a fost ales în Parlamentul European la alegerile din 26 mai 2019.

Ca urmare a hotărârii din 14 octombrie 2019, prin care Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania) a condamnat persoana interesată la o pedeapsă cu închisoarea de treisprezece ani, precum și, pentru aceeași perioadă, la o pedeapsă de incapacitate absolută de a exercita sarcini și funcții publice, Comisia Electorală Centrală a declarat, prin decizia sa din 3 ianuarie 2020, neeligibilitatea reclamantului. În plus, prin ordonanța din 9 ianuarie 2020, Tribunal Supremo (Curtea Supremă) a constatat că, ținând seama de Hotărârea Curții din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies ( 1 ), nu era necesar să se adreseze Parlamentului o cerere de ridicare a imunității de care ar fi beneficiat reclamantul în calitatea sa de deputat european pentru motivul printre altele că, atunci când reclamantul fusese proclamat ales, procedura penală care îl privea se încheiase, iar deliberările începuseră. Tribunal Supremo (Curtea Supremă) a precizat că, întrucât reclamantul obținuse calitatea de deputat european în momentul în care procedura penală se afla deja în faza de judecată, el nu putea invoca o imunitate pentru a împiedica continuarea acestui proces. În plus, între timp, o deputată europeană a solicitat președintelui Parlamentului, în numele reclamantului, să ia de urgență o inițiativă, în temeiul articolului 8 din Regulamentul de procedură al Parlamentului, având ca obiect susținerea imunității reclamantului și să refuze să declare vacant locul acestuia.

În sesiunea plenară din 13 ianuarie 2020, președintele Parlamentului a anunțat, în urma deciziei Comisiei Electorale Centrale și a ordonanței Tribunal Supremo (Curtea Supremă) menționate mai sus, constatarea faptului că locul reclamantului era vacant.

Prin acțiunea introdusă la Tribunal, reclamantul a solicitat anularea atât a anunțului menționat anterior, făcut de președintele Parlamentului, cu privire la constatarea faptului că locul reclamantului este vacant, cât și a pretinsei respingeri de către acesta a cererii unei deputate europene de a lua o inițiativă vizând confirmarea imunității sale.

Tribunalul constată că niciunul dintre aceste două acte nu poate fi considerat un act atacabil și, în consecință, respinge acțiunea reclamantului ca inadmisibilă.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, în ceea ce privește constatarea, anunțată de președintele Parlamentului, referitoare la faptul că locul reclamantului este vacant, Tribunalul observă că Parlamentul nu dispune de nicio competență de a controla decizia autorităților unui stat membru prin care se declară retragerea mandatului unui deputat european în temeiul dreptului național și decizia privind existența locului vacant care rezultă din aceasta, instituția fiind numai informată de autoritățile naționale cu privire la existența locului vacant menționată. Tribunalul adaugă că Parlamentul European nu dispune nici de competența de a refuza să țină seama de decizia autorităților naționale prin care se constată existența locului vacant respectivă.

Astfel, în sesiunea plenară din 13 ianuarie 2020, președintele Parlamentului nu a făcut decât să informeze instituția cu privire la o situație juridică preexistentă și care rezultă exclusiv din deciziile autorităților spaniole. Ținând seama de caracterul său pur informativ, această constatare nu poate face, așadar, obiectul unei acțiuni în anulare.

Pe de altă parte, Tribunalul amintește că verificarea respectării de către autoritățile naționale a procedurilor prevăzute de dreptul național și de dreptul Uniunii nu ține de competența Parlamentului, ci de cea a instanțelor spaniole și, dacă este cazul, de cea a Curții atunci când aceasta este sesizată cu o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva statului membru căruia îi aparțin aceste autorități.

În al doilea rând, în ceea ce privește pretinsa respingere de către președintele Parlamentului a cererii de a lua o inițiativă vizând susținerea imunității reclamantului, Tribunalul arată că este vorba în realitate despre un act inexistent, astfel încât concluziile în anulare îndreptate împotriva acestuia trebuie respinse ca inadmisibile. Astfel, cererea menționată nu a fost respinsă nici expres, nici implicit de președintele Parlamentului. Potrivit Tribunalului, lipsa unui răspuns expres la această cerere nu constituie o decizie implicită de respingere a cererii respective, întrucât, în speță, nu există nici un termen la expirarea căruia să se considere că o decizie implicită a fost adoptată, nici împrejurări excepționale care să permită să se considere că o asemenea decizie există.

Tribunalul adaugă că, în orice caz, inițiativele pe care președintele Parlamentului le poate lua în temeiul articolului 8 din Regulamentul de procedură al acestei instituții constituie avize lipsite de caracter obligatoriu față de autoritățile naționale cărora le sunt adresate. În plus, rezultă din același articol că președintele Parlamentului nu este nicidecum obligat să ia inițiativa de a susține imunitatea unui deputat european și că dispune de o putere discreționară în această privință, chiar atunci când acest deputat ar fi arestat sau privat de libertatea de circulație pe motivul unei presupuse încălcări a privilegiilor și imunităților sale. Această putere discreționară exclude dreptul reclamantului de a solicita ca președintele Parlamentului să ia de urgență o inițiativă de a susține imunitatea sa Astfel, pretinsa respingere de către președintele Parlamentului a cererii având ca obiect luarea unei inițiative de a susține imunitatea reclamantului nu poate fi considerată un act atacabil susceptibil să facă obiectul unei acțiuni în anulare.

( 1 ) Hotărârea Curții din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies (C‑502/19, EU:C:2019:1115), a fost pronunțată ca răspuns la cererea de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo (Curtea Supremă), introdusă în cadrul unei acțiuni formulate de domnul Junqueras i Vies la această din urmă instanță, prin care se prevala de imunitățile prevăzute la articolul 9 din Protocolul (nr. 7) privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene (JO 2012, C 326, p. 266).