Cauza C-169/07

Hartlauer Handelsgesellschaft mbH

împotriva

Wiener Landesregierung

și

Oberösterreichische Landesregierung

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgerichtshof)

„Libertatea de stabilire — Securitate socială — Sistem național de sănătate finanțat de stat — Sistem de prestații în natură — Sistem de rambursare a cheltuielilor avansate de persoana asigurată — Autorizarea înființării unei policlinici private care asigură asistență medicală dentară ambulatorie — Criteriu de evaluare a nevoilor care justifică înființarea unei instituții sanitare — Obiectiv care urmărește menținerea unui serviciu medical sau spitalicesc de calitate, echilibrat și accesibil tuturor — Obiectiv care urmărește prevenirea unui risc de atingere gravă a echilibrului financiar al sistemului de securitate socială — Coerență — Proporționalitate”

Concluziile avocatului general Y. Bot prezentate la 9 septembrie 2008   I ‐ 1723

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 10 martie 2009   I ‐ 1751

Sumarul hotărârii

Libera circulație a persoanelor – Libertatea de stabilire – Libera prestare a serviciilor – Restricții – Legislație națională care impune cerința unei autorizații administrative prealabile eliberate potrivit nevoilor pieței în vederea înființării unor policlinici dentare autonome – Inadmisibilitate – Justificare prin motive de interes general – Inexistență

(art. 43 CE și 48 CE)

Articolele 43 CE și 48 CE se opun unor dispoziții naționale în temeiul cărora, pentru înființarea unei instituții sanitare private sub forma unei policlinici dentare autonome, este necesară o autorizație de înființare și potrivit cărora această autorizație trebuie refuzată în cazul în care nu există, ținând seama de asistența medicală oferită deja de medicii care au încheiat contracte cu casele de asigurări de sănătate, nicio nevoie care să justifice înființarea unei astfel de instituții, din moment ce aceste dispoziții nu supun unui astfel de regim și cabinetele de grup și nici nu se întemeiază pe o condiție care ar putea delimita suficient exercitarea de către autoritățile naționale a puterii lor de apreciere.

O astfel de reglementare nu este de natură să garanteze realizarea obiectivelor vizând menținerea unui serviciu medical de calitate, echilibrat și accesibil tuturor și prevenirea riscului de atingere gravă a echilibrului financiar al sistemului de securitate socială. Pe de o parte, această reglementare nu urmărește în mod coerent și sistematic obiectivele invocate, din moment ce nu supune înființarea cabinetelor de grup unui regim de autorizare prealabilă, astfel cum este cazul noilor policlinici dentare, deși cabinetele de grup oferă, în general, aceleași prestații medicale ca și policlinicile dentare, sunt supuse acelorași condiții de piață și, în multe cazuri, pacientul nu percepe vreo diferență între aceste structuri. Pe de altă parte, pentru ca regimul autorizației administrative prealabile să se justifice chiar și atunci când derogă de la o astfel de libertate fundamentală, acesta trebuie să fie întemeiat pe criterii obiective, nediscriminatorii și cunoscute în mod anticipat, care să asigure că regimul respectiv poate să circumscrie suficient exercitarea puterii de apreciere a autorităților naționale. Nu aceasta este situația atunci când eliberarea autorizației de înființare a unei noi policlinici dentare este subordonată criteriului întemeiat pe numărul de pacienți pentru fiecare medic, care nici nu este stabilit în mod anticipat, nici nu este adus în vreun mod la cunoștința prealabilă a persoanelor interesate sau când regimul autorizației administrative prealabile este întemeiat pe o metodă care poate aduce atingere obiectivității și imparțialității soluționării cererii de autorizație respective.

(a se vedea punctele 57, 58, 63-66 și 68-72 și dispozitivul)