Cauza C-260/05 P

Sniace SA

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Recurs — Ajutoare de stat — Admisibilitate — Act care privește în mod individual recurenta”

Concluziile avocatului general J. Kokott prezentate la 1 februarie 2007   I - 10009

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 noiembrie 2007   I - 10025

Sumarul hotărârii

1. Recurs – Motive – Apreciere greșită a faptelor – Inadmisibilitate – Controlul Curții cu privire la aprecierea elementelor de probă – Excludere cu excepția cazurilor de denaturare

   (art. 225 CE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf)

2. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc în mod direct și individual

   [art. 88 alin. (2) CE și art. 230 al patrulea paragraf CE]

3. Drept comunitar – Principii – Dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă

   (art. 230 al patrulea paragraf CE)

4. Procedură – Măsuri de cercetare judecătorească – Audierea martorilor

   (Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 64 și 65)

1.  În cazul unui recurs, Curtea nu este competentă să se pronunțe asupra situației de fapt și nici, în principiu, să examineze probele pe care Tribunalul le-a reținut în susținerea acesteia. Într-adevăr, din moment ce aceste probe au fost obținute în mod legal și au fost respectate principiile generale de drept și normele de procedură aplicabile în materia sarcinii și administrării probelor, numai Tribunalul are competența de a aprecia valoarea care trebuie să fie atribuită elementelor care i-au fost prezentate. Prin urmare, această apreciere nu constituie, cu excepția cazului denaturării elementelor de probă prezentate Tribunalului, o problemă de drept supusă ca atare controlului Curții. O astfel de denaturare are loc atunci când, fără a recurge la noi elemente de probă, aprecierea elementelor de probă existente apare ca fiind vădit greșită.

   (a se vedea punctele 35 și 37)

2.  Alte subiecte de drept decât destinatarii unei decizii nu pot pretinde că sunt vizate individual, în sensul articolului 230 al patrulea paragraf CE, decât dacă această decizie le aduce atingere în temeiul anumitor calități care le sunt specifice sau al unei situații de fapt care le particularizează în raport cu orice altă persoană și, prin urmare, le individualizează ca și cum ar fi destinatarii unei astfel de decizii.

   În ceea ce privește în special ajutoarele de stat, reclamanții care pun în discuție temeinicia unei decizii de evaluare a ajutorului adoptate în temeiul articolului 88 alineatul (3) CE sau în urma unei proceduri oficiale de investigare sunt considerați ca fiind vizați individual de decizia menționată în cazul în care poziția lor pe piață este afectată în mod substanțial de ajutorul care face obiectul deciziei în cauză.

   Au fost recunoscute ca fiind vizate individual de o decizie a Comisiei de închidere a procedurii oficiale de investigare, în afara întreprinderii beneficiare, întreprinderile concurente ale acesteia din urmă care au jucat un rol activ în cadrul acestei proceduri, în măsura în care poziția acestora pe piață este afectată în mod substanțial de ajutorul care face obiectul deciziei atacate.

   Faptul că o întreprindere a fost la originea plângerii în urma căreia a fost inițiată procedura oficială de investigare și că aceasta a avut posibilitatea să își prezinte observațiile și faptul că desfășurarea acestei proceduri a fost determinată în mare măsură de observațiile sale constituie elemente pertinente în cadrul evaluării existenței calității procesuale active a acestei întreprinderi. Cu toate acestea, o astfel de participare la respectiva procedură nu constituie o condiție necesară pentru stabilirea faptului că o decizie privește în mod individual o întreprindere în sensul articolului 230 al patrulea paragraf CE. Nu este exclusă posibilitatea ca această întreprindere să poată invoca alte circumstanțe specifice care o individualizează ca și cum ar fi destinatarul unei astfel de decizii.

   În acest context, revine, în orice caz, întreprinderii reclamante sarcina de a indica în mod pertinent motivele pentru care decizia Comisiei ar putea să lezeze interesele sale legitime, afectând în mod substanțial poziția sa pe piața în cauză.

   (a se vedea punctele 53-57 și 60)

3.  Un particular care nu este vizat direct și individual de o decizie a Comisiei în materie de ajutoare de stat și ale cărui interese nu sunt, prin urmare, eventual lezate de măsura statală care face obiectul acestei decizii nu ar putea să invoce dreptul la o protecție jurisdicțională în raport cu o astfel de decizie.

   (a se vedea punctele 64 și 65)

4.  În ceea ce privește aprecierea de către Tribunalul de Primă Instanță a cererilor de măsuri de organizare a procedurii sau de cercetare judecătorească formulate de o parte la un litigiu, numai Tribunalul este competent să se pronunțe asupra eventualei necesități de a completa informațiile de care dispune în legătură cu cauzele cu care este sesizat. Inclusiv în cazul în care o cerere de audiere a unor martori, formulată în cererea introductivă, menționează cu precizie faptele în legătură cu care ar trebui să fie audiat martorul sau martorii și motivele de natură să justifice audierea acestora, este de competența Tribunalului să aprecieze pertinența cererii în raport cu obiectul litigiului și cu necesitatea de a proceda la audierea martorilor citați.

   (a se vedea punctele 77 și 78)