Cauza C‑424/12

SC Fatorie SRL

împotriva

Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor

(cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Oradea)

„Trimitere preliminară — TVA — Directiva 2006/112/CE — Taxare inversă — Drept de deducere — Plata taxei către prestatorul de servicii — Omiterea unor mențiuni obligatorii — Plata unui TVA nedatorat — Pierderea dreptului de deducere — Principiul neutralității fiscale — Principiul securității juridice”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 6 februarie 2014

1. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Întrebări lipsite în mod evident de pertinență și întrebări ipotetice adresate într‑un context care exclude un răspuns util – Întrebări fără legătură cu obiectul litigiului principal

   (art. 267 TFUE)

2. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Deducerea taxei achitate în amonte – Procedură de taxare inversă – Persoană impozabilă obligată la plata taxei pe valoarea adăugată în calitate de destinatar al unor bunuri sau al unor servicii – Drept de deducere – Condiții – Reglementare națională care lipsește beneficiarul unor servicii de dreptul de deducere în cazul unei plăți nejustificate a taxei pe valoarea adăugată prestatorului de servicii ca urmare a unei facturi întocmite în mod eronat – Admisibilitate – Imposibilitate de a corecta eroarea ca urmare a falimentului prestatorului – Irelevanță

   (Directiva 2006/112 a Consiliului)

3. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Deducerea taxei achitate în amonte – Practică administrativă a organelor fiscale naționale care constă în a revoca, într‑un termen de decădere, un drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată acordat persoanei impozabile și în a‑i solicita, în urma unei noi inspecții, această taxă, precum și majorări de întârziere – Principiul securității juridice – Admisibilitate – Limite – Respectarea dreptului Uniunii și a principiilor sale generale, printre care se numără principiul proporționalității

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 25)

2.  Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și principiul neutralității fiscale nu se opun, în cadrul unei operațiuni supuse regimului de taxare inversă, lipsirii beneficiarului unor servicii de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pe care a plătit‑o în mod nejustificat prestatorului de servicii pe baza unei facturi întocmite în mod eronat, nici chiar în cazul în care îndreptarea respectivei erori nu este posibilă din cauza falimentului prestatorului.

   Astfel, pe baza regimului de taxare inversă, nu se efectuează nicio plată a taxei pe valoarea adăugată între prestatorul și beneficiarul unor servicii, acesta din urmă datorând, pentru operațiunile efectuate, taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor și având posibilitatea, în principiu, să deducă respectiva taxă astfel încât nicio sumă să nu fie datorată administrației fiscale. În această privință, deși principiul neutralității fiscale impune ca deducerea taxei pe valoarea adăugată aferente intrărilor să fie acordată dacă cerințele de fond sunt îndeplinite, chiar dacă anumite cerințe de formă au fost omise de persoanele impozabile, beneficiarul serviciilor ar fi trebuit să plătească taxa pe valoarea adăugată autorităților fiscale conform articolului 199 din Directiva 2006/112. Astfel, pe lângă faptul că factura în cauză nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de legislația națională, nu a fost respectată nici o condiție de fond a regimului de taxare inversă. Această situație a împiedicat administrația fiscală să verifice aplicarea regimului de taxare inversă și a creat un risc de pierdere a unor venituri fiscale pentru statul membru respectiv.

   Astfel, întrucât taxa pe valoarea adăugată achitată de beneficiar prestatorului nu era datorată, iar această plată nu respecta una dintre condițiile de fond ale regimului, beneficiarul serviciilor nu poate invoca un drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată.

   Pe de altă parte, împrejurarea că prestatorul de servicii se afla în faliment nu este de natură să pună în discuție refuzul de a deduce taxa pe valoarea adăugată, motivat de faptul că beneficiarul serviciilor nu și‑a îndeplinit obligații esențiale pentru aplicarea regimului de taxare inversă. Cu toate acestea, beneficiarul serviciilor care a plătit în mod nejustificat taxa pe valoarea adăugată prestatorului serviciilor menționate poate să îi solicite rambursarea în conformitate cu dreptul național.

   (a se vedea punctele 29, 35, 37, 38, 40-42 și 44 și dispozitiv 1)

3.  Principiul securității juridice nu se opune unei practici administrative a organelor fiscale naționale care constă în revocarea, într‑un termen de decădere, a unei decizii prin care acestea au recunoscut persoanei impozabile un drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată, solicitându‑i, în urma unei noi inspecții, această taxă, precum și majorări de întârziere.

   Este adevărat că principiul securității juridice impune ca situația fiscală a persoanei impozabile, din punctul de vedere al drepturilor și al obligațiilor sale față de administrația fiscală, să nu poată fi pusă în discuție la nesfârșit. Cu toate acestea, o reglementare națională care permite, prin excepție, reverificarea, în termenul de prescripție, a unei anumite perioade dacă apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora respectă principiul securității juridice.

   În ceea ce privește majorările de întârziere, în lipsa unei armonizări a legislației Uniunii în domeniul sancțiunilor aplicabile în caz de nerespectare a condițiilor prevăzute de un regim instituit prin această legislație, statele membre rămân competente să aleagă sancțiunile care le par adecvate. Acestea sunt însă obligate să își exercite competențele cu respectarea dreptului Uniunii și a principiilor sale generale și, în consecință, cu respectarea principiului proporționalității.

   (a se vedea punctele 46-48, 50 și 51 și dispozitiv 2)

Cauza C‑424/12

SC Fatorie SRL

împotriva

Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor

(cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Oradea)

„Trimitere preliminară — TVA — Directiva 2006/112/CE — Taxare inversă — Drept de deducere — Plata taxei către prestatorul de servicii — Omiterea unor mențiuni obligatorii — Plata unui TVA nedatorat — Pierderea dreptului de deducere — Principiul neutralității fiscale — Principiul securității juridice”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 6 februarie 2014

1. Întrebări preliminare — Competența Curții — Limite — Întrebări lipsite în mod evident de pertinență și întrebări ipotetice adresate într‑un context care exclude un răspuns util — Întrebări fără legătură cu obiectul litigiului principal

   (art. 267 TFUE)

2. Armonizarea legislațiilor fiscale — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Deducerea taxei achitate în amonte — Procedură de taxare inversă — Persoană impozabilă obligată la plata taxei pe valoarea adăugată în calitate de destinatar al unor bunuri sau al unor servicii — Drept de deducere — Condiții — Reglementare națională care lipsește beneficiarul unor servicii de dreptul de deducere în cazul unei plăți nejustificate a taxei pe valoarea adăugată prestatorului de servicii ca urmare a unei facturi întocmite în mod eronat — Admisibilitate — Imposibilitate de a corecta eroarea ca urmare a falimentului prestatorului — Irelevanță

   (Directiva 2006/112 a Consiliului)

3. Armonizarea legislațiilor fiscale — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Deducerea taxei achitate în amonte — Practică administrativă a organelor fiscale naționale care constă în a revoca, într‑un termen de decădere, un drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată acordat persoanei impozabile și în a‑i solicita, în urma unei noi inspecții, această taxă, precum și majorări de întârziere — Principiul securității juridice — Admisibilitate — Limite — Respectarea dreptului Uniunii și a principiilor sale generale, printre care se numără principiul proporționalității

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 25)

2.  Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și principiul neutralității fiscale nu se opun, în cadrul unei operațiuni supuse regimului de taxare inversă, lipsirii beneficiarului unor servicii de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pe care a plătit‑o în mod nejustificat prestatorului de servicii pe baza unei facturi întocmite în mod eronat, nici chiar în cazul în care îndreptarea respectivei erori nu este posibilă din cauza falimentului prestatorului.

   Astfel, pe baza regimului de taxare inversă, nu se efectuează nicio plată a taxei pe valoarea adăugată între prestatorul și beneficiarul unor servicii, acesta din urmă datorând, pentru operațiunile efectuate, taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor și având posibilitatea, în principiu, să deducă respectiva taxă astfel încât nicio sumă să nu fie datorată administrației fiscale. În această privință, deși principiul neutralității fiscale impune ca deducerea taxei pe valoarea adăugată aferente intrărilor să fie acordată dacă cerințele de fond sunt îndeplinite, chiar dacă anumite cerințe de formă au fost omise de persoanele impozabile, beneficiarul serviciilor ar fi trebuit să plătească taxa pe valoarea adăugată autorităților fiscale conform articolului 199 din Directiva 2006/112. Astfel, pe lângă faptul că factura în cauză nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de legislația națională, nu a fost respectată nici o condiție de fond a regimului de taxare inversă. Această situație a împiedicat administrația fiscală să verifice aplicarea regimului de taxare inversă și a creat un risc de pierdere a unor venituri fiscale pentru statul membru respectiv.

   Astfel, întrucât taxa pe valoarea adăugată achitată de beneficiar prestatorului nu era datorată, iar această plată nu respecta una dintre condițiile de fond ale regimului, beneficiarul serviciilor nu poate invoca un drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată.

   Pe de altă parte, împrejurarea că prestatorul de servicii se afla în faliment nu este de natură să pună în discuție refuzul de a deduce taxa pe valoarea adăugată, motivat de faptul că beneficiarul serviciilor nu și‑a îndeplinit obligații esențiale pentru aplicarea regimului de taxare inversă. Cu toate acestea, beneficiarul serviciilor care a plătit în mod nejustificat taxa pe valoarea adăugată prestatorului serviciilor menționate poate să îi solicite rambursarea în conformitate cu dreptul național.

   (a se vedea punctele 29, 35, 37, 38, 40-42 și 44 și dispozitiv 1)

3.  Principiul securității juridice nu se opune unei practici administrative a organelor fiscale naționale care constă în revocarea, într‑un termen de decădere, a unei decizii prin care acestea au recunoscut persoanei impozabile un drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată, solicitându‑i, în urma unei noi inspecții, această taxă, precum și majorări de întârziere.

   Este adevărat că principiul securității juridice impune ca situația fiscală a persoanei impozabile, din punctul de vedere al drepturilor și al obligațiilor sale față de administrația fiscală, să nu poată fi pusă în discuție la nesfârșit. Cu toate acestea, o reglementare națională care permite, prin excepție, reverificarea, în termenul de prescripție, a unei anumite perioade dacă apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora respectă principiul securității juridice.

   În ceea ce privește majorările de întârziere, în lipsa unei armonizări a legislației Uniunii în domeniul sancțiunilor aplicabile în caz de nerespectare a condițiilor prevăzute de un regim instituit prin această legislație, statele membre rămân competente să aleagă sancțiunile care le par adecvate. Acestea sunt însă obligate să își exercite competențele cu respectarea dreptului Uniunii și a principiilor sale generale și, în consecință, cu respectarea principiului proporționalității.

   (a se vedea punctele 46-48, 50 și 51 și dispozitiv 2)