Cauza C‑94/14

Flight Refund Ltd

împotriva

Deutsche Lufthansa AG

(cerere de decizie preliminară formulată de Kúria)

„Trimitere preliminară — Spațiul de libertate, securitate și justiție — Cooperare judiciară în materie civilă — Procedura europeană de somație de plată — Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 — Articolele 17 și 20 — Obligațiile unei instanțe sesizate în vederea desemnării unei instanțe competente teritorial să soluționeze procedura contencioasă generată de opoziția pârâtului la somația europeană de plată — Competența instanțelor din statul membru de origine a somației europene de plată — Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Creanță întemeiată pe dreptul la compensație în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004 ca urmare a întârzierii unui zbor”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 10 martie 2016

1. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Competența instanței naționale – Necesitatea unei întrebări preliminare și pertinența întrebărilor adresate – Apreciere de către instanța națională

   (art. 267 TFUE)

2. Transporturi – Transporturi aeriene – Regulamentul nr. 261/2004 – Compensare și asistență a pasagerilor – Întârzierea prelungită a zborurilor – Stabilirea competenței internaționale – Aplicabilitatea Regulamentului nr. 44/2001 – Neaplicarea Convenției de la Montreal pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internațional

   (Regulamentul nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 5 și 7; Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului; Convenția de la Montreal din 1999, art. 19)

3. Cooperare judiciară în materie civilă – Procedura europeană de somație de plată – Regulamentul nr. 1896/2006 – Opoziție la somația europeană de plată care nu conține o contestare a competenței instanței din statul membru de origine – Efecte – Înfățișarea pârâtului, în sensul articolului 24 din Regulamentul nr. 44/2001 – Lipsă – Opoziție care conține motive referitoare la fond – Lipsa incidenței

   [Regulamentul nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 17 alin. (1); Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 24]

4. Cooperare judiciară în materie civilă – Procedura europeană de somație de plată – Regulamentul nr. 1896/2006 – Obligațiile unei instanțe sesizate în vederea desemnării unei instanțe competente teritorial să soluționeze procedura contencioasă referitoare la o creanță aflată la originea unei somații europene de plată, generată de opoziția pârâtului la somația respectivă – Problemă procedurală nereglementată expres de acest regulament – Aplicabilitatea dreptului național al statului membru de origine a somației

   [Regulamentul nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 17 alin. (1) și art. 26]

5. Cooperare judiciară în materie civilă – Procedura europeană de somație de plată – Regulamentul nr. 1896/2006 – Desemnarea unei instanțe competente teritorial să soluționeze procedura contencioasă referitoare la o creanță aflată la originea unei somații europene de plată, generată de opoziția pârâtului la somația respectivă – Aplicabilitatea Regulamentului nr. 44/2001 – Respectarea efectului util și a dreptului la apărare

   (Regulamentul nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului)

6. Cooperare judiciară în materie civilă – Procedura europeană de somație de plată – Regulamentul nr. 1896/2006 – Instanță sesizată în vederea desemnării unei instanțe competente teritorial să soluționeze procedura contencioasă referitoare la o creanță aflată la originea unei somații europene de plată, generată de opoziția pârâtului la somația respectivă – Existența sau inexistența, ca urmare a unei asemenea desemnări, a unei competențe internaționale a instanțelor din statul membru de origine a somației – Consecințe

   [Regulamentul nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 40 și 41)

2.  Dreptul pasagerului la o compensație forfetară și uniformizată ca urmare a întârzierii unui zbor, întemeiat pe articolele 5-7 din Regulamentul nr. 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor există independent de repararea prejudiciului prevăzută în cadrul articolului 19 din Convenția de la Montreal pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internațional. Astfel, în măsura în care drepturile întemeiate pe dispozițiile regulamentului menționat și, respectiv, pe prevederile Convenției de la Montreal intră sub incidența unor cadre normative diferite, normele de competență internațională prevăzute de această convenție nu sunt aplicabile cererilor formulate numai în temeiul Regulamentului nr. 261/2004, acestea din urmă trebuind să fie examinate în lumina Regulamentului nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.

   (a se vedea punctele 45 și 46)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 47)

4.  Dreptul Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că, în împrejurările în care o instanță este sesizată cu o procedură privind desemnarea unei instanțe competente teritorial din statul membru de origine a somației europene de plată și examinează, în împrejurările menționate, competența internațională a instanțelor din acest stat membru de a soluționa o procedură contencioasă referitoare la creanța aflată la originea unei astfel de somații de plată împotriva căreia pârâtul a formulat opoziție în termenul prevăzut în acest scop, întrucât Regulamentul nr. 1896/2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată nu furnizează indicații cu privire la puterile și la obligațiile acestei instanțe, respectivele aspecte de procedură rămân, potrivit articolului 26 din regulamentul menționat, reglementate de dreptul național al acelui stat membru.

