Odată cu introducerea monedei euro la 1 ianuarie 1999, Uniunea Europeană (UE) a trebuit să își redefinească relațiile monetare cu țările și teritoriile care utilizaseră anterior francul francez și escudoul portughez.
În mod similar, a fost necesară stabilirea unei poziții monetare cu vecinii UE, precum Monaco, San Marino și Vaticanul. Aceste țări nu aveau o monedă națională proprie, ci utilizau monede ale unor țări care au adoptat ulterior euro.

ASPECTE-CHEIE

Noul regim este stabilit în următoarele acorduri:

1.
Aspecte ale cursului de schimb
- Franța a reușit să își mențină acordurile cu Uniunea Economică și Monetară a Africii de Vest, cu Communauté économique et monétaire de l’Afrique centrale și cu Insulele Comore. Acestea garantau schimbul valutar al francului CFA (Communauté Financière Africaine) și al francului comorian în francul francez la un curs fix pe toată durata existenței francului francez.
- Portugalia a reușit să își mențină acordul cu Capul Verde. Acesta garanta stabilitatea cursului de schimb între monedele celor două țări și permitea Portugaliei să acorde asistență financiară și tehnică până la scoaterea din circulație a monedei escudo.
- Franța și Portugalia au avut obligația de a informa Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană (BCE) și Comitetul economic și financiar cu privire la eventuale evoluții care ar putea afecta politicile monetare și ale cursului de schimb.
2.
Acorduri monetare
- Teritoriile franceze Saint-Pierre-et-Miquelon (situat aproape de coasta estică a Canadei) și Mayotte (situat în Oceanul Indian), care nu fac parte din UE, înlocuiesc francul francez cu euro. Acestea au avut dreptul de a utiliza franci sub formă de bancnote și de monede până la 30 iunie 2002.
3.
Relații monetare
- Monaco, San Marino și Vaticanul au semnat acorduri monetare cu UE înainte de introducerea bancnotelor și a monedelor euro în 2002. Acestea au fost renegociate în vederea corectării unor deficiențe. Acordurile autorizează cele trei țări să utilizeze euro ca monedă oficială. Aceștia trebuie:
  - să nu emită bancnote sau monede euro decât dacă acordul le permite acest lucru;
  - să respecte normele UE privind bancnotele și monedele euro, drepturile de autor și înlocuirea bancnotelor deteriorate;
  - să protejeze bancnotele și monedele euro împotriva falsificării.
- Acordurile permit fiecăreia dintre aceste trei țări să emită un număr limitat de monede euro:
  - Monaco (un volum anual egal cu 1/500 din cantitatea de monede bătute în Franța);
  - San Marino (o valoare nominală anuală maximă de 1 944 000 EUR);
  - Vaticanul (o valoarea nominală anuală maximă de 1 milion EUR).
- Andorra a solicitat la 15 iulie 2003 un acord monetar cu UE. Acesta a fost încheiat la 30 iunie 2011, permițând țării să utilizeze euro ca monedă oficială, iar din iulie 2013 să emită propriile monede euro.

DE CÂND SE APLICĂ DECIZIILE ȘI ACORDURILE?

De la 1 ianuarie 1999 în ceea ce privește francul CFA, francul francez (Saint-Pierre-et-Miquelon și Mayotte), francul comorian și escudoul Capului Verde.
De la 1 ianuarie 2010: Vaticanul – acest acord a înlocuit un acord monetar anterior, încheiat în anul 2000 între Comunitatea Europeană, reprezentată de Italia în asociere cu Comisia și cu BCE, și Statul Cetății Vaticanului.
1 decembrie 2011: Monaco – acest acord a înlocuit un acord încheiat în 2001 de Franța, în asociere cu Comisia și cu BCE.
1 aprilie 2012: Andorra.
1 septembrie 2012: San Marino – acest acord a înlocuit un acord anterior între Italia, acționând în numele Comunității Europene și San Marino.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

Moneda euro în afara zonei euro (Comisia Europeană).

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Decizia 98/683/CE a Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind aspecte ale cursului de schimb referitoare la francul CFA și la francul comorian (JO L 320, 28.11.1998, pp. 58-59)

Modificările succesive aduse Deciziei 98/683/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Decizia 98/744/CE a Consiliului din 21 decembrie 1998 privind aspecte ale cursului de schimb referitoare la moneda escudo a Capului Verde (JO L 358, 31.12.1998, pp. 111-112)

Decizia 1999/95/CE a Consiliului din 31 decembrie 1998 privind regimul monetar în comunitățile teritoriale franceze Saint-Pierre-et-Miquelon și Mayotte (JO L 30, 4.2.1999, pp. 29-30)

Decizia 1996/96/CE a Consiliului din 31 decembrie 1998 privind poziția Comunității asupra unui acord privind relațiile monetare cu Principatul Monaco (JO L 30, 4.2.1999, pp. 31-32)

Decizia 1999/97/CE a Consiliului din 31 decembrie 1998 privind poziția Comunității asupra unui acord privind relațiile monetare cu Republica San Marino (JO L 30, 4.2.1999, pp. 33-34)

Decizia 1999/98/CE a Consiliului din 31 decembrie 1998 privind poziția Comunității asupra unui acord privind relațiile monetare cu Cetatea Vaticanului (JO L 30, 4.2.1999, pp. 35-36)

Decizia 2004/548/CE a Consiliului din 11 mai 2004 privind poziția Comunității asupra unui acord privind relațiile monetare cu Principatul Andorra (JO L 244, 16.7.2004, pp. 47-49)

Decizia 2004/750/CE a Consiliului din 21 octombrie 2004 privind deschiderea negocierilor referitoare la un acord privind relațiile monetare cu Principatul Andorra (JO L 332, 6.11.2004, p. 15)

Acord monetar între Uniunea Europeană și Sfântul Scaun – Statul Cetății Vaticanului (JO C 28, 4.2.2010, pp. 13-18)

A se vedea versiunea consolidată.

Acord monetar între Uniunea Europeană și Principatul Andorra (JO C 369, 17.12.2011, pp. 1-13)

A se vedea versiunea consolidată.

Acord monetar între Uniunea Europeană și Republica San Marino (JO C 121, 26.4.2012, pp. 5-17)

A se vedea versiunea consolidată.

Acord monetar între Uniunea Europeană și Principatul Monaco (JO C 310, 13.10.2012, pp. 1-11)

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 26.08.2021

Top