Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Conservarea rezervelor de specii cu migrație extinsă

Conservarea rezervelor de specii cu migrație extinsă

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Regulamentul (CE) nr. 520/2007 de stabilire a unor măsuri tehnice pentru conservarea anumitor rezerve de specii cu migrație extinsă

CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?

Acesta vizează protecția și conservarea anumitor rezerve de specii marine cu migrație extinsă (și a capturilor secundare) prin stabilirea unor măsuri de reglementare a capturii și debarcării acestora.

ASPECTE-CHEIE

Speciile cu migrație extinsă sunt definite ca fiind:

  • tonul:
    • tonul cu înotătoarele lungi;
    • tonul roșu;
    • tonul obez;
    • tonul dungat;
    • pălămida;
    • tonul cu înotătoarele galbene;
    • tonul negru;
    • tonul mic;
    • tonul roșu de sud;
    • specii de melvă;
  • plătica de Atlantic;
  • specii de marlin;
  • peștele-evantai;
  • peștele-spadă;
  • scrumbioara de Atlantic;
  • dorado; corifena;
  • rechini;
  • cetacee (balene și marsuini).

Oceanul Atlantic

Pești subdimensionați

Tonul tropical și peștele-spadă mai mici decât recomandările Comisiei internaționale pentru conservarea tonului de Atlantic (CICTA) trebuie imediat eliberați în mare. Este interzisă vânzarea sau comercializarea peștilor subdimensionați din aceste specii, care provin din țări din afara UE și care sunt capturați în Atlantic.

Restricții privind navele de pescuit și echipamentele

Pescuitul de ton obez cu navele cu plasă pungă și cu tonierele cu platforme și paragate este interzis în noiembrie în anumite ape tropicale, definite de:

  • limita sudică: paralela 0° latitudine S;
  • limita nordică: paralela 5° latitudine N;
  • limita de vest: meridianul 20° longitudine V;
  • limita de est: meridianul 10° longitudine V.

De asemenea, este interzis pescuitul sau deținerea la bord a oricărei cantități de ton dungat, ton obez sau ton cu înotătoarele galbene capturată cu ajutorul plaselor pungă* în anumite ape portugheze definite.

Numărul de nave de pescuit

Consiliul decide cu privire la numărul admis și la capacitatea totală în tonaj brut (TB) ale navelor de pescuit ale UE cu lungimea de peste 24 de metri care pescuiesc ton obez în Oceanul Atlantic și mările adiacente (așa cum sunt definite în articolul 1 al convenției CICTA). Acestea se bazează pe numărul mediu în perioada 1991-1992 și pe restricția privind numărul de vase UE aflate la pescuit de ton obez în 2005, astfel cum a fost comunicat către CICTA la 30 iunie 2005.

Consiliul decide, de asemenea, cu privire la numărul de nave care pescuiesc ton cu înotătoare lungi ca specie vizată în Atlanticul de Nord, pe baza unei medii pentru perioada 1993-1995.

Înainte de data de 15 mai a fiecărui an, fiecare stat membru al UE informează Comisia Europeană cu privire la numărul (și tonajul, acolo unde este cazul) navelor menționate mai sus, pentru ca aceste informații să fie transmise CICTA.

Specii nevizate

Statele membre trebuie să încurajeze eliberarea țestoaselor marine și a rechinilor (în special a rechinilor tineri) vii capturați accidental, precum și reducerea cazurilor de eliberare a rechinilor prin ameliorarea sistemelor de selecție ale echipamentelor de pescuit.

Statele membre trebuie să interzică utilizarea în Marea Mediterană a năvoadelor remorcate, a setcilor înconjurătoare, a plaselor pungă, a dragelor, a năvoadelor cu matiță, a avelor și a paragatelor pentru pescuitul sportiv și de divertisment al tonului și al speciilor înrudite și să se asigure de faptul că peștele capturat astfel nu este comercializat.

Se va întocmi un raport anual cu privire la punerea în aplicare a acestor măsuri.

