Cauza T‑522/15 R

(publicare în extras)

CCPL – Consorzio Cooperative di Produzione e Lavoro SC și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Măsuri provizorii — Concurență — Înțelegeri — Ambalaje alimentare pentru vânzarea cu amănuntul — Decizie de aplicare a unor amenzi — Garanție bancară — Cerere de suspendare a executării — Fumus boni iuris — Urgență — Evaluare comparativă a intereselor”

Sumar – Ordonanța președintelui Tribunalului din 15 decembrie 2015

1. Măsuri provizorii — Suspendarea executării — Condiții de dispunere — Fumus boni iuris — Suspendarea executării obligației de constituire a unei garanții bancare drept condiție a nerecuperării imediate a unei amenzi aplicate pentru încălcarea normelor de concurență — Motiv prin care se invocă subestimarea de către Comisie a gravității situației financiare a întreprinderii în cauză — Existența prima facie a unei probabilități suficiente de reducere de către instanța Uniunii a cuantumului amenzilor aplicate — Motiv care nu este neîntemeiat la prima vedere

   [art. 261 TFUE și 278 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 156 alin. (3)]

2. Măsuri provizorii — Suspendarea executării — Suspendarea executării obligației de constituire a unei garanții bancare drept condiție a nerecuperării imediate a unei amenzi aplicate pentru încălcarea normelor de concurență — Condiții de dispunere — Împrejurări excepționale — Sarcina probei — Refuz al băncilor de a furniza o asemenea garanție bancară — Admisibilitate ca probă a unei imposibilități obiective de obținere a unui asemenea instrument financiar

   [art. 278 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 156 alin. (3)]

3. Măsuri provizorii — Suspendarea executării — Suspendarea executării obligației de constituire a unei garanții bancare drept condiție a nerecuperării imediate a unei amenzi aplicate pentru încălcarea normelor de concurență — Condiții de dispunere — Împrejurări excepționale — Luarea în considerare a situației financiare a grupului din care face parte întreprinderea

   (art. 278 TFUE)

4. Măsuri provizorii — Suspendarea executării — Suspendarea executării obligației de constituire a unei garanții bancare drept condiție a nerecuperării imediate a unei amenzi aplicate pentru încălcarea normelor de concurență — Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză

   [art. 278 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 156 alin. (3)]

1.  În ceea ce privește o cerere de măsuri provizorii având ca obiect obținerea unei scutiri de obligația de constituire a unei garanții bancare drept condiție necesară pentru evitarea recuperării imediate a amenzilor aplicate de Comisie pentru încălcarea normelor de concurență, condiția referitoare la fumus boni iuris este îndeplinită din moment ce există mai multe elemente care indică faptul că Comisia a subestimat, în decizia atacată, gravitatea situației financiare deficitare a întreprinderii sancționate.

   În orice caz, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii nu poate decât să constate că aprecierea elementelor evocate merită o examinare aprofundată care trebuie efectuată de instanța de fond în cadrul procedurii principale. Astfel, potrivit articolului 261 TFUE și articolului 31 din Regulamentul nr. 1/2003, instanța Uniunii are competență de fond cu privire la acțiunile introduse împotriva deciziilor prin care Comisia a stabilit o amendă sau o penalitate cu titlu cominatoriu. Instanța de fond, atunci când își exercită puterea de reformare, poate ține seama de situația de drept și de fapt care prevalează la data la care se pronunță.

   Condiția privind fumus boni iuris este, așadar, îndeplinită atunci când judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii consideră că există, prima facie, o probabilitate suficient de mare ca instanța de fond să acorde întreprinderii o reducere substanțială a cuantumului amenzilor aplicate, mai importantă decât cea acordată de Comisie prin decizia atacată.

   (a se vedea punctele 14, 34 și 41-43)

2.  Întrucât posibilitatea de a impune constituirea unei garanții bancare drept condiție pentru nerecuperarea imediată a amenzilor aplicate pentru încălcarea normelor de concurență corespunde unei linii de conduită generale și rezonabile a Comisiei, doar în prezența unor împrejurări excepționale o întreprindere sancționată poate fi scutită de obligația de a furniza o asemenea garanție. Pentru a stabili existența unor asemenea împrejurări excepționale, întreprinderea menționată trebuie, în principiu, să facă dovada fie că îi este în mod obiectiv imposibil să constituie o garanție bancară, fie că asemenea constituire i‑ar periclita existența. Aceste două împrejurări excepționale sunt alternative, iar nu cumulative. În consecință, în ceea ce privește o cerere de măsuri provizorii introdusă de o întreprindere sancționată și prin care se urmărește obținerea unei scutiri de obligația de constituire a unei asemenea garanții, dacă întreprinderea menționată poate stabili, la un standard juridic corespunzător, că îi este obiectiv imposibil să constituie o garanție bancară pentru amenzile aplicate, se cuvine să se recunoască urgența suspendării executării solicitate.

   Pe de altă parte, trebuie să se considere că întreprinderea menționată a demonstrat la un standard juridic corespunzător că îi era în mod obiectiv imposibil să obțină o garanție bancară, în condițiile în care 12 instituții financiare i‑au refuzat acordarea unei garanții bancare.

   (a se vedea punctele 49-51 și 66)

3.  În materie de măsuri provizorii, luarea în considerare a puterii grupului căruia îi aparține o parte care solicită acordarea unor măsuri provizorii se întemeiază pe ideea că interesele obiective ale acelei părți nu prezintă un caracter autonom față de cele ale persoanelor care o controlează sau care sunt membre ale aceluiași grup, precizat fiind că această abordare se aplică, ținând seama de structura acționariatului grupului, chiar și acționarilor minoritari care dețin 50 %, 40 %, chiar 30 % din capitalul societății în cauză. Cu toate acestea, conceptul de grup nu își găsește aplicarea într‑un mediu cooperativ, atunci când nu există convergență suficient de strânsă a intereselor între cooperative, pe de o parte, și societatea‑mamă și cooperativele surori, pe de altă parte.

   (a se vedea punctele 69 și 70)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 77 și 78)