Cauza C‑50/14

Consorzio Artigiano Servizio Taxi e Autonoleggio (CASTA) și alții

împotriva

Azienda sanitaria locale di Ciriè, Chivasso e Ivrea (ASL TO4)

și

Regione Piemonte

(cerere de decizie preliminară formulată de tribunale amministrativo regionale per il Piemonte)

„Trimitere preliminară — Achiziții publice — Articolele 49 TFUE și 56 TFUE — Directiva 2004/18/CE — Servicii de transport sanitar — Legislație națională care autorizează autoritățile sanitare teritoriale să încredințeze activitățile de transport sanitar asociațiilor de voluntariat care îndeplinesc cerințele legale și sunt înregistrate, prin atribuire directă și fără publicitate, în schimbul rambursării cheltuielilor suportate — Admisibilitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 28 ianuarie 2016

1. Apropierea legislațiilor — Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii — Directiva 2004/18 — Atribuirea contractelor — Norme privind publicitatea — Contracte cu o valoare inferioară pragului stabilit de directivă sau referitoare la servicii care intră sub incidența anexei II B — Contracte care prezintă un interes transfrontalier cert — Obligațiile entităților contractante

   [art. 49 TFUE și 56 TFUE; Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7, 22 și 23 și art. 35 alin. (4), și anexele II A și II B]

2. Întrebări preliminare — Admisibilitate — Necesitatea de a furniza Curții suficiente precizări asupra contextului factual și normativ — Conținutul obligației în domeniul contractelor de achiziții publice

   (art. 49 TFUE, 56 TFUE și 267 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 94)

3. Libertatea de stabilire — Libera prestare a serviciilor — Restricții — Reglementare națională care rezervă cu prioritate activitățile de transport sanitar asociațiilor de voluntariat — Inadmisibilitate — Justificare — Necesitatea de a menține, pentru motive de sănătate publică, echilibrul financiar al sistemului de transport sanitar — Admisibilitate — Condiții

   (art. 49 TFUE și 56 TFUE)

4. Libertatea de stabilire — Libera prestare a serviciilor — Restricții — Reglementare națională care permite autorităților publice să recurgă direct la asociații de voluntariat pentru îndeplinirea anumitor misiuni — Obligația de a compara în prealabil propunerile diferitor asociații în vederea evitării unor eventuale costuri inutile — Inexistență

5. Libertatea de stabilire — Libera prestare a serviciilor — Restricții — Reglementare națională care permite autorităților publice să recurgă direct la asociații de voluntariat pentru îndeplinirea anumitor misiuni — Stabilirea limitelor în care pot fi îndeplinite activități comerciale de către aceste asociații — Competența statului membru — Limite

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 37-39, 41 și 42)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 47 și 48)

3.  Articolele 49 TFUE și 56 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care permite autorităților locale să încredințeze furnizarea unor servicii de transport sanitar prin atribuire directă, în lipsa oricărei forme de publicitate, unor asociații de voluntariat, în măsura în care cadrul legal și contractual în care se desfășoară activitatea acestor organisme contribuie în mod efectiv la un scop social, precum și la urmărirea obiectivelor de solidaritate și de eficacitate bugetară.

   Astfel, atribuirea, în lipsa oricărei transparențe, a unui contract unei întreprinderi situate în statul membru al autorității contractante care atribuie contractul respectiv reprezintă o diferență de tratament în detrimentul întreprinderilor stabilite într‑un alt stat membru care pot fi interesate de contractul menționat. Cu excepția cazului în care este justificată de împrejurări obiective, o astfel de diferență de tratament, care, prin excluderea tuturor întreprinderilor stabilite într‑un alt stat membru, ar acționa în principal în detrimentul acestora, ar constitui o discriminare indirectă pe motiv de naționalitate, interzisă în temeiul articolelor 49 TFUE și 56 TFUE.