Oceanul Indian

Numărul de nave de pescuit

Consiliul decide cu privire la numărul de nave de pescuit ale UE cu lungimea de peste 24 de metri autorizate să pescuiască în Oceanul Indian, pe baza cifrelor din 2003.

Specii nevizate

Statele membre trebuie să încurajeze eliberarea rechinilor vii (în special a rechinilor tineri) capturați accidental, precum și reducerea cazurilor de eliberare a rechinilor.

Statele membre trebuie să depună toate eforturile pentru a reduce impactul pescuitului asupra populației de țestoase marine, inclusiv:

  • restricții cu privire la utilizarea plasei-pungă, în special, pentru a evita prinderea țestoaselor marine în setcile înconjurătoare;
  • eliberarea cu promptitudine, folosind echipament specializat, a oricărei țestoase marine prinsă accidental;
  • crearea de dispozitive corespunzătoare pentru reducerea la minimum a capturilor secundare de țestoase marine;
  • monitorizarea dispozitivelor de atragere a peștilor* în care ar putea fi prinse țestoasele marine;
  • condiții privind utilizarea paragatelor pentru limitarea capturilor secundare și a mortalității țestoaselor marine.

Oceanul Pacific de Vest și Central

Deșeuri

Statele membre trebuie să reducă la minimum cantitățile de deșeuri sau reziduuri, a capturilor produse de echipamentele pierdute sau abandonate, a poluării provenind de la navele de pescuit, a capturilor de specii nevizate de pești și animale, precum și orice efecte asupra speciilor înrudite sau dependente, în special asupra speciilor în pericol de dispariție.

Mamiferele marine

Este interzisă încercuirea cu plase pungă a oricăror bancuri sau grupuri de mamifere marine.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

Se aplică de la 1 iunie 2007.

CONTEXT

UE este parte semnatară a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (a se vedea sinteza).

TERMENI-CHEIE

Plasă-pungă: orice setcă înconjurătoare ale cărei capete inferioare sunt reunite cu ajutorul unui cablu de strângere petrecut printr-o serie de inele dispuse de-a lungul cablului de ancorare, care permite strângerea plasei sub forma unei pungi și închiderea acesteia.
Dispozitiv de atragere a peștilor (DAP): obiecte ancorate, în derivă, plutitoare sau scufundate, desfășurate sau urmărite de nave, inclusiv prin utilizarea de balize radio sau satelitare, în scopul atragerii speciilor de ton vizate pentru operațiuni de pescuit cu plasă-pungă.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Regulamentul (CE) nr. 520/2007 al Consiliului din 7 mai 2007 de stabilire a unor măsuri tehnice pentru conservarea anumitor rezerve de specii cu migrație extinsă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 973/2001 (JO L 123, 12.5.2007, pp. 3-13)

Modificările succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 520/2007 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Decizia 2005/75/CE a Consiliului din 26 aprilie 2004 privind aderarea Comunității la Convenția privind conservarea și gestionarea rezervelor de pești mari migratori din Oceanul Pacific de Vest și Central (JO L 32, 4.2.2005, pp. 1-2)

Decizia 95/399/CE a Consiliului din 18 septembrie 1995 privind aderarea Comunității la Acordul de instituire a Comisiei Tonului din Oceanul Indian (JO L 236, 5.10.1995, p. 24)

Acord de instituire a Comisiei pentru ton din Oceanul Indian (JO L 236, 5.10.1995, pp. 25-33)

Convenția internațională pentru conservarea tonului de Atlantic (JO L 162, 18.6.1986, pp. 34-38)

Protocol de modificare a Convenției internaționale pentru conservarea tonului de Atlantic (JO L 313, 4.12.2019, pp. 3-13)

Decizia 86/238/CEE a Consiliului din 9 iunie 1986 privind aderarea Comunității la Convenția internațională pentru conservarea tonului de Atlantic, modificată prin protocolul anexat la Actul Final al Conferinței miniștrilor plenipotențiari ai statelor participante la Convenție, semnat la Paris la 10 iulie 1984 (JO L 162, 18.6.1986, p. 33)

Data ultimei actualizări: 29.04.2021

Top