Cauza C‑221/17

M. G. Tjebbes și alții

împotriva

Minister van Buitenlandse Zaken

[cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State (Consiliul de Stat, Țările de Jos)]

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 12 martie 2019

„Trimitere preliminară – Cetățenia Uniunii Europene – Articolul 20 TFUE – Articolele 7 și 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Cetățenia unui stat membru și cetățenia unui stat terț – Pierdere de plin drept a cetățeniei unui stat membru și a cetățeniei Uniunii – Consecințe – Proporționalitate”

1. Cetățenia Uniunii – Dispozițiile tratatului – Domeniu de aplicare personal – Cetățean al Uniunii care deține cetățenia doar a unui singur stat membru și care a pierdut această cetățenie de plin drept – Includere

   (art. 20 TFUE)

   (a se vedea punctul 32)

2. Cetățenia Uniunii – Dispozițiile tratatului – Cetățenia unui stat membru – Pierdere de plin drept a acestei cetățenii din cauza absenței unei legături efective cu acest stat membru – Pierdere a cetățeniei Uniunii – Admisibilitate – Condiții – Posibilitatea autorităților și a instanțelor naționale de a examina consecințele acestei pierderi a cetățeniei și de a asigura persoanelor interesate redobândirea ei ex tunc – Respectarea principiului proporționalității

   (art. 20 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și 24)

   (a se vedea punctele 35, 39, 40, 42 și 44-48 și dispozitivul)

Rezumat

Dreptul Uniunii nu se opune pierderii cetățeniei unui stat membru și, în consecință, a cetățeniei Uniunii în caz de întrerupere durabilă a legăturii efective dintre persoana interesată și acest stat membru

La 12 martie 2019, în Hotărârea Tjebbes și alții (C‑221/17), Curtea, întrunită în Marea Cameră, a examinat problema dacă pierderea de plin drept a cetățeniei unui stat membru, care antrenează pierderea cetățeniei Uniunii Europene, este compatibilă cu articolul 20 TFUE, citit în lumina articolelor 7 și 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În cauza principală, ministrul afacerilor externe neerlandez refuzase să examineze cererile de pașaport ale unor cetățeni neerlandezi care dețineau o a doua cetățenie, a unui stat terț, pentru motivul că aceste persoane, dintre care una minoră, pierduseră de plin drept cetățenia lor neerlandeză. Refuzul ministrului neerlandez se întemeia pe legislația privind cetățenia neerlandeză, în temeiul căreia o persoană majoră pierde această cetățenie dacă deține și cetățenia unui alt stat și a avut reședința principală pentru o perioadă neîntreruptă de zece ani în afara Uniunii. Pe de altă parte, potrivit aceleiași legislații, un minor își pierde, în principiu, cetățenia neerlandeză dacă tatăl său sau mama sa pierde această cetățenie din cauza absenței unei reședințe în cadrul Uniunii.

Curtea a statuat că dreptul Uniunii nu se opune, de principiu, ca un stat membru să prevadă, pentru motive de interes general, pierderea cetățeniei sale, chiar dacă această pierdere antrenează pierderea statutului de cetățean al Uniunii. Astfel, este legitim ca un stat membru să considere că cetățenia reprezintă manifestarea unei legături efective între acesta și resortisanții săi și să lege, în consecință, pierderea cetățeniei sale de absența sau de încetarea unei astfel de legături efective. De asemenea, este legitim ca un stat membru să vrea să protejeze unitatea de cetățenie în cadrul aceleiași familii, prevăzând că un minor își pierde cetățenia atunci când unul dintre părinții săi o pierde pe a sa.

Cu toate acestea, pentru ca o legislație precum legislația neerlandeză în discuție să fie compatibilă cu articolul 20 TFUE, citit în lumina articolelor 7 și 24 din Carta drepturilor fundamentale, ea trebuie să permită autorităților naționale competente, inclusiv, dacă este cazul, instanțelor naționale, să examineze, în mod incidental, consecințele acestei pierderi de plin drept a cetățeniei statului membru în cauză și eventual să asigure redobândirea ex tunc a cetățeniei de către persoanele respective, cu ocazia solicitării de către acestea a unui document de călătorie sau a oricărui alt document care atestă cetățenia lor.

În cadrul acestei examinări, autoritățile și instanțele naționale trebuie să verifice dacă această pierdere de cetățenie, care implică pierderea statutului de cetățean al Uniunii, respectă principiul proporționalității având în vedere consecințele unei asemenea pierderi asupra situației persoanei în cauză și, dacă este cazul, asupra celei a membrilor familiei sale din perspectiva dreptului Uniunii. O asemenea examinare impune o apreciere a situației individuale a persoanei respective, precum și a celei a familiei sale pentru a determina dacă pierderea cetățeniei are consecințe care ar afecta în mod disproporționat, în raport cu obiectivul urmărit de legiuitorul național, dezvoltarea normală a vieții sale de familie și profesionale, din perspectiva dreptului Uniunii, în special a dreptului la respectarea vieții de familie, astfel cum este prevăzut la articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale.

În ceea ce privește împrejurările referitoare la situația individuală a persoanei interesate, care pot fi pertinente în scopul unei asemenea aprecieri, Curtea menționează în special faptul că, în urma pierderii de plin drept a cetățeniei și a statutului de cetățean al Uniunii, persoana în cauză ar fi expusă la limitări în exercitarea dreptului său de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre care implică, dacă este cazul, dificultăți speciale pentru a se deplasa în continuare în unul sau altul dintre statele membre pentru a menține acolo legături efective și constante cu membri ai familiei sale, pentru a‑și exercita acolo activitatea profesională sau pentru a întreprinde acolo demersurile necesare pentru a exercita o asemenea activitate. Sunt de asemenea pertinente, pe de o parte, faptul că persoana respectivă nu ar fi putut renunța la cetățenia unui stat terț și, pe de altă parte, riscul serios de deteriorare substanțială a securității sale sau a libertății sale de a pleca și de a veni la care ar fi expusă persoana respectivă din cauza imposibilității sale de a beneficia, pe teritoriul statului terț în care această persoană are reședința, de protecție consulară în temeiul articolului 20 alineatul (2) litera (c) TFUE.

În ceea ce privește persoanele minore, autoritățile competente trebuie, în plus, să ia în considerare existența eventuală a unor împrejurări din care decurge că pierderea, de către minorul în cauză, a cetățeniei statului membru în discuție nu corespunde, din cauza consecințelor unei asemenea pierderi pentru acest minor din perspectiva dreptului Uniunii, interesului superior al copilului, astfel cum este consacrat la articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale.