Cauza C‑56/16 P

Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

împotriva

Instituto dos Vinhos do Douro e do Porto IP

„Recurs – Marcă a Uniunii Europene – Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Articolul 8 alineatul (4) și articolul 53 alineatul (1) litera (c) și alineatul (2) litera (d) – Marca verbală a Uniunii Europene PORT CHARLOTTE – Cerere de declarare a nulității acestei mărci – Protecție conferită denumirilor de origine anterioare «Porto» și «Port» în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 și al dreptului național – Caracter exhaustiv al protecției conferite acestor denumiri de origine – Articolul 118m din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 – Noțiunile «utilizare» și «evocare» ale unei denumiri de origine protejate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 septembrie 2017

1. Agricultură–Legislații uniforme–Protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare–Regulamentul nr. 1234/2007–Regim de protecție uniform și exclusiv

   (Regulamentul nr. 510/2006 al Consiliului și Regulamentul nr. 1234/2007 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 491/2009)

2. Agricultură–Legislații uniforme–Protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare–Regulamentul nr. 1234/2007–Instituire a unui regim de drept național pentru indicațiile de proveniență geografică–Admisibilitate–Condiție–Excludere a denumirilor de origine atribuite vinurilor

   (Regulamentul nr. 1234/2007 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 491/2009, art. 118b și art. 118m)

3. Agricultură–Legislații uniforme–Protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare–Regulamentul nr. 1234/2007–Protecția denumirilor înregistrate–Protecția împotriva exploatării reputației unei denumiri de origine sau indicații geografice–Aprecierea existenței unei atingeri–Criterii

   [Regulamentul nr. 1234/2007 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 491/2009, art. 118m alin. (2) lit. (a) pct. (ii)]

4. Agricultură–Legislații uniforme–Protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare–Regulamentul nr. 1234/2007–Protecția denumirilor înregistrate–Evocarea unei indicații geografice protejate–Noțiune

   [Regulamentul nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului art. 16 lit. (b), Regulamentul nr. 1234/2007 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 491/2009, art. 118m alin. (2) lit. (b)]

1.  Deși regimul de protecție instituit de Regulamentul nr. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul „unic OCP”) nu este, desigur, identic cu cel prevăzut de Regulamentul nr. 510/2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare, aceste două regimuri prezintă în esență același caracter, din moment ce obiectivele și caracteristicile lor sunt comparabile. În această privință obiectivele Regulamentului nr. 1234/2007 sunt similare celor vizate de Regulamentul nr. 510/2006 în sensul că indicația geografică înregistrată în temeiul Regulamentului nr. 510/2006 oferă o garanție de calitate consumatorilor în ceea ce privește produsele care poartă respectiva indicație.

   În plus, specificitățile regimului de protecție prevăzut de Regulamentul nr. 1234/2007 sunt similare celor instituite de Regulamentul nr. 510/2006. În primul rând, procedura de înregistrare a denumirilor de origine și a indicațiilor geografice potrivit Regulamentului nr. 1234/2007 este întemeiată pe o partajare a competențelor între statul membru în cauză și Comisie, dat fiind că decizia de înregistrare a unei denumiri nu poate fi luată de Comisie decât dacă statul membru în cauză a făcut o cerere în acest sens și că o astfel de cerere nu poate fi făcută decât dacă statul membru a verificat dacă aceasta este justificată. În al doilea rând, caracterul exhaustiv al regimului de protecție instituit prin Regulamentele nr. 1234/2007 și nr. 479/2008 privind organizarea comună a pieței vitivinicole este atestat și de dispozițiile tranzitorii prevăzute pentru denumirile geografice existente.

   Rezultă că, în ceea ce privește denumirile de origine protejate în temeiul Regulamentului nr. 1234/2007, acest regulament cuprinde un regim de protecție uniform și exclusiv, astfel încât nu era necesară aplicarea de către camera de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală a normelor relevante ale dreptului național care erau la originea înscrierii respectivelor denumiri de origine în baza de date E‑Bacchus. Or, Regulamentul nr. 1234/2007 se opune aplicării unui regim de protecție național de indicații geografice protejate în temeiul acestui regulament.

   (a se vedea punctele 76, 80, 85, 86, 91, 96 și 103)

2.  Deși Regulamentul nr. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul „unic OCP”) nu se opune, în principiu, unei protecții în temeiul dreptului național a unei indicații de proveniență geografică simplă, și anume o denumire pentru care nu există o legătură directă între, pe de o parte, o anumită calitate, reputația sau o altă caracteristică a produsului și, pe de altă parte, originea sa geografică specifică și care, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1234/2007, nu aceasta este situația atunci când litigiul se referă la o denumire de origine atribuită unui vin, care intră în domeniul de aplicare al regulamentului menționat.

   (a se vedea punctul 107)

3.  Încorporarea într‑o marcă a unei denumiri protejate în temeiul Regulamentului nr. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul „unic OCP”), precum o denumire de origine vitivinicolă, nu poate fi considerată de natură să exploateze reputația acestei denumiri de origine, în sensul articolului 118m alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din regulamentul menționat, în ipoteza în care această încorporare nu determină publicul relevant să asocieze această marcă sau produsele pentru care aceasta este înregistrată cu denumirea de origine în cauză sau cu produsul vitivinicol pentru care ea este protejată.

   (a se vedea punctul 115)

4.  Poate exista o evocare în sensul legislației Uniunii privind protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice chiar în lipsa oricărui risc de confuzie între produsele în cauză, important fiind în special să nu se creeze în percepția publicului o asociere de idei cu privire la originea produsului și nici să nu se permită unui operator să obțină foloase necuvenite din reputația unei indicații geografice protejate. În această privință, referitor la denumirea de origine „port”, criteriul esențial este că, deși termenul „port” face parte integrantă din marca contestată, consumatorul mediu, chiar presupunând că este de origine portugheză sau are portugheza ca limbă maternă, atunci când se va afla în fața unui whisky care poartă marca menționată, nu îl va asocia cu un vin de Porto care beneficiază de denumirea de origine în cauză.

   (a se vedea punctele 123 și 124)