Cauza T-276/04

Compagnie maritime belge SA

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Concurență — Abuz de poziție dominantă colectivă — Conferință maritimă de linie — Decizie de aplicare a unei amenzi în temeiul unei decizii anterioare anulate în parte de Curte — Regulamentul (CEE) nr. 2988/74 — Termen rezonabil — Dreptul la apărare — Securitate juridică — Autoritate de lucru judecat”

Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 1 iulie 2008   II ‐ 1282

Sumarul hotărârii

1. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei – Decizie prin care se constată o încălcare și prin care se aplică o amendă – Anulare în parte privind impunerea amenzii

   [art. 229 CE; Regulamentul nr. 17 al Consiliului; Regulamentul nr. 2988/74 al Consiliului și Regulamentul nr. 4056/86 al Consiliului, art. 11 alin. (2), art. 19 alin. (2) și art. 21]

2. Concurență – Procedură administrativă – Termenul de prescripție a acțiunilor – Întrerupere – Domeniu de aplicare

   [Regulamentul nr. 17 al Consiliului și Regulamentul nr. 2988/74 al Consiliului, art. 2 alin. (1) lit. (d) și alin. (2)]

3. Concurență – Procedură administrativă – Prescripția în domeniul amenzilor – Aplicarea exclusivă a Regulamentului nr. 2988/74

   [Regulamentul nr. 2988/74 al Consiliului, art. 2 alin. (1) și (3)]

4. Concurență – Amenzi – Apreciere în funcție de comportamentul individual al întreprinderii

   [Regulamentul nr. 17 al Consiliului, art. 15 alin. (2)]

5. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii definite în Liniile directoare adoptate de Comisie – Aplicabilitate în cazul încălcărilor normelor de concurență în domeniul transporturilor maritime

   [Tratatul CECO, art. 65 alin. (5); Regulamentul nr. 17 al Consiliului, art. 15 alin. (2) și Regulamentul nr. 4056/86 al Consiliului, art. 19 alin. (2); Comunicarea 98/C 9/03 a Comisiei]

6. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe agravante sau atenuante

   [Regulamentul nr. 17 al Consiliului, art. 15 alin. (2); Comunicarea 98/C 9/03 a Comisiei, punctele 2 și 3]

7. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Necesitatea de a lua în considerare cifrele de afaceri ale întreprinderilor avute în vedere – Inexistență

   (Regulamentul nr. 4056/86 al Consiliului)

1.  Atunci când, în prezența unei decizii a Comisiei prin care se constată o încălcare a normelor de concurență și prin care se aplică o amendă, instanța comunitară, pentru motivul unui viciu de procedură și respingând în același timp motivele de fond referitoare la constatarea încălcării, a anulat în parte decizia respectivă în ceea ce privește amenda aplicată, Comisia poate adopta în mod întemeiat o nouă decizie care urmărește, pe de o parte, aplicarea unei noi amenzi în temeiul părților neanulate ale primei decizii și, pe de altă parte, corectarea viciilor de formă sancționate de instanță. Această nouă decizie se analizează, așadar, exclusiv ca o decizie de aplicare a unei amenzi, iar nu ca o decizie de constatare a încălcării și, sub sancțiunea nelegalității, trebuie să fie adoptată cu respectarea normelor de prescripție prevăzute de Regulamentul nr. 2988/74 privind termenele de prescripție a acțiunilor și a aplicării sancțiunilor conform normelor Comunității Economice Europene privind transporturile și concurența. În această privință, fiind vorba îndeosebi despre o încălcare săvârșită în domeniul transporturilor maritime, nici Regulamentul nr. 4056/86 de stabilire a regulilor detaliate de aplicare a dispozițiilor articolelor [81 CE] și [82 CE] transportului maritim, nici Regulamentul nr. 17 nu au exclus în mod expres adoptarea separată din punct de vedere formal, pe două temeiuri juridice distincte, a celor două acte distincte, și anume cel prin care se constată încălcarea [în cazul Regulamentului nr. 4056/86, în temeiul articolului 11 alineatul (1) din acesta] și cel prin care se aplică amenda [în temeiul articolului 19 alineatul (2) din același regulament].

   După epuizarea căilor de atac disponibile împotriva unei astfel de decizii jurisdicționale sau după expirarea termenelor prevăzute pentru aceste căi de atac, părțile neanulate ale primei decizii a Comisiei dobândesc autoritate de lucru judecat, fac parte definitiv din ordinea juridică comunitară și își produc toate efectele juridice. Rezultă că, în cadrul unei acțiuni în anulare împotriva noii decizii a Comisiei, întreprinderea sancționată nu poate repune în discuție încă o dată caracterul material al încălcării, întrucât acesta a fost constatat în mod definitiv de către Comisie în prima sa decizie. Pentru aceleași motive, această întreprindere nu poate să invoce cu succes nici pretinsa încălcare a dreptului său la apărare în procedura administrativă prealabilă adoptării primei decizii, nici o lipsă de motivare întemeiată pe faptul că noua decizie de aplicare a unei amenzi s-a referit pur și simplu la părțile neanulate ale primei decizii care constatau încălcarea. Pe de altă parte, în cadrul competenței sale de fond, potrivit articolului 21 din Regulamentul nr. 4056/86, în sensul articolului 229 CE, Tribunalul poate să se refere în mod valabil la aceasta pentru a aprecia cuantumul amenzii aplicate.

   (a se vedea punctele 22, 23, 55, 57, 60, 62, 63, 76, 83 și 110)

2.  În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2988/74 privind termenele de prescripție a acțiunilor și a aplicării sancțiunilor conform normelor Comunității Economice Europene privind transporturile și concurența, întreruperea prescripției produce efecte față de toate întreprinderile care au participat la încălcarea în cauză. În consecință, o întreprindere membră a unei conferințe maritime de linie nu poate contesta întreruperea în privința sa a termenului de prescripție a unei încălcări la care aceasta a participat împreună cu alți membri ai respectivei conferințe pentru simplul motiv că aceasta nu este destinatară a comunicării privind obiecțiunile, adresată conferinței maritime de linie.

   (a se vedea punctele 30 și 31)

3.  Prin Regulamentul nr. 2988/74 privind termenele de prescripție a acțiunilor și a aplicării sancțiunilor conform normelor Comunității Economice Europene privind transporturile și concurența s-a instituit o reglementare completă care prevede în detaliu termenele în care Comisia are dreptul, fără a aduce atingere cerinței fundamentale a securității juridice, să aplice amenzi întreprinderilor care fac obiectul procedurilor de aplicare a normelor comunitare ale concurenței. În prezența acestei reglementări trebuie să fie înlăturată orice considerație în legătură cu obligația Comisiei de a-și exercita autoritatea de a aplica amenzi într-un termen rezonabil.

   Această concluzie nu poate fi repusă în discuție prin invocarea unei pretinse încălcări a securității juridice sau a dreptului la apărare. Astfel, pe de o parte, Regulamentul nr. 2988/74 ia în considerare în mod expres, în al doilea considerent, necesitatea de a asigura securitatea juridică, exact prin introducerea principiului termenului de prescripție. Pe de altă parte, atât timp cât prescripția prevăzută de acest regulament nu este împlinită, orice întreprindere sau asociere de întreprinderi care face obiectul unei investigații în domeniul politicii concurenței în temeiul Regulamentului nr. 17 rămâne în incertitudine cu privire la rezultatul acestei proceduri și la eventuala aplicare de sancțiuni sau de amenzi. Astfel, prelungirea acestei incertitudini este inerentă procedurilor de aplicare a Regulamentului nr. 17 și nu reprezintă, în sine, o atingere adusă dreptului la apărare.

   (a se vedea punctele 41 și 43)

4.  De vreme ce o întreprindere, prin comportamentul său, a încălcat articolul 82 CE, aceasta nu poate să nu fie deloc sancționată pentru motivul că altor operatori economici nu le-au fost aplicate amenzi, chiar dacă instanța comunitară nu este sesizată cu situația acestora din urmă.

   (a se vedea punctul 94)

5.  Liniile directoare pentru calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 și al articolului 65 alineatul (5) din Tratatul CECO sunt de asemenea aplicabile prin analogie încălcărilor normelor de concurență în domeniul transporturilor maritime, constatate și sancționate în aplicarea Regulamentului nr. 4056/86 de stabilire a regulilor detaliate de aplicare a dispozițiilor articolelor [81 CE] și [82 CE] transportului maritim.

   (a se vedea punctul 109)

6.  Comisia nu poate fi obligată, ca regulă generală, nici să rețină o urmărire a încălcării în calitate de circumstanță agravantă, nici să considere încetarea unei încălcări ca o circumstanță atenuantă. Într-adevăr, aplicarea unei reduceri s-ar adăuga la luarea în considerare a duratei încălcării în calculul amenzilor. În consecință, Comisia nu poate nicidecum să fie obligată, în cadrul competenței sale de apreciere, să acorde o reducere a amenzii pentru încetarea unei încălcări manifeste, indiferent dacă această încetare are loc înainte sau după intervențiile sale.

   (a se vedea punctul 120)

7.  La stabilirea cuantumului unei amenzi pentru încălcarea normelor de concurență în domeniul transporturilor maritime, Comisia nu este ținută să efectueze calcularea amenzii plecând de la cuantumurile întemeiate pe cifra de afaceri a întreprinderilor respective.

   În această privință, este lipsit de relevanță să se invoce practica decizională anterioară a Comisiei, deoarece, pe de o parte, această practică nu servește ea însăși drept cadru legal al amenzilor în materie de concurență în acest domeniu, dat fiind că acesta este definit numai în Regulamentul nr. 4056/86 de stabilire a regulilor detaliate de aplicare a dispozițiilor articolelor [81 CE] și [82 CE] transportului maritim și, pe de altă parte, Comisia dispune de o largă marjă de apreciere pentru stabilirea cuantumului amenzilor în scopul de a orienta comportamentul întreprinderilor în sensul respectării normelor de concurență.

   (a se vedea punctele 131-133)