Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 10 aprilie 2014 – Macedo Maia și alții

(Cauza C‑511/12)

„Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții — Trimitere preliminară — Directiva 80/987/CEE — Directiva 2002/74/CE — Protecția lucrătorilor salariați în caz de insolvabilitate a angajatorului — Instituții de garantare — Limitarea obligației de plată a instituțiilor de garantare — Creanțe salariale devenite exigibile cu mai mult de șase luni înainte de introducerea unei acțiuni în justiție prin care se solicită constatarea insolvabilității angajatorului”

Politica socială — Apropierea legislațiilor — Protecția lucrătorilor în cazul insolvabilității angajatorului — Directiva 80/987 — Limitarea obligației de plată a instituțiilor de garantare — Reglementare națională care exclude creanțele salariale devenite exigibile cu mai mult de șase luni înainte de introducerea unei acțiuni prin care se solicită constatarea insolvabilității angajatorului — Admisibilitate (Directiva 80/987 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74) (a se vedea punctele 20-27 și dispozitivul)

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Tribunal Central Administrativo – Interpretarea articolelor 4 și 10 din Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului (JO L 283, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 197) – Limitarea obligației de plată a instituțiilor de garantare – Reglementare națională prin care se limitează obligația de plată menționată la creanțele devenite scadente în cadrul celor șase luni anterioare introducerii unei acțiuni în justiție prin care se solicită constatarea insolvenței angajatorului – Aplicarea acestei limitări în situația introducerii unei acțiuni la instanțele pentru litigii de muncă prin care se solicită să se stabilească cuantumul creanțelor neplătite în perioada de șase luni după data scadenței creanțelor

Dispozitivul

Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care nu garantează creanțele salariale devenite exigibile cu mai mult de șase luni înainte de introducerea unei căi de atac prin care se solicită constatarea insolvabilității angajatorului, chiar în cazul în care lucrătorii au inițiat, înainte de începerea acestei perioade, o procedură judiciară împotriva angajatorului lor, prin care urmăreau să obțină stabilirea cuantumului acestor creanțe și recuperarea silită a acestora.

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 10 aprilie 2014 – Macedo Maia și alții

(Cauza C‑511/12)

„Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții — Trimitere preliminară — Directiva 80/987/CEE — Directiva 2002/74/CE — Protecția lucrătorilor salariați în caz de insolvabilitate a angajatorului — Instituții de garantare — Limitarea obligației de plată a instituțiilor de garantare — Creanțe salariale devenite exigibile cu mai mult de șase luni înainte de introducerea unei acțiuni în justiție prin care se solicită constatarea insolvabilității angajatorului”

Politica socială — Apropierea legislațiilor — Protecția lucrătorilor în cazul insolvabilității angajatorului — Directiva 80/987 — Limitarea obligației de plată a instituțiilor de garantare — Reglementare națională care exclude creanțele salariale devenite exigibile cu mai mult de șase luni înainte de introducerea unei acțiuni prin care se solicită constatarea insolvabilității angajatorului — Admisibilitate (Directiva 80/987 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74) (a se vedea punctele 20-27 și dispozitivul)

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Tribunal Central Administrativo – Interpretarea articolelor 4 și 10 din Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului (JO L 283, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 197) – Limitarea obligației de plată a instituțiilor de garantare – Reglementare națională prin care se limitează obligația de plată menționată la creanțele devenite scadente în cadrul celor șase luni anterioare introducerii unei acțiuni în justiție prin care se solicită constatarea insolvenței angajatorului – Aplicarea acestei limitări în situația introducerii unei acțiuni la instanțele pentru litigii de muncă prin care se solicită să se stabilească cuantumul creanțelor neplătite în perioada de șase luni după data scadenței creanțelor

Dispozitivul

Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care nu garantează creanțele salariale devenite exigibile cu mai mult de șase luni înainte de introducerea unei căi de atac prin care se solicită constatarea insolvabilității angajatorului, chiar în cazul în care lucrătorii au inițiat, înainte de începerea acestei perioade, o procedură judiciară împotriva angajatorului lor, prin care urmăreau să obțină stabilirea cuantumului acestor creanțe și recuperarea silită a acestora.