   Astfel, întrucât din economia Regulamentului nr. 1896/2006 reiese că acesta nu urmărește să armonizeze drepturile procedurale ale statelor membre și, ținând seama de domeniul limitat de aplicare al articolului 17 alineatul (1) din regulamentul menționat, această dispoziție trebuie interpretată, în măsura în care prevede continuarea automată a procedurii, în caz de opoziție a pârâtului, în conformitate cu normele procedurii civile de drept comun, în sensul că nu impune nicio cerință specială cu privire la natura instanțelor în fața cărora procedura trebuie să continue sau la normele pe care o astfel de instanță trebuie să le aplice.

   (a se vedea punctele 48, 54, 56 și 73 și dispozitivul)

5.  Dreptul Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că, în împrejurările în care o instanță este sesizată cu o procedură privind desemnarea unei instanțe competente teritorial din statul membru de origine a somației europene de plată și examinează, în împrejurările menționate, competența internațională a instanțelor din acest stat membru de a soluționa o procedură contencioasă referitoare la creanța aflată la originea unei astfel de somații de plată împotriva căreia pârâtul a formulat opoziție în termenul prevăzut în acest scop, Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială impune ca problema competenței internaționale a instanțelor din statul membru de origine a somației europene de plată să fie soluționată prin aplicarea normelor de procedură care permit să se garanteze efectul util al dispozițiilor acestui regulament și dreptul la apărare, indiferent dacă instanța de trimitere sau o instanță pe care aceasta din urmă o desemnează ca instanță competentă teritorial și material să se pronunțe cu privire la o creanță în temeiul procedurii civile de drept comun se pronunță asupra acestei probleme.

   În această privință, normele naționale aplicabile procedurii cu care este sesizată instanța națională trebuie să permită acesteia din urmă să examineze problema competenței internaționale, în temeiul normelor prevăzute de Regulamentul nr. 44/2001, în lumina tuturor informațiilor care îi sunt necesare în acest scop. În cazul în care situația ar fi diferită, instanța menționată ar avea posibilitatea fie să interpreteze normele sale de procedură în sensul că acestea îi permit să îndeplinească respectivele cerințe, fie să desemneze o instanță competentă material să se pronunțe pe fond cu privire la o creanță în temeiul procedurii civile de drept comun ca instanță competentă teritorial și căreia i se solicită, în acest caz, să se pronunțe, dacă este cazul, cu privire la propria competență internațională în lumina criteriilor enunțate de Regulamentul nr. 44/2001.

   (a se vedea punctele 48, 62-64 și 73 și dispozitivul)

6.  Dreptul Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că, în împrejurările în care o instanță este sesizată cu o procedură privind desemnarea unei instanțe competente teritorial din statul membru de origine a somației europene de plată și examinează, în împrejurările menționate, competența internațională a instanțelor din acest stat membru de a soluționa o procedură contencioasă referitoare la creanța aflată la originea unei astfel de somații de plată împotriva căreia pârâtul a formulat opoziție în termenul prevăzut în acest scop și în ipoteza în care o asemenea instanță se pronunță cu privire la competența internațională a instanțelor din statul membru de origine a somației europene de plată și decide în sensul existenței unei asemenea competențe în lumina criteriilor prevăzute de Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă, acest din urmă regulament și Regulamentul nr. 1896/2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată obligă instanța respectivă să interpreteze dreptul național în sensul că acesta din urmă îi permite să identifice sau să desemneze o instanță competentă teritorial și material să soluționeze această procedură.

   În schimb, în ipoteza în care o asemenea instanță decide în sensul lipsei unei asemenea competențe internaționale, instanța menționată nu are obligația de a reexamina din oficiu, prin analogie cu articolul 20 din Regulamentul nr. 1896/2006, această somație de plată. Astfel, în măsura în care o asemenea situație procedurală nu este reglementată de dispozițiile Regulamentului nr. 1896/2006, ci de dreptul național, dispozițiile acestui regulament, inclusiv cele ale articolului 20, nu se pot aplica, nici măcar prin analogie, acestei situații. În plus, conform articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1896/2006, somației de plată împotriva căreia pârâtul a formulat opoziție în termenul prevăzut în acest scop nu i se poate conferi forță executorie. În consecință, unei asemenea instanțe îi este permis să deducă din constatarea sa, în sensul lipsei de competență a instanțelor din statul membru de origine a somației europene de plată în temeiul Regulamentului nr. 44/2001, consecințele prevăzute, în această ipoteză, de dreptul procedural național.

   (a se vedea punctele 48, 66, 67 și 69-73 și dispozitivul)