   Statele membre sunt însă competente să își organizeze sistemele de sănătate publică și de securitate socială. Pe de altă parte, nu numai că riscul unei atingeri grave aduse echilibrului financiar al sistemului de securitate socială poate constitui, prin el însuși, un motiv imperativ de interes general care poate justifica un obstacol în calea liberei prestări a serviciilor, dar, în plus, obiectivul de a menține, din motive de sănătate publică, un serviciu medical și spitalicesc echilibrat și accesibil tuturor se poate de asemenea încadra în una dintre derogările justificate de motive de sănătate publică, în măsura în care un astfel de obiectiv contribuie la realizarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății. Sunt astfel vizate măsurile care, pe de o parte, răspund obiectivului general de a asigura pe teritoriul statului membru în cauză un acces suficient și permanent la o gamă echilibrată de îngrijiri medicale de calitate și, pe de altă parte, reprezintă expresia unei voințe de a asigura un control al costurilor și de a evita, în măsura în care este posibil, orice risipă a resurselor financiare, tehnice și umane.

   În această privință, un stat membru poate considera, în cadrul marjei de apreciere de care dispune pentru a stabili nivelul de protecție a sănătății publice și pentru a‑și organiza sistemul de securitate socială, că recurgerea la asociațiile de voluntariat corespunde scopului social al unui serviciu de transport sanitar și este de natură să contribuie la controlul costurilor legate de acest serviciu. Este necesar ca, atunci când intervin în acest cadru, asociațiile de voluntariat să nu urmărească alte obiective decât cele citate anterior, să nu realizeze niciun profit ca urmare a prestațiilor lor, independent de rambursarea costurilor variabile, fixe și permanente necesare pentru furnizarea acestora, și nici să nu ofere vreun beneficiu propriilor membri.

   Îi revine instanței de trimitere sarcina de a efectua ansamblul aprecierilor necesare pentru a verifica dacă convenția și, dacă este cazul, acordul‑cadru, astfel cum sunt reglementate de legislația aplicabilă, contribuie în mod efectiv la scopul social, precum și la realizarea obiectivelor de solidaritate și de eficacitate bugetară.

   (a se vedea punctele 56, 61, 62, 64, 66 și 67 și dispozitiv 1)

4.  În cazul în care un stat membru permite autorităților publice să recurgă în mod direct la asociații de voluntariat pentru îndeplinirea anumitor misiuni, o autoritate publică ce intenționează să încheie convenții cu astfel de asociații nu are obligația, în temeiul dreptului Uniunii, să compare în prealabil propunerile diferitor asociații.

   Astfel, absența cerinței privind publicitatea implică faptul că autoritățile publice care recurg, în condițiile menționate, la asociații de voluntariat nu au obligația, în temeiul dreptului Uniunii, să organizeze o comparație între organismele de voluntariat.

   Cu toate acestea, legalitatea recurgerii la asociații de voluntariat este, printre, altele supusă condiției ca această recurgere să contribuie în mod efectiv la obiectivul eficacității bugetare. Prin urmare, modalitățile de punere în aplicare a acestei recurgeri, astfel cum sunt stabilite în convențiile încheiate cu aceste asociații, precum și într‑un eventual acord‑cadru, trebuie să contribuie de asemenea la realizarea acestui obiectiv. În plus, principiul general al interzicerii abuzului de drept se aplică în ceea ce privește rambursarea cheltuielilor suportate de asociațiile de voluntariat.

   (a se vedea punctele 70-72 și dispozitiv 2)

5.  În cazul în care un stat membru care permite autorităților publice să recurgă în mod direct la asociații de voluntariat pentru îndeplinirea anumitor misiuni autorizează aceste asociații să exercite anumite activități comerciale, este de competența acestui stat membru să stabilească limitele în care pot fi îndeplinite aceste activități. Aceste limite trebuie să garanteze totuși că activitățile comerciale menționate sunt marginale în raport cu ansamblul activităților unor astfel de asociații și sprijină desfășurarea activității voluntare a acestora.

   Îi revine legiuitorului național care a optat pentru posibilitatea ca aceste asociații să desfășoare o activitate comercială pe piață sarcina de a decide cu privire la aspectul dacă este preferabil să reglementeze această activitate prin stabilirea unei limite exprimate în cifre sau prin caracterizarea sa în alt mod.

   (a se vedea punctele 76 și 79 și dispozitiv 3)