Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Directiva stabilește un sistem de cooperare în vederea facilitării accesului victimelor infracționalității la despăgubire indiferent de țara Uniunii Europene (UE) unde a avut loc infracțiunea.
Acest sistem funcţionează pe baza sistemelor publice naționale de despăgubire din țările UE, destinate victimelor infracţionalităţii premeditate săvârşite prin violenţă pe teritoriile respective.
ASPECTE-CHEIE
Directiva are două elemente principale.
Aceasta impune ca toate țările UE să aibă sisteme de despăgubire a victimelor infracționalității internaționale premeditate săvârșite prin violență pe propriile teritorii. Organizarea și aplicarea unor astfel de sisteme sunt lăsate la aprecierea fiecărei țări a UE.
Pe baza acestor sisteme naționale se stabilește un sistem de cooperare la nivelul UE.
Garantarea unei despăgubiri corespunzătoare
Garantarea unei despăgubiri corespunzătoare a victimelor poate fi dificilă deoarece:
autorul infracțiunii nu deține resursele financiare necesare; sau
nu a fost posibilă identificarea sau urmărirea în justiție a autorului infracțiunii (posibilitatea de a obține despăgubire de la autorul infracțiunii este acoperită de Directiva 2012/29/UE care stabilește norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității).
Directiva impune ca victimele:
să fie compensate indiferent de țara lor de reședință sau de țara UE în care a fost săvârșită infracțiunea;
să beneficieze de o despăgubire echitabilă și corespunzătoare — suma exactă rămâne la discreția țării UE în care a fost săvârșită infracțiunea.
Cooperare
Toate țările UE au trebuit să instituie sisteme naționale care oferă despăgubiri echitabile și corespunzătoare până la . Directiva stabileşte un sistem de cooperare între autorităţile naţionale în vederea facilitării accesului la despăgubire a victimelor în întreaga UE:
Victimele infracțiunilor săvârșite într-o altă țară decât cea în care locuiesc în mod obișnuit pot solicita unei autorități din țara lor de reședință (autoritatea responsabilă cu asistența) informații privind posibilitățile de a solicita o despăgubire.
Respectiva autoritate națională transmite cererea direct autorității naționale din țara UE unde a fost săvârșită infracțiunea (autoritatea de decizie), care este responsabilă de evaluarea cererii și de plătirea despăgubirii.
Toate comunicările trebuie efectuate în limba țării de decizie. Comisia Europeană a redactat formularele tip de transmitere a cererilor şi a deciziilor referitoare la despăgubirea victimelor.
Directiva creează un sistem de puncte de contact centrale în fiecare țară a UE pentru a facilita cooperarea transfrontalieră. Punctele de contact centrale se vor reuni în mod periodic. Informaţii suplimentare se regăsesc pe site-ul portalului european e-justiție.
DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?
Directiva a intrat în vigoare la . Țările UE au avut obligația de a o include în legislația națională până la .
Directiva 2004/80/CE a Consiliului din privind despăgubirea victimelor infracționalității (JO L 261, , pp. 15-18)
ACTE CONEXE
Decizia 2006/337/CE a Comisiei din de stabilire a unor formulare tip pentru transmiterea cererilor și a hotărârilor în conformitate cu Directiva 2004/80/CE a Consiliului privind despăgubirea victimelor infracționalității (JO L 125, , pp. 25-30)
Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului (JO L 315, , pp. 57-73)