EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Tratatul de la Amsterdam

Tratatul de la Amsterdam

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană

CARE ESTE ROLUL ACESTUI TRATAT?

ASPECTE-CHEIE

Tratatul stabilește următoarele obiective ale UE:

  • promovarea progresului economic și social, a unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și a unei dezvoltări durabile și echilibrate;
  • afirmarea identității UE pe scena internațională;
  • consolidarea drepturilor și intereselor resortisanților UE;
  • menținerea și dezvoltarea UE ca spațiu de libertate, securitate și justiție;
  • menținerea și dezvoltarea corpusului legislației UE (cunoscut drept acquis-ul comunitar).

Politica externă și de securitate comună (PESC)

  • Aceasta este consolidată prin:
    • facilitarea adoptării de strategii comune, acțiuni comune, poziții comune și printr-o cooperare mai sistematică între țările UE;
    • includerea tuturor problemelor legate de securitatea UE, inclusiv dezvoltarea treptată a unei politici de apărare comune, în cadrul PESC;
    • dezvoltarea unor legături mai strânse cu organizația pentru apărare, Uniunea Europei Occidentale;
    • cerința ca statele membre să își coordoneze pozițiile în cadrul organizațiilor internaționale, îndeosebi în cadrul Organizației Națiunilor Unite;
    • crearea funcției de Înalt Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună – rol conferit secretarului general al Consiliului;
    • înființarea unei unități de planificare a politicii și de alertă rapidă.

Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală

  • Cooperarea polițienească include:
    • prevenirea, depistarea și cercetarea infracțiunilor;
    • colectarea, stocarea, prelucrarea, analizarea și schimbul de informații relevante;
    • organizarea de inițiative conjugate în domeniul formării și de schimburi de ofițeri de legătură;
    • evaluarea tehnicilor de investigare, în special pentru depistarea criminalității organizate;
    • folosirea resurselor Europol în domenii precum contactele dintre procurori și anchetatori și crearea unei rețele de cercetare, documentare și statistici referitoare la criminalitatea intracomunitară.
  • Cooperarea judiciară include:
    • facilitarea extrădării (mecanism prin care statele solicită returnarea unor persoane din alte state, atunci când acestea fie sunt acuzate de comiterea unor infracțiuni, fie sunt căutate pentru a-și ispăși o pedeapsă) între țările UE;
    • asigurarea compatibilității între reglementările naționale;
    • prevenirea conflictelor de competență;
    • stabilirea unor reglementări minime privind infracțiunile și pedepsele în domeniul criminalității organizate, al terorismului și al traficului de droguri.

Cooperarea consolidată

Guvernele din UE care doresc să instituie între ele o cooperare consolidată în anumite domenii de politici pot face acest lucru, cu condiția ca respectiva cooperare:

  • să favorizeze obiectivele și interesele UE și să respecte principiile acesteia;
  • să nu fie utilizată decât în ultimă instanță;
  • să cuprindă cel puțin o majoritate a țărilor UE;
  • să nu afecteze acquis-ul comunitar;
  • să nu aducă atingere competențelor, drepturilor, obligațiilor și intereselor țărilor neparticipante.

Vizele, azilul, imigrarea și alte politici legate de libera circulație a persoanelor

  • Aceste politici trec de la cooperarea interguvernamentală pentru a deveni parte a procesului decizional obișnuit al UE. În termen de cinci ani, guvernele din UE trebuie să adopte măsuri care să vizeze:
    • prevenirea și combaterea criminalității, protejând totodată drepturile resortisanților din afara UE;
    • consolidarea cooperării judiciare și administrative;
    • standarde și proceduri pentru controalele la frontierele externe ale UE;
    • stabilirea de reglementări pentru acordarea vizelor;
    • stabilirea criteriilor și mecanismelor pentru prelucrarea cererilor de azil.
  • Acordul Schengen referitor la libera circulație, fără pașaport, în cadrul UE este înglobat în sistemul juridic al UE (deși Regatul Unit (1) și Irlanda nu participă la acest mecanism).

Ocuparea forței de muncă

  • Angajamentul UE pentru asigurarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă este consolidat prin:
    • luarea în considerare a acestui obiectiv în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor UE;
    • prezentarea unui raport anual în atenția liderilor UE;
    • cerința ca fiecare guvern să prezinte, o dată pe an, informații cu privire la acțiunile întreprinse pentru asigurarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă;
    • crearea unui comitet pentru ocuparea forței de muncă, cu rol consultativ.

Aspecte instituționale

  • Procedura legislativă
    • procedura de codecizie, prin care guvernele din UE, hotărând cu majoritate calificată, și Parlamentul European adoptă împreună legislația, este extinsă la majoritatea domeniilor de politică și se stabilesc norme clare pentru gestionarea oricăror diferende prin intermediul comitetului de conciliere.
  • Parlamentul European
    • are un prag maxim de 700 de membri;
    • elaborează un proiect de procedură uniformă pentru alegerile europene;
    • stabilește statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor membrilor săi;
    • votează pentru a aproba desemnarea președintelui Comisiei Europene și a celorlalți membri ai Comisiei ca organism.
  • Comisia Europeană
    • într-o Uniune Europeană cu până la 20 de state membre, fiecare țară ar urma să aibă câte un comisar, cu condiția să se fi convenit în cadrul Consiliului asupra voturilor ponderate naționale;
    • cu cel puțin un an înainte de aderarea celui de al 21-lea stat membru, cadrul instituțional al UE ar trebui revizuit în mod cuprinzător.

Sancțiuni

Guvernele din UE pot retrage drepturile unei țări membre conferite de tratat, inclusiv dreptul de a vota propunerile de acte legislative, dacă se consideră că aceasta „a încălcat în mod grav și repetat” principiile fundamentale ale UE.

Simplificare

Tratatul simplifică diversele tratate ale UE prin modificarea sau eliminarea a peste 50 de articole caduce și renumerotarea celor rămase pentru a le face mai lizibile.

DE CÂND SE APLICĂ TRATATUL?

Tratatul a fost semnat la 2 octombrie 1997 și a intrat în vigoare la 1 mai 1999.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a tratatelor de instituire a Comunităților Europene și a altor acte conexe (JO C 340, 10.11.1997, pp. 1-144)

Data ultimei actualizări: 04.04.2018



(1) Regatul Unit se retrage din Uniunea Europeană și, începând cu 1 februarie 2020, are statut de țară terță (țară din afara UE).

Top