Următoarele etape ale gestionării frontierelor UE

În cadrul strategiei europene de gestionare integrată a frontierelor, Comisia avansează ideea unor noi instrumente: măsuri de care beneficiază resortisanţii bona fide din ţările terţe, sistemul de înregistrare a intrării/ieşirii de pe teritoriul Uniunii Europene, amplasarea de porţi automate care permit verificarea automată la frontiere a călătorilor pornind de la elementele de identificare biometrică ale acestora şi sistemul electronic de autorizare a călătoriilor pentru resortisanţii scutiţi de vize înainte de a călători într-un stat membru.

ACT

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul Economic şi Social European şi către Comitetul Regiunilor intitulată „Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană” [COM(2008) 69 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Comisia ia în considerare o nouă generaţie de instrumente de gestionare a frontierelor aplicabile statelor membre care participă la cooperarea Schengen, precum şi ţărilor terţe asociate acestei cooperări.

Dificultăţi constatate în cadrul actual al gestionării integrate a frontierelor *

Comisia subliniază o serie de probleme:

• Datele din documentul de călătorie sunt comunicate în temeiul Directivei din 29 aprilie 2004 privind obligaţia transportatorilor de a comunica datele despre pasageri, la cererea autorităţilor responsabile de controlul la frontierele statului membru de destinaţie, însă acestea nu permit împiedicarea persoanelor interesate să ajungă la punctul de trecere a frontierei al statului membru respectiv;
• abordarea consulară a Uniunii Europene (UE) în domeniul vizelor este binară: fie toţi resortisanţii dintr-o ţară terţă sunt supuşi regimului obligativităţii vizelor, fie nu. Cei care sunt exceptaţi nu fac obiectul controalelor înainte să ajungă în statul membru de destinaţie;
• cu excepţia resortisanţilor din ţările terţe care se încadrează în domeniul de aplicare al regulamentului privind micul trafic de frontieră, dreptul european nu permite simplificarea operaţiunilor de verificare a călătorilor care călătoresc des în spaţiul Schengen, în special a celor care beneficiază de viză cu intrări multiple;
• întrucât datele privind intrările şi ieşirile resortisanţilor din ţări terţe la/de la frontierele externe nu sunt înregistrate, nu se pot depista în mod sistematic persoanele care depăşesc durata şederii autorizate;
• serviciile de control la frontiere nu mai pot stabili de la caz la caz durata şederii, în special din cauza unor dificultăţi practice, de exemplu, în cazul ştampilelor ilizibile aplicate pe documentele de călătorie. În plus, serviciile diferitelor state membre nu au posibilitatea de a face schimb de datele care pot fi colectate.

În cadrul elaborării unei noi strategii de gestionare integrată a frontierelor, Comisia propune iniţierea unei reflexii în jurul a 4 axe.

Un regim specific pentru călătorii bona fide

Resortisanţii din ţările terţe care prezintă un risc redus („călători bona fide”) ar putea obţine statutul de „călător înregistrat”. Acest statut, care le-ar permite să beneficieze de controale simplificate la sosirea lor în statul membru de destinaţie, ar fi obţinut pe bază voluntară şi în urma unei proceduri de verificare prealabilă realizate la consulate sau în viitoarele centre comune de solicitare de viză. Acesta ar fi acordat pe baza criteriilor comune de control pentru toate statele membre (în special respectarea duratei de şedere autorizată în UE, dovada că posedă suficiente mijloace de subzistenţă şi deţinerea unui paşaport biometric).

Porţi automate

Călătorii bona fide şi resortisanţii din UE care posedă un paşaport electronic ar putea face obiectul unei verificări automate la sosirea lor, printr-un mecanism care ar efectua o comparaţie între elemente de identificare biometrică, pe de o parte, şi datele biometrice integrate în documentele de călătorie sau într-o bază de date, pe de altă parte.

În ceea ce priveşte resortisanţii din ţări terţe, elementele de identificare biometrică utilizate ar fi identice cu cele utilizate de posesorii de viză (imaginea facială şi amprentele digitale).

Pentru a beneficia de facilităţile de control la intrare, cetăţenii UE ar putea, în aşteptarea introducerii generalizate a paşapoartelor biometrice, beneficia de sisteme naţionale. În acest sens, Comisia precizează că, în aşteptarea acestei introduceri, statelor membre le-ar reveni responsabilitatea de a pune în aplicare aceste sisteme. Pentru a le face interoperabile, acestea ar putea beneficia de un ajutor financiar oferit de Fondul pentru frontierele externe.

Un sistem de înregistrare a intrării/ieşirii

Un sistem ar înregistra automat locul şi data intrării şi ieşirii resortisanţilor ţărilor terţe cărora li s-a permis şederea pe termen scurt, indiferent dacă aceştia au nevoie de viză sau nu. Acest sistem ar putea utiliza aceeaşi platformă tehnică ca şi Sistemul de Informaţii Schengen şi sistemul de informaţii privind vizele (SIV). În afara depistării depăşirilor de şedere, acesta ar furniza date şi cifre privind fluxurile de migraţie. Acesta ar fi introdus în momentul lansării SIV pentru a funcţiona pornind de la datele colectate de acesta din urmă. În ceea ce priveşte resortisanţii ţărilor terţe care nu au nevoie de viză, aceştia ar trebui să îşi înregistreze datele biometrice atunci când intră pentru prima dată într-un stat membru.

Un sistem electronic de autorizare a călătoriilor (SEAC)

Acest sistem ar permite să se verifice dacă resortisanţii din ţările terţe care nu au nevoie de viză îndeplinesc condiţiile de intrare înainte de a începe călătoria către un stat membru. Acest sistem ar utiliza datele conţinute de solicitările formulate electronic. Aceste date ar permite identificarea călătorului şi a elementelor privind paşaportul sau călătoria. Comisia a precizat că are intenţia să iniţieze un studiu de fezabilitate a unui astfel de sistem în 2008 şi că va informa Parlamentul European şi Consiliul cu privire la rezultatele studiului în 2009.

Context

Această comunicare se înscrie în continuarea planului de gestionare a frontierelor externe ale statelor membre ale UE aprobat de Consiliu la 13 iunie 2002, el însuşi bazat pe o comunicare a Comisiei din 7 mai 2002. Aceasta vizează utilizarea unor noi instrumente pentru elaborarea unei strategii de gestionare integrată a frontierelor.

Ultima actualizare: 18.03.2008