Cauza C-487/07

L'Oréal SA și alții

împotriva

Bellure NV și alții

[cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)]

„Directiva 89/104/CEE — Mărci — Articolul 5 alineatele (1) și (2) — Utilizare într-o publicitate comparativă — Dreptul de a obține interzicerea acestei utilizări — Profit obținut în mod neloial din renume — Atingere adusă funcțiilor mărcii — Directiva 84/450/CEE — Publicitate comparativă — Articolul 3a alineatul (1) literele (g) și (h) — Condițiile în care publicitatea comparativă este permisă — Profit obținut în mod neloial din reputația unei mărci — Prezentarea unui bun drept o imitație sau o reproducere”

Concluziile avocatului general P. Mengozzi prezentate la 10 februarie 2009   I ‐ 5189

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 18 iunie 2009   I ‐ 5226

Sumarul hotărârii

1. Apropierea legislațiilor – Mărci – Directiva 89/104 – Marcă de renume – Protecție extinsă la produse sau la servicii nesimilare [articolul 5 alineatul (2) din directivă] – Condiții ale protecției extinse

   [Directiva 89/104 a Consiliului, art. 5 alin. (2)]

2. Apropierea legislațiilor – Mărci – Directiva 89/104 – Dreptul titularului unei mărci de a se opune utilizării de către un terț a unui semn identic sau similar pentru produse sau servicii identice ori similare – Utilizare a mărcii în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din directivă

   [Directiva 84/450 a Consiliului, art. 3a alin. (1), și Directiva 89/104 a Consiliului, art. 5 alin. (1) lit. (a)]

3. Apropierea legislațiilor – Publicitate înșelătoare și publicitate comparativă – Directiva 84/450 – Publicitate comparativă

   [Directiva 84/450 a Consiliului, art. 3a alin. (1) lit. (g) și (h)]

1.  Articolul 5 alineatul (2) din Prima directivă 89/104 cu privire la mărci trebuie interpretat în sensul că existența unui profit obținut în mod neloial din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii, potrivit acestei dispoziții, nu presupune nici existența unui risc de confuzie, nici existența riscului unei atingeri aduse caracterului distinctiv sau renumelui mărcii sau, în general, titularului acesteia. Profitul care rezultă din utilizarea de către un terț a unui semn similar unei mărci de renume este obținut de terț în mod neloial din respectivul caracter distinctiv sau din respectivul renume al mărcii atunci când acesta încearcă prin utilizarea menționată să se situeze în contextul imaginii mărcii de renume pentru a beneficia de puterea sa de atracție, de reputația și de prestigiul acesteia din urmă și să exploateze, fără o compensație financiară, efortul comercial al titularului mărcii pentru a crea și pentru a menține imaginea acesteia.

   (a se vedea punctul 50 și dispozitiv 1)

2.  Articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Prima directivă 89/104 cu privire la mărci trebuie interpretat în sensul că titularul unei mărci înregistrate are dreptul să obțină interzicerea utilizării de către un terț într-o publicitate comparativă care nu îndeplinește toate condițiile pentru a fi permisă, prevăzute la articolul 3a alineatul (1) din Directiva 84/450 cu privire la publicitatea înșelătoare și comparativă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55, a unui semn identic cu această marcă pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care a fost înregistrată marca menționată, chiar și atunci când această utilizare nu poate aduce atingere funcției esențiale a mărcii, care constă în a indica proveniența produselor sau a serviciilor, cu condiția ca această utilizare să aducă atingere sau să fie susceptibilă să aducă atingere uneia dintre celelalte funcții ale mărcii.

   Astfel, conform articolului 5 alineatul (1) prima teză din Directiva 89/104, marca înregistrată conferă titularului său drepturi exclusive. În temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din directivă, acest drept exclusiv îl îndreptățește pe titular să interzică oricărui terț să utilizeze, fără consimțământul său, în cadrul comerțului, un semn identic mărcii pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care aceasta este înregistrată.

   Dreptul exclusiv prevăzut la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 a fost acordat cu scopul de a permite titularului mărcii să își protejeze interesele specifice în calitate de titular al acestei mărci, adică să asigure că aceasta își poate îndeplini funcțiile și că, în consecință, exercitarea acestui drept trebuie să fie rezervată pentru cazurile în care utilizarea semnului de către un terț aduce atingere sau este susceptibilă să aducă atingere funcțiilor mărcii. Printre aceste funcții figurează nu doar funcția esențială a mărcii care constă în a garanta consumatorilor proveniența produsului sau a serviciului, ci și celelalte funcții ale acesteia, precum în special cea care constă în garantarea calității acestui produs sau serviciu ori funcțiile de comunicare, de investiție sau de publicitate.

   (a se vedea punctele 57, 58 și 65 și dispozitiv 2)

3.  Articolul 3a alineatul (1) din Directiva 84/450 cu privire la publicitatea înșelătoare și comparativă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55, trebuie interpretat în sensul că persoana care publică reclama ce menționează în mod expres sau implicit în cadrul unei publicități comparative că produsul pe care îl comercializează constituie o imitație a unui produs care poartă o marcă de notorietate prezintă „bunuri sau servicii ca imitații sau reproduceri” în sensul articolului 3a alineatul (1) litera (h).

   Astfel, obiectul specific al condiției prevăzute la articolul 3a alineatul (1) litera (h) din Directiva 84/450 constă în a interzice persoanei care publică reclama să evidențieze în cadrul publicității comparative că produsul sau serviciul pe care îl comercializează constituie o imitație sau o reproducere a produsului sau a serviciului de marcă. În această privință, nu sunt interzise doar mesajele publicitare care fac trimitere expresă la ideea de imitație sau de reproducere, ci și cele care, ținând cont de prezentarea globală și de contextul economic din cauză, sunt de natură să transmită în mod implicit această idee publicului destinatar.

   Este lipsită de relevanță în această privință problema dacă mesajul publicitar semnalează că este vorba despre imitația unui produs care poartă o marcă protejată în ansamblu sau doar despre imitația unei caracteristici esențiale a acestuia.

   Din moment ce o publicitate comparativă ce prezintă produsele persoanei care publică reclama ca o imitație a unui produs purtând o marcă este calificată de Directiva 84/450 ca fiind contrară unei concurențe loiale și, în consecință, nepermisă, profitul realizat de persoana care publică reclama datorită unei astfel de publicități este rezultatul unei concurențe neloiale și, în consecință, trebuie să fie considerat ca fiind obținut în mod neloial din reputația acestei mărci în sensul articolului 3a alineatul (1) litera (g).

   (a se vedea punctele 75, 76, 79 și 80 și dispozitiv 3)