Cauzele T-252/07, T-271/07 și T-272/07

Sungro, SA și alții

împotriva

Consiliului Uniunii Europene și a Comisiei Europene

„Răspundere extracontractuală — Politica agricolă comună — Modificare a schemei de sprijin comunitar pentru bumbac — Titlul IV capitolul 10a din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, introdus prin articolul 1 punctul 20 din Regulamentul (CE) nr. 864/2004 — Anularea dispozițiilor în cauză printr-o hotărâre a Curții — Legătură de cauzalitate”

Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 20 ianuarie 2010   II ‐ 58

Sumarul hotărârii

1. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate

   (art. 288 al doilea paragraf CE)

2. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate

   (art. 235 CE și art. 288 al doilea paragraf CE; Regulamentul nr. 1782/2003 al Consiliului, titlul IV capitolul 10a, și Regulamentul nr. 864/2004 al Consiliului, art. 1 punctul 20)

3. Acțiune în despăgubire – Obiect – Repararea prejudiciului ce rezultă din cheltuielile efectuate în legătură cu procedura în fața instanței comunitare

   (art. 288 al doilea paragraf CE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 91)

1.  În contextul răspunderii extracontractuale a Comunității, pentru a considera că este îndeplinită condiția privind existența unei legături de cauzalitate între comportamentul invocat și prejudiciul pretins, prejudiciul pretins trebuie să fie rezultatul direct al comportamentului imputat, acesta din urmă trebuind să constituie cauza determinantă a prejudiciului.

   Pentru a stabili prejudiciul imputabil unei acțiuni culpabile a unei instituții comunitare, trebuie luate în considerare efectele neîndeplinirii obligațiilor care generează răspunderea, iar nu cele ale actului în care se înscrie aceasta, cu condiția ca instituția să fi putut sau să fi trebuit să adopte un act având același efect, fără a încălca norma juridică. Analiza legăturii de cauzalitate nu poate pleca de la premisa incorectă potrivit căreia, în absența unui comportament nelegal, instituția s-ar fi abținut să acționeze sau ar fi adoptat un act contrar, ce ar putea, de asemenea, să reprezinte un comportament nelegal al acesteia, ci trebuie să se recurgă la compararea între situația generată, pentru terțul în cauză, prin acțiunea culpabilă și situația care ar rezulta pentru acesta dintr-un comportament al instituției în conformitate cu norma juridică.

   (a se vedea punctele 47 și 48)

2.  Regulamentul nr. 864/2004 și, în special, capitolul 10a, privind ajutorul în favoarea producătorilor de bumbac, pe care acesta îl introduce în titlul IV din Regulamentul nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori se inserează, astfel cum rezultă în mod clar din expunerea de motive a acestuia, în cadrul procesului de reformă a politicii agricole comune inițiat prin Regulamentul nr. 1782/2003, al cărei obiectiv este de a asigura trecerea de la o politică de sprijinire a prețurilor și a producției la o politică de sprijinire directă a veniturilor agricultorilor, unul dintre elementele-cheie ale acesteia fiind separarea ajutorului direct acordat producătorilor și introducerea schemei de plată unică.

   În cadrul unor acțiuni în despăgubire, formulate în temeiul articolului 235 CE și al articolului 288 al doilea paragraf CE de întreprinderi de egrenare a bumbacului ca urmare a anulării printr-o hotărâre a Curții a capitolului 10a menționat, având ca obiect repararea prejudiciului pretins a fi fost suferit din cauza adoptării și a aplicării dispozițiilor menționate, revine reclamantelor obligația de a demonstra că, în lipsa nelegalității constatate, regulamentul în litigiu nu ar fi fost adoptat sau ar fi avut în mod necesar un conținut diferit. Astfel, nu dispozițiile în litigiu în sine au fost cenzurate prin hotărârea Curții din perspectiva unei încălcări a principiului proporționalității, ci neluarea în considerare a ansamblului elementelor și împrejurărilor pertinente, în special prin intermediul realizării unui studiu de impact al reformei, înainte de adoptarea respectivelor dispoziții. În aceste împrejurări, revenea, așadar, reclamantelor obligația de a demonstra că, în cadrul adoptării unei noi scheme conforme nu numai cu norma juridică prin intermediul realizării unui studiu de impact al reformei, ci și cu obiectivele care stau la baza reformei politicii agricole comune, Consiliul era în mod inevitabil obligat să utilizeze un sistem și o cotă de separare a ajutorului pentru producători diferite de cele prevăzute de dispozițiile în litigiu.

   Astfel, nu orice diminuare a veniturilor cauzată exclusiv de reforma politicii agricole comune în sectorul bumbacului prezintă o legătură de cauzalitate cu nelegalitatea constatată de Curte, deoarece această nelegalitate nu repune în discuție alegerea de a efectua o astfel de reformă.

   (a se vedea punctele 60, 61 și 63)

3.  Cheltuielile efectuate în legătură cu procedurile de control jurisdicțional în fața instanței comunitare trebuie considerate ca fiind acoperite de deciziile adoptate cu privire la cheltuielile de judecată, în temeiul normelor procedurale specifice aplicabile acestui tip de cheltuieli, în deciziile prin care se finalizează procedura și la capătul procedurilor speciale prevăzute în caz de contestare a cuantumului cheltuielilor de judecată. Aceste proceduri exclud revendicarea acelorași sume sau a cheltuielilor efectuate în aceleași scopuri în cadrul unei acțiuni ce pune în discuție răspunderea extracontractuală a Comunității, inclusiv din partea persoanelor care, întrucât au căzut în pretenții, au trebuit să suporte plata cheltuielilor de judecată.

   (a se vedea punctul 